Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 12. Comuniune / Comunitate

270. Cele sapte nuiele

Un tata avea sapte fii care, deseori, nu se împacau. Datorita certurilor uitara sa lucreze. În plus, câtiva oameni rauvoitori aveau de gând sa se foloseasca de aceasta neîntelegere pentru ca dupa moartea tatalui lor sa se ia la bataie pentru mostenire. Atunci batrânul tata îi chema pe fiii sai laolalta, le puse înainte sapte nuiele, care erau bine legate, si le spuse: "Cine va reusi sa rupa acest manunchi de nuiele, aceluia îi voi da 100 de talanti". Unul dupa altul îsi încercara norocul si puterile. Neputând rupe manunchiul de nuiele, recunoscura cu totii: "Nu merge, nici nu e posibil!" "Ba da, le spuse tatal, nu este nimic mai usor!" Desfacu legaturile si rupse toate nuielele, una dupa alta, cu cel mai mic efort. "Asa, bineînteles ca este usor, îi spusera fiii sai. Asa si un copil ar fi putut sa le rupa!" Tatal însa le spuse: "Asa cum este cu aceste nuiele, la fel este si cu voi. Atâta timp cât veti fi împreuna, veti trai si nimeni nu va va putea dezbina. Dar daca legatura întelegerii care va uneste se va rupe, atunci se va întâmpla cu voi ca si cu nuielele care zac rupte aici înaintea voastra, pe pamânt".