Curios, stapânul se uita la ceea ce aduse servitorul în pachetelul pe care tocmai îl despacheta. La prima vedere nu era nici aur, nici argint si nici vreun alt obiect pretios. Taranul fusese la un macelar unde cumpara o limba de bou.
"Iata, stapâne! Am cumparat ce ai dorit: cel mai bun lucru din lume, o limba. Cu ea, mama îi mângâie mereu pe copiii ei, când plâng. Cu ea, crainicul anunta victoria armatelor tale asupra dusmanilor. Cu ea, învatatii lumii transmit întelepciunea lor elevilor. Si limba ta nu este oare instrumentul cu care stapânesti peste supusii tai, vorbesti adevarul si dreptatea si îl preamaresti pe Dumnezeu?" "Bine ai grait. Dar acum mergi si cumpara-mi cel mai rau lucru din lume".
Servitorul pleca si din nou, nu peste mult timp, se întoarse cu un pachet asemanator.
"Ai cumparat ceea ce ti-am poruncit?", îl întreba domnitorul. "Da, stapâne, ti-am cumparat, îi raspunse servitorul. Priveste!"
Servitorul scoase pachetul afara, îl despacheta si, spre surprinderea stapânului, îi spuse:
"Stapâne, un lucru mai rau decât aceasta limba n-am gasit. Cu ea, oamenii se jignesc si se supara unii pe altii. Cu ea vorbesc urât si înjura. Ea serveste spre a spune minciuni si de secole aduce suferinta între oameni". "Într-adevar, ai dreptate", îi raspunse stapânul. Si a poruncit sa fie rasplatit cu multe daruri.