Astfel moara primi o noua functiune: a fost transformata într-un urias generator de curent electric. Acesta asigura curentul electric pentru cei 200 de locuitori din sat. Când seara soarele apunea si luminile erau aprinse, electricitatea venea de la râu.
Într-o noapte se întâmpla ceva ciudat. Fiecare element al rotii prinse viata - ca si cum erau vrajite - si începura sa vorbeasca: spitele, butucul, lopetile, cercul de scândurele. Nu era o conversatie placuta: se jigneau între ei si se înjurau. O spita striga nervoasa: "Vrem sa ne rotim invers. De mâine ma voi misca în sens opus". Iar alta spunea: "Nu, e gresit. Trebuie sa ne învârtim pe lateral". Atunci începura si lopetile sa se plânga: una voia la stânga, alta la dreapta. Unele lemne, care formau cadrul cercului, spuneau: "Nu mai vreau sa fiu roata". Iar altele: "As vrea sa fiu o roata de vânt". Se auzeau de asemenea câteva voci care atentionau: "Fiti multumite si ramâneti la locurile voastre!" Dar cearta se încinse din ce în ce mai mult. Si, în cele din urma, roata se dezmembra. Fiecare element merse pe drumul sau. Atunci generatorul se opri, curentul se întrerupse si în case si pe strada se întuneca.