Într-un basm se povesteste despre un print caruia îi placeau hainele frumoase si stralucitoare si inelele cu pietre pretioase. În fiecare dimineata, când soarele îi batea în fata, printul se arata poporului sau si era fericit când toate de pe el sclipeau si straluceau, pentru ca atunci poporul îl aclama si aplauda.
Într-o zi însa printul se arata poporului abia dupa-amiaza târziu. Soarele stralucea în spatele sau si tânarul print vazu pentru prima data propria-i umbra. Atunci se înfurie nespus. Lua calul sau si voia sa plece. Nu putea domni ca print într-o tara, peste care cadea umbra sa. Voia sa traiasca unde nu exista nici o umbra. De aceea pleca de aici cu calul sau. El calareste si astazi.