Sa educam prin pilde si povestioare

Când s-a terminat ora de cateheza, trei copii au ramas în sala si si-au pus o întrebare: "Suntem foarte aproape de Craciun. Ce am putea face împreuna?" S-au gândit si au luat o hotarâre: "Vom aranja ieslea de la parohie".

S-au dus acolo si au cerut niste statuete ce erau pastrate cu grija în turnul bisericii.

Când au deschis cutiile, au avut o mare surpriza: Toate statuile erau mulate în lut si frumos pictate. Toate în afara de una: imaginea pruncului era din lemn cioplit greoi. "Nu putem pune asta în iesle. Trebuie sa cautam un prunc mai dragut!", au spus ei.

Atunci clopotarul le-a zis:" Aveti rabdare! Va voi povesti ceva frumos despre pruncul din lemn.

Figurina aceasta o pastram cu veneratie si o punem în fiecare an lânga altar în ziua de Craciun. Facem asta datorita unui fapt ce s-a întâmplat la noi cu multi ani în urma. A fost în copilaria mea. Atunci eram ministrant la parohie. În satul nostru locuia un om, pe nume Vasile. Era un barbat vesel si prietenos, dar facea lucruri ciudate. Multi spuneau ca îi lipsea o doaga. Altii îl considerau cu totul prost. Si aproape toti faceau haz de purtarea lui.

Erau si oameni care profitau de el. Dupa multe ore de munca grea îi dadeau doar câtiva banuti. La bâlciuri si serbari, multi îl invitau sa bea. Stiau ca îi placea vinul si ca i se urca usor la cap. Atunci Vasile vorbea caraghios si facea multe prostii. Si satenii râdeau pe seama lui.

Odata, cu doua zile înainte de Craciun, multi copii s-au dus al parohie pentru a pregati ieslea, asa cum ati facut si voi. Cu ei a mers si Vasile. Din neatentia unui copil a cazut statueta pruncului. S-a distrus rau de tot si era greu de reparat.

Atunci parohul i-a cerut unui credincios, care avea singura masina din sat, sa se duca repede în oras pentru a cumpara o alta statueta. Dar Vasile, care a vazut ce se întâmplase, a plecat tacut la el acasa. Si dupa patru ore s-a întors la parohie cu acest prunc din lemn pe care îl vedeti astazi. Parohul nu astepta vizita lui Vasile. I-a multumit pentru treaba, dar a adaugat ca nu trebuia sa se îngrijoreze, deoarece vor aduce din oras alta statueta mai frumoasa decât cea distrusa. Vasile a înteles ca pruncul din lemn nu prea îi placuse parohului. Si a plecat cu capul plecat.

Statueta noua a ajuns la timp. Lânga altar, ieslea era minunata. Dupa liturghie, copiii s-au apropiat sa se închine pruncului. Cu totii au cântat colinde si apoi s-au dus la casele lor sa continue serbarea de Craciun. Dar Vasile n-a fost vazut în aceea noapte. Si nici în ziua urmatoare. Vecinii, foarte surprinsi, au mers la el si au batut la usa. Neprimind nici un raspuns, au intrat în casa lui împreuna cu parohul. Atunci l-au vazut pe Vasile asezat pe un scaun, ca adormit, îmbratisând pruncul din lemn. L-au scuturat, dar Vasile nu s-a trezit.

În anul acela, zilele de Craciun au fost triste pentru toti. La predica de înmormântare, parohul a explicat ceea ce se întâmplase cu pruncul din lemn. Si a adaugat ca, pentru Isus, persoanele mai sarace si simple sunt cele mai iubite. Vasile, cel luat în râs si desconsiderat de toti, cel care nu a fost bagat în seama nici în ajunul Craciunului, a fost cel preferat de Isus, care l-a dus la el în Noaptea sfânta.

Si ca amintire a acestei învataturi, parohul si credinciosii au promis ca în fiecare an vor expune în biserica pruncul din lemn al lui Vasile, în timpul Craciunului".