A fost odata o femeie foarte buna care, de Craciun, obisnuia sa împarta cu multa placere copiilor saraci diferite dulciuri. Cu mult timp înainte de sarbatoarea Craciunului începuse sa faca prajituri la cuptor, pentru a le împarti apoi în fata ieslei din biserica. Când termina de gatit, un miros îmbietor umplu casa si se raspândi pâna în strada. Prajiturile stateau frumos aranjate pe masa. Când le privea, femeia se umplea de bucurie si mândrie.
Deodata însa se auzira niste lovituri în usa. În fata usii statea un copil strain si privea parca vrând sa ceara ceva. "Vreti sa-mi dati o prajitura?", o ruga el pe femeie. Femeia se scuza, pentru ca nu voia sa înceapa asa devreme sa consume prajiturile. "Ce-ti pasa tie, copile! spuse ea. Craciunul este abia de azi într-o saptamâna!" "Craciunul este astazi!", raspunse copilul. Totusi, femeia nu se gândea la nimic altceva decât la faptul ca acest copil dorea cu orice pret sa puna mâna pe una din prajituri. De aceea îl alunga din fata usii.
În noaptea Craciunului, femeia împacheta prajiturile. Când sosi la biserica, observa ca parohul si clopotarul stateau tristi în fata ieslei. Era goala. Atunci femeia îsi aminti de copilul strain si se gândi: "Sa fi fost el oare pruncul Isus!?"