Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI /MEDITAȚII 

Chemați la sfințenie
Culegere de predici în cinstea sfinților

SÂMBĂTA I DIN LUNĂ

Evr 5,7-9
Ps 115
In 19,25-27

Dintre mulțimea de sfinți pe care pietatea creștină îi venerează, Sfânta Fecioară Maria ocupă locul cel mai important. Ea este cinstită de Biserică printr-un cult deosebit.

Încă din cele mai vechi timpuri, tradiția creștină a dedicat ziua de sâmbătă într-un mod deosebit cinstirii Sfintei Fecioare Maria. Este o tradiție veche atestată deja încă din secolul al VIII-lea. Acest lucru se datorează în special faptului că în sâmbăta în care Isus era în mormânt, în timp ce ucenicii cei mai apropiați ai lui Isus s-au clătinat în credință, singură Maria a rezistat, a rămas neclintită în credință. În acea zi tristă de sâmbătă am putea spune că Maria reprezenta întreaga Biserică.

Într-un chip special, Sfânta Fecioară este cinstită în fiecare primă sâmbătă din lună. Încă de la începutul fiecărei luni, cinstitorii Sfintei Fecioare se încredințează Inimii Neprihănite a Mariei.

În una din aparițiile de la Fatima, Sfânta Fecioară a promis celor care o vor cinsti în prima sâmbătă din lună că-i va asista în ceasul morții cu toate harurile trebuincioase pentru mântuirea sufletelor lor, iar în timpul vieții le va fi călăuză și ajutor.

Printre numeroasele titluri cu care este invocată, îl găsim și pe acela de "Mamă". Într-adevăr, Sfânta Fecioară este nu numai mama Fiului lui Dumnezeu, dar și mama noastră, mama fiecăruia dintre noi. Însă de ce o numim pe Maria mama noastră? Este ea într-adevăr mamă a lui Dumnezeu și în același timp mamă a noastră?

Sfânta Fecioară este mama lui Dumnezeu pentru că a fost aleasă să-l aducă pe Fiul său oamenilor. Este mama noastră pentru că are misiunea de a ne duce la Dumnezeu, pe noi cei răscumpărați de Fiul său și încredințați grijii ei materne. Isus pe cruce ne oferă ca dar ceea ce avea mai scump, pe însăși mama sa. Când Isus spune de pe cruce, la picioarele căreia se afla mama sa și Ioan ucenicul pe care-l iubea cel mai mult, "Iată fiul tău, iată mama ta", Maria devine mama celor răscumpărați de sângele său.

Maria, după cum ne învață Conciliul al II-lea din Vatican, a fost asociată cu Cristos la lucrarea de mântuire a lumii; asociată pe tot parcursul istoriei mântuirii. Încă din Geneză, Maria era prevestită împreună cu Cristos, atunci când după căderea în păcat a primilor oameni ne este promis un Răscumpărător: "Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei: aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul"(Gen 3,15). Maria este mereu alături de Cristos de la Betleem la nunta din Cana, de la Cana la Calvar, de pe Calvar pe muntele Măslinilor în ziua Înălțării.

O dată înălțată la cer, Maria nu renunță la rolul ei de co-răscumpărătoare, ci mijlocește alături de Cristos la Dumnezeu, implorând toate harurile necesare pentru ca fiii ei să ajungă alături de ea în cer. Maria ia parte la patima Fiului său și astfel ea îi naște în durere pe cei aleși, pe care Cristos îi mântuiește și cărora El le-a dat-o de mamă.

Un episcop oriental din secolul al IX-lea, Gheorghe din Nicomedia parafrazează astfel cuvintele lui Isus spuse mamei sale, atunci când aceasta se afla la picioarele crucii:"Tu mamă ai lângă tine pe prietenul meu care și-a odihnit capul pe pieptul meu. Prin el ți-i încredințez ție pe toți ucenicii mei. Fii pentru ei tot ceea ce în mod natural sunt mamele pentru fiii lor, iar ei vor fi pentru tine niște copii supuși. Ei îți vor da respectul cuvenit mamei lui Dumnezeu și așa cum eu am ajuns la ei prin tine, tot așa ei prin tine să ajungă la mine". Dar astăzi, care este durerea Mariei? Cum își arată Maria iubirea ei de mamă față de această lume în care trăim? Cum încearcă Maria, Mama noastră să întoarcă pe fiii rătăciți de pe drumul pierzării? Dacă există pe lume ceva mai prețios decât perlele și pietrele prețioase, acestea sunt lacrimile unei mame. Sunt multe lucruri pe care noi le învățăm în viață și pe care apoi le uităm. Dar există un lucru pe care nu-l uităm până la adânci bătrâneți: chipul mamei cu lacrimi pe obraji. și cred că nu există un lucru care să ne întristeze mai mult în viață, decât gândul că am făcut-o pe mama să plângă. În lacrimile mamei apare toată iubirea și suferința sa pentru copiii ei. Când o mamă nu mai poate face nimic pentru copiii ei, tace și plânge. S-ar părea că lacrimile sunt semnul slăbiciunii, al neputinței. De fapt, nu-i așa; nu există pe lume o forță mai mare decât lacrimile unei mame. Oare nu vedem copiii la care mama zadarnic strigă, îi ceartă, îi pedepsește, dar care se cumințesc pe loc când mama începe să plângă?

La fel se întâmplă cu aceia care este mama tuturor oamenilor, cu Preasfânta Fecioară Maria. Inima ei de mamă este îndurerată și acum din cauza fiilor ei. Ea a plâns la picioarele crucii, însă ea continuă să plângă pentru copiii ei care sunt pe calea pierzării.

În ultimul timp, Sfânta Fecioară a apărut în numeroase locuri și toate aceste apariții ne îndeamnă la pocăință, la convertire. Dar cu toate acestea se pare că efortul ei a rămas fără răspuns din partea multora. Atunci Maria recurge la argumentul cel mai convingător: lacrimile. În ultimii ani multe statui și icoane ale Sfintei Fecioare au început să lăcrimeze. Dar se pare că nici lacrimile nu au mișcat inimile multora dintre fiii ei, de aceea, în ultimul timp, Maria plânge cu lacrimi de sânge. Lacrimi, care pentru mulți dintre creștini și chiar poate pentru mulți dintre noi, cei prezenți la această celebrare, sunt doar un subiect de discuție sau un simplu fenomen care stârnește curiozitate.

Să ne examinăm conștiința și să ne întrebăm cum răspundem noi la iubirea Mariei care plânge pentru noi. Ne-am gândit noi vreodată că poate una sau mai multe dintre aceste lacrimi ale Mariei sunt rodul necredinței sau al vieții noastre care nu este conformă cu evanghelia? Să fim conștienți că mama noastră cerească nu va înceta să plângă atâta timp cât inima noastră este departe de Dumnezeu. Dar care este motivul pentru care Sfânta Fecioară plânge? Motivul a fost destăinuit de Sfânta Fecioară unei călugărițe Agneza din Japonia, o călugăriță complet surdă, și căreia Sfânta Fecioară i-a redat auzul în mod miraculos. Mesajul interior l-a primit după ce pe 4 ianuarie 1975, într-o zi de sâmbătă în care statuia sfintei Fecioare Maria aflată în capela mănăstirii a vărsat lacrimi de trei ori în aceeași zi. Maria, spune ea, plânge văzând atâția copii ai ei care se îndreaptă spre osânda veșnică din cauza imoralității, disprețului față de legile lui Dumnezeu, nerespectării duminicii, din cauza profanării vieții de căsătorie, din cauza masacrării atâtor copii înainte de a se naște.

Însă ce primește Sfânta Fecioară în schimbul atâtor lacrimi? Trebuie văzut că deși Maria încearcă toate posibilitățile pentru a ne aduce la calea cea bună, totuși ea este după cum spune și episcopul american Fulton Sheen: "Unica mamă care este insultată și înjurată. Nimeni nu a spus vreodată un cuvânt insultător la adresa mamei lui Mahomed sau a lui Stalin, nimeni nu a rostit vreun cuvânt de dispreț la adresa mamei lui Iuda trădătorul". Deși sunt atâția care nu o cinstec pe Sfânta Fecioară, totuși sunt mulți aceia care se consfințesc inimii sale de mamă, inimii sale neprihănite, cinstind-o printr-un cult deosebit.

Iată un gând cu care să rămânem astăzi, în prima sâmbătă lunii: lacrimile Mariei sunt dovada supremă a iubirii sale față de noi. Nouă nu ne rămâne decât să urmăm chemarea acestor lacrimi la pocăință, la convertire, însă și îndemnul de a-i aduce și pe alții la Dumnezeu, căci orice suflet care se va întoarce la el va fi o lacrimă ștearsă de pe obrazul mamei noastre cerești.

Închei această reflecție cu următoarele cuvinte ce aparțin poetului francez Paul Claudel: "Mamă a lui Isus Cristos, nu vin să mă rog. Nu am nimic să-ți ofer, nimic să-ți cer. Vin mamă, doar să te privesc. Să te privesc și să plâng de bucurie la gândul că sunt fiul tău".

Cristian GALAȚANU

© Editura Sapientia



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat