A fost odata un cizmar sarac care era mereu bine dispus. Era asa de fericit, ca de dimineata pâna seara cânta de bucurie. Mereu se adunau multi copii la fereastra casei sale si-l ascultau cu atentie. Lânga el locuia un bogat. Acesta nu dormea toata noaptea si numara galbenii sai. Abia dimineata se ducea la culcare. Nu putea însa sa doarma pentru ca-l auzea pe cizmar cântând.
Într-o zi îi veni o idee cum sa-l faca pe cizmar sa nu mai cânte. Îl invita la el si, spre marea sa surprindere, îi darui saracului o punga cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasa, deschise punga. Niciodata nu vazuse atâtia galbeni. Începu sa-i numere cu grija, iar copiii priveau cu atentie. Erau asa de multi ca cizmarului îi era frica acum sa-i piarda din vedere. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar si acolo se gândea la ei si nu putea sa adoarma. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur de acest loc. Dis-de-dimineata se scula si lua galbenii si-i duse în cotetul cu gaini. Dar nici cu acest loc nu era prea multumit si, dupa un anumit timp, sapa o groapa si îngropa punga cu galbeni în pamânt. De muncit nu mai muncea si de cântat nu mai cânta. Ceea ce era mai rau, copiii nu mai veneau sa-l viziteze. Cizmarul era asa de nefericit!
Într-una din zile, cizmarul lua punga cu galbeni si-i duse înapoi bogatului. "Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnavit si nici prietenii mei nu mai vor sa stie nimic despre mine. Vreau sa fiu din nou un cizmar sarac, cum am fost odinioara".
Si fericirea intra din nou în casa cizmarului.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
