Într-un sat exista un taran care avea mult pamânt. Brate de munca însa nu avea, deoarece traia singur. Doar un vecin mai venea pe la el din când în când, dar nu pentru a-l ajuta, ci mai degraba pentru a-l tine de vorba. Mult timp a stat pe gânduri ce sa faca pentru a prelucra pamântul cât mai usor, mai bine si mai repede. Deodata îi veni o idee: "Ce-ar fi daca as cumpara un plug si un cutit de plug?! Grozava idee!" Se duse deci la un fierar si comanda un plug si un cutit de plug. Aici îi veni înca o idee: "Si ce-ar fi sa cumpar doua cutite de plug. Cine stie, poate voi avea nevoie de el mai târziu?!" Taranul îsi cumpara tot ce-si propusese sa cumpere si se întoarse acasa.
În drum spre casa, taranul îl întâlni pe vecinul sau. Vazându-i lucrurile, vecinul îl întreba: "De la cine ai cumparat acest plug si aceste cutite de plug, atât de noi si lucioase?" Taranul îi raspunse, dupa care fiecare îsi continua drumul sau. Ajungând acasa, taranul atârna un cutit de plug pe perete, iar pe celalalt îl monta imediat la plug. Apoi se duse la arat. Zilnic lucra cu acest plug.
Dupa câteva saptamâni, pe când taranul abia ajuns acasa de la câmp se odihnea, vecinul sau se gândi sa-i faca o vizita. Veni si dupa un schimb de cuvinte, arunca o privire asupra cutitului montat la plug. Era ca si o oglinda, asa de curat si stralucitor era. Dar vazu pe perete si un alt cutit pe care taranul îl cumparase în aceeasi zi. Acesta era închis la culoare; era deja ruginit. Atunci vecinul îl întreba pe taran: "Ei, cum se face ca aceste doua cutite de plug arata asa de diferit, doar le-ai luat împreuna? Atunci ambele aratau la fel de frumoase. Acum însa cutitul de plug, pe care l-ai folosit deja mai peste tot, chiar si în mizeriile de tot felul, arata frumos, de parca ar fi o oglinda, iar cutitul pe care l-ai atârnat pe perete si care nu a fost scos afara deloc, a ruginit". Taranul îi raspunse: "Asculta la mine, vecine: Cine sta si leneveste încet-încet rugineste".