Filozoful rus Soloviev a fost odata în vizita într-o manastire si a avut o convorbire prelungita pâna la miezul noptii cu unul dintre calugari. Voia sa se întoarca în camera sa. Ajunse deci pe culoar, spre care dadeau toate usile la fel si toate erau încuiate. Nu a reusit sa afle camera sa. Pe de alta parte îi era imposibil sa se întoarca în camera calugarului cu care tocmai vorbise. Dar el nu voia sa deranjeze pe nimeni. De aceea hotarî sa petreaca noaptea pe culoarul manastirii care deodata deveni neprimitor, plimbându-se în lung si-n lat.
Noaptea a fost lunga si obositoare, dar în cele din urma trecu, iar primii zori ai diminetii îi permisera filozofului sa gaseasca cu usurinta usa camerei sale, prin fata careia trecuse asa de multe ori, fara s-o recunoasca.
Atunci spuse el: "Celor care cauta adevarul li se întâmpla deseori ceva asemanator. În timpul veghii de noapte trec deseori pe lânga el, fara a-l gasi, pâna când sosesc primele raze ale soarelui.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
