Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 12. Comuniune / Comunitate

269. Fiecare este important

Degetele cel mic si cel mare se luara odata la cearta. Degetul cel mare spuse: "Degetele mici nu sunt bune la nimic". "N-ai voie sa spui acest lucru, îi raspunse degetul mic, si eu sunt valoros". "Iata, eu pot sa ma îndoi mai usor decât tine!" Si asa continua cearta. În principiu, toate degetele erau multumite de faptul ca ele erau degete, dar priveau cu gelozie catre ochi. "Noi, spusera degetele, trebuie sa muncim din greu: sa apucam, sa prindem, sa tinem... Ochii, care sunt mereu sus, ei o duc bine! Ei se învârtesc numai un pic, se plimba din stânga în dreapta si au timp sa priveasca la toate din lume!" "Da, tocmai de aceea noi, ochii, suntem mai de valoare decât voi. Suntem pretiosi! În comparatie cu ceea ce facem noi, voi, degetelor, nu sunteti bune de nimic! Suntem bucurosi ca nu suntem degete mici si strâmbe ca voi!" Atunci degetele se înfuriara: "Aveti grija, ochilor, noi putem sa va facem rau, va putem zgâria. Asteptati si va vom arata noi voua!" Cearta se încinse din ce în ce mai mult. Picioarele si degetele de la picioare se luara si ele la cearta, iar gura se deschise si spuse si ea tare de tot: "Eu sunt de cel mai mare folos! Numai eu sunt de valoare". În cele din urma cu totii se luara la cearta, asa încât se isca acolo un adevarat razboi.