A fost odata o coarda de chitara care statea lânga chitara si se gândea: "Daca stau aici, sunt libera pentru ca nu sunt strunita. Asta-mi mai lipseste, sa ma las strunita la acest instrument vechi si demodat si apoi sa stau lânga alte corzi care sunt galagioase". Nu putea sa se uite la instrumentul vechi si la corzile vecine. Dar coarda de chitara devenea din ce în ce mai nefericita în libertatea sa solitara. Era acolo jos si se gândea: "Asa nu mai poate merge mult!"
Acolo era si un chitarist caruia îi placea acest instrument vechi. Jurase sa nu struneasca nici o coarda care nu doreste acest lucru. De aceea a trebuit sa astepte deseori mult timp pâna când putea sa cânte din nou. Acum observa cum coarda de chitara care statea pe podea suferea ca nu era luata în considerare. El se gândea: "Daca ai sti ce sta ascuns în tine, ce muzica!" Atunci observa cum coarda îi facu din ochi, plina de afectiune si dorinta.
Atunci o lua, o struni cu grija din ce în ce mai mult. Ea începu sa sune din ce în ce mai bine. Acum corespunde tonalitatii sale si suna în armonie cu celelalte corzi vecine. Cântarea putea începe. Si multe inimi triste au fost înveselite.