Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 11. Sensul vietii

241. Sunt foarte bucuros

Un copil veni la o piatra mare, se opri lânga ea si-i spuse. "Ce faci aici?" "Stau întinsa pe pamânt", îi raspunse piatra. "Si când vine noaptea, întreba mai departe copilul, atunci ce faci?" "Atunci stau tot aici", raspunse piatra. "Si când ploua, ce faci?", întreba copilul. "Atunci stau tot aici", raspunse piatra. "Când ninge si este frig, iar eu ma îmbrac cu paltonul gros, tu ce faci?" "Atunci stau tot aici", raspunse piatra. "Saracuta de tine!", spuse copilul si-o mângâie. "Nu sunt saraca, îi raspunse piatra. Sunt asa de bucuroasa ca sunt piatra, precum tu esti bucuros ca esti un copil. Sunt bucuroasa sa stau linistita, de altfel cum îti place si tie sa topai. Nici eu nu înghet când este frig. Nici mie nu-mi este frig noaptea. Sunt foarte bucuroasa, micutule!"