Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 1. Advent

14. Chipul crestinului în Advent

"Asteptati aici, va rog!", i-am spus orbului, lasându-l singur la un colt al garii orasului, ferit de circulatie. Voiam sa-l scutesc de a merge la ghiseul de bilete sau de informatii, la panoul cu mersul trenurilor si la posta. Întorcându-ma, l-am vazut de departe stând în picioare. În timp ce unii îl întarâtau, un copil se uita holbat la el, un carucior de bagaje trecea pe lânga el, facând o curba periculoasa, si un vânzator de ziare, dupa ce îi prezentase oferta, pleca rusinat de la el. Orbul statea nespus de linistit. A trebuit sa ramân si eu câteva clipe pe loc. A trebuit sa-i privesc fata. Mi se parea ca pasii din jurul sau, vocile necunoscute si galagia forfotei din gara n-aveau pentru el nici o însemnatate. El astepta, iar aceasta era o asteptare rabdatoare, încrezatoare si reculeasa. Pe fata lui nu se putea citi nici cea mai mica îndoiala ca eu n-as mai reveni. Se putea vedea o raza minunata de bucurie anticipata. Credea ca va fi luat din nou de mâna. Cu greu am scapat de imaginea impresionanta a acestui chip în asteptare, cu ochii acoperiti de pleoape. În acel moment am descoperit ca asa trebuie sa arate chipul crestinului în Advent.