Într-o zi, copacelul îsi lasa crengile si frunzele în jos. O pasare, care cânta cu mare placere în coroana acestui copacel, observa acest lucru. Veni la el si-l întreba daca s-a întâmplat ceva.
"O, se plânse el, nu mai vreau sa cresc mai departe. Când vad în jurul meu atâtia copaci frumosi, mari si puternici, cum îsi înfig crengile lor puternice în albastrul cerului, atunci ma gândesc: "Tu nu vei reusi niciodata!"
Pasarea se legana un pic pe crenguta atârnata în jos si reflecta. Apoi spuse: "Trebuie sa fii rabdator. Zilnic primesti atâta soare, ploaie si vânt, cât ai nevoie. Accepta-le si fii multumit! Toate celelalte vor veni de la sine".