Era odata un lup care merse la o gospodarie, privi printre leaturile gardului si, vazând un câine, îi spuse: "Vino-ncoace! Vreau sa te întreb ceva". Câinele îi raspunse: "Îmi pare rau, dar sunt legat cu lantul". Lupul se sperie: "Cum, nu esti liber? Si eu care credeam ca-ti merge bine!". "Îmi merge bine, raspunse câinele. Primesc mâncare de trei ori pe zi, nu am griji pe capul meu...". "Tu nu cunosti padurea? Si iepuri nu ai voie sa vânezi?" "Nu, raspunse câinele, nu sunt liber. Totdeauna sunt legat". "Asta-i rau, foarte rau, deoarece padurile sunt cele mai frumoase lucruri din cele existente pe pamânt", spuse lupul.
Câinele ar mai fi vrut sa auda câte ceva despre paduri, dar lupul dadu din cap si-i spuse: "Nu vreau sa-ti fac pofta. Merg la prietenii mei sa le povestesc despre tine, saracutul".
Atunci câinele se aseza pe pamânt si latra într-una. Din acel moment nu se mai simti fericit. Lupul, în schimb, se întoarse în padure si era foarte fericit. În iarna urmatoare însa lupul muri de foame deoarece nu gasi nimic de mâncare.