Un om afla ca Dumnezeu voia sa vina la el în vizita: "La mine, în casa mea?", striga el. Se duse în camere, urca în pod si coborî scarile casei în pivnita. Privi casa cu alti ochi. "Imposibil, striga el. În acest grajd nu se poate primi nici o vizita. Totul e mizerabil. Totul e plin de gunoaie. Nu e nici un loc de odihna. Nici nu este aer pentru respiratie!"
Deschise ferestrele si usile. "Fratilor! Prieteni buni! striga el. Ajutati-ma, va rog, la curatenie! Macar unul! Dar repede!" Începu sa mature casa. Prin norii densi de praf observa cum unul îi veni într-ajutor. Au carat gunoiul în fata casei si i-au dat foc. Au spalat podeaua si scarile. Au avut nevoie de multe galeti cu apa pentru a curata geamurile. Cu toate acestea, înca mai era mizerie în colturi si pe margini. "Nu vom reusi sa terminam!", ofta omul. "Ba vom reusi!", spuse celalalt. Si asa au muncit din greu toata ziua.
Când se facu seara, au mers amândoi în bucatarie si au asternut masa. "Foarte bine, spuse omul, acum poate veni vizitatorul meu. Acum poate veni Dumnezeu. Unde s-o fi oprit?" "Dar sunt aici!", spuse celalalt si se aseza la masa.