Sa educam prin pilde si povestioare

Într-o gradina cresteau cele mai splendide flori: trandafiri, crini, pintenasi, floarea soarelui. Toti care treceau pe acolo se opreau si se minunau. Atunci florile au început sa se prefaca si sa fie cu nasul pe sus. Deseori se certau care dintre ele este mai frumoasa. Si fiecare se lauda cu ceea ce avea: trandafirul cu frumusetea sa, pintenasul cu culoarea petalelor sale, crinul cu parfumul sau si floarea soarelui cu marimea ei.

În spatele gardului cresteau banutei. Erau asa de mici si neînsemnati, ca nimeni nu le dadea atentie. Câteodata aceste floricele erau triste, deoarece toti trecatorii treceau cu vederea peste ele.

Într-o zi veni în gradina un copil. Voia sa culeaga flori pentru mamica lui bolnava. Si se gândea: "Vreau sa-i fac o bucurie; atunci sigur ca se va însanatosi".

Deci voia sa rupa un trandafir. Dar el, cu spinii sai ascutiti, nu-l lasa: "Ce-ti trece prin cap? Nu vreau sa ma ofilesc într-un salon de spital. Sunt doar regina florilor!" "Nici eu nu vreau sa fiu rupt!", spuse pintenasul si-si oteli tulpina. Floarea soarelui se întinse pe întreaga ei lungime si copilul nu reusi s-o rupa. Iar crinul scoase un parfum asa de puternic si ametitor, încât baiatul, sufocat, fugi de acolo. Atunci observa la gard niste banutei. Când îi întreba: "Permiteti sa va iau?", floricelele se aplecara bucuroase. Copilul le culese si le duse la patul mamicii. Si ea privi la ele si se vindeca.