Sa educam prin pilde si povestioare

"Buna ziua", zise puiul de vulpe. "Buna ziua", raspunse politicos micul print, care se întoarse, dar nu vazu pe nimeni. "Sunt aici, sub mar", zise vocea. "Ce dragalasa!... facu micul print. Cine esti tu?" "Sunt un pui de vulpe", zise puiul de vulpe. "Vino sa te joci cu mine, îi propuse micul print. Sunt atât de necajit...". "Nu pot sa ma joc cu tine, zise puiul de vulpe. Nu sunt îmblânzit". "Ah, iarta-ma, exclama micul print. Ce înseamna «sa îmblânzesti»?" "E o istorie de mult uitata, zise puiul de vulpe. Înseamna «sa stabilesti legaturi...»" "Sa stabilesti legaturi?" "Exact, zise puiul de vulpe. Pentru mine nu esti acum decât un baietas, precum o suta de mii de baietasi. Si nu-mi pasa de tine precum nici tie nu-ti pasa de mine. În ochii tai nu sunt decât un pui de vulpe, la fel ca o suta de mii de alti pui de vulpe. Daca însa ma îmblânzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic pe lume precum unic pe lume voi fi si eu pentru tine..." "Încep sa înteleg, zise micul print. Stiu o floare care cred ca m-a îmblânzit...".

Dar puiul de vulpe reveni la ideea lui.

"Stii, duc o viata monotona. Eu vânez gaini, oamenii ma vâneaza pe mine. Gainile seamana între ele, ca si oamenii. Si mi s-a urât de toate. Daca însa ma îmblânzesti, viata mi se va lumina atunci ca o zi însorita. Voi recunoaste sunetul unor pasi ce se vor deosebi de ai tuturora. Pasii altora ma fac sa ma pitesc sub pamânt. Pasii tai ma vor chema afara ca o muzica. Priveste! Vezi holdele acele de grâu? Eu nu manânc pâine. Grâul nu-mi trezeste nici un interes. Holdele nu-mi sugereaza nimic. Tu însa ai niste plete de culoarea aurului. Si ce minunat va fi când ma vei îmblânzi! Holda aurita ma va face sa ma gândesc la tine. Si voi îndragi pâna si fosnetul vântului printre spice...".

Puiul de vulpe tacu, privind staruitor la micul print.

"Te rog, îmblânzeste-ma!", zise el. "Cu draga inima, raspunse micul print, dar nu dispun de timp. Trebuie sa-mi gasesc prieteni si sa cunosc o multime de lucruri". Cunosti numai pe cine îmblânzesti, zise puiul de vulpe. Oamenii nu au timp sa mai si cunoasca ceva. Ei cumpara totul de-a gata de pe la negustori. Cum însa nu exista negustori de prieteni, oamenii nu au prieteni. Daca tii sa ai un prieten, îmblânzeste-ma!" "Si ce trebuie sa fac?", întreba micul print. "Trebuie sa te înarmezi cu rabdare, zise puiul de vulpe. Mai întâi te asezi pe iarba, uite-asa, la o anumita distanta. Eu ma uit la tine din coada ochiului, si tu nu scoti o vorba. Limba seamana discordie. Pe zi ce trece însa te vei da tot mai aproape...".

Si micul print îmblânzi vulpea. Iar când veni timpul sa plece...

"Ah! zise puiul de vulpe. Îmi vine sa plâng". "Tu esti de vina, îi zise micul print. Eu n-am vrut sa-ti casunez nici un rau, tu m-ai rugat sa te îmblânzesc". "Fireste", zise puiul de vulpe. "Dar vei plânge!", zise micul print. "Fireste", zise puiul de vulpe. "Atunci nu te-alegi cu nimic". "Ba da, zise puiul de vulpe, îmi ramâne culoare grâului... Iata secretul meu. Nimic mai mult: nu vezi bine decât cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi". "Esentialul este invizibil pentru ochi", repeta micul print spre a nu uita...