Un taran avea un teren greu de prelucrat. Avea doar un fiu care-l ajuta si un cal cu care ara. Într-o zi îi fugi calul de acasa. Vecinii venira la taran si-i plânsera de mila pentru aceasta nenorocire. Dar taranul ramase linistit si le spuse: "De unde stiti ca este nenorocire?"
Câteva saptamâni dupa aceea, calul se întoarse înapoi si aduse cu sine zece cai salbatici. Vecinii venira sa-l felicite pe taran pentru norocul sau. Dar taranul ramase linistit si le spuse: "De unde stiti voi ca este un noroc?"
O saptamâna mai târziu, feciorul calari pe unul din acesti cai salbatici si-si fractura piciorul. Acum taranul nu mai avea nici un fecior care sa-l ajute. Vecinii venira din nou ca sa-l compatimeasca pentru aceasta nenorocire. Dar taranul ramase linistit si le spuse: "De unde stiti ca este o nenorocire?"
În saptamânile urmatoare izbucni un razboi si soldatii venira prin vale pentru a-i lua pe tineri la oaste. Doar feciorul taranului n-a fost luat pentru ca avea piciorul rupt.