Sa educam prin pilde si povestioare

Un întelept hindus obisnuia sa spuna urmatoarea poveste: Un filozof a fost transportat odata peste un fluviu. Filozoful îl întreba pe barcagiu: "Ce stii despre stelele si luna care stralucesc deasupra noastra, despre influenta lor asupra marii, asupra fluviilor si asupra destinului nostru?" Barcagiul raspunse: "Habar n-am. Stelele stralucesc dupa vointa lui Dumnezeu si fac ceea ce le-a dat el sa faca. Ce anume, nu stiu. Totusi sunt frumoase, iar eu nu pot sa le creez nici sa le distrug. Sunt pur si simplu uimit de minunatiile lui Dumnezeu care le-a creat si le-a pus acolo unde sunt". Filozoful spuse oftând adânc: "Atunci ai risipit un sfert din viata ta".

Ceva mai târziu, filozoful îl întreba din nou: "Cunosti istoria regilor si reginelor care au domnit si înca mai domnesc?" Barcagiul raspunse: "N-am nevoie sa stiu. Regii si reginele vin si se duc. Dumnezeu însa ramâne si este îndurator cu mine. Deci, de ce sa ma preocup pe succesiunea regilor si a reginelor care vin sa se certe si apoi mor?" Filozoful spuse: "Atunci ai risipit jumatate din viata ta".

Iarasi dupa câteva clipe, filozoful nu s-a putut abtine sa nu-i puna înca o întrebare: "Cunosti fiinta lui Dumnezeu, cine si unde este el, si cum se ajunge la cunoasterea lui?" Barcagiul raspunse: "Nu, domnule, nu stiu. Stiu doar ca Dumnezeu este cel care face tot ceea ce se întâmpla cu mine si cu tine, ca este îndurator si iubitor si ca uraste si pedepseste raul. Mai multe n-am nevoie sa stiu despre el; dorm mai bine daca-i încredintez lui toate grijile mele". Filozoful intra în panica si spuse: "Atunci, nebunule, ai risipit trei sferturi din viata ta".

Imediat dupa aceasta se ivi o mare furtuna pe fluviu si barca începu sa se clatine. Filozoful era leganat încoace si încolo si era cuprins de frica de moarte.

Acum era rândul barcagiului sa-l întrebe: "Domnule, de ce te temi? Nu stii sa înoti?" Filozoful raspunse: "Nu, domnule, nu stiu". Pe barcagiu îl plesni râsul si spuse: "Atunci, domnule, ai risipit întreaga ta viata".