Un fluviu voia sa strabata desertul ca sa ajunga la mare. Când vazu însa nisipul imens, îl cuprinse frica si se plânse: "Desertul ma va usca si arsita soarelui ma va distruge". Atunci auzi o voce care-i spuse: "Încredinteaza-te desertului". Dar fluviul raspunse: "Oare mai sunt eu însumi? Nu-mi voi pierde identitatea?" Dar vocea îi raspunse: "În nici un caz nu vei putea ramâne ceea ce esti".
Fluviul se încredinta desertului. Norii l-au supt si l-au purtat peste întinsul nisipului fierbinte. La capatul celalalt al desertului s-a transformat în ploaie. Din nori a curs un fluviu mai frumos si mai proaspat decât înainte. Fluviul se bucura si spuse: "Acum sunt cu adevarat eu însumi".