Chemaţi la sfinţenie
Culegere de predici în cinstea sfinţilor

SFINŢII ÎNGERI PĂZITORI
2 octombrie

Ex 23,20-23a
Ps 90
Mt 18,1-5.10

"La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul" (Gen 1,1). Acestea sunt primele cuvinte cu care începe Sfânta Scriptură. În Biblie, expresia "cer şi pământ" înseamnă tot ce există, creaţia în întregime. Dar dintre tot ce există, dintre toate fiinţele pe care le-a creat Dumnezeu, două categorii merită o atenţie deosebită: îngerii, care sunt făpturile cele mai nobile ale cerului, ale lumii nevăzute şi oamenii care sunt făpturile cele mai nobile ale pământului, ale lumii văzute. Dacă ieri am sărbătorit pe una din făpturile lumii văzute, pe sfânta Tereza a Pruncului Isus, iată că astăzi Biserica ne propune comemorarea făpturilor nevăzute, a Îngerilor Păzitori.

Sărbătoarea de astăzi, a fost înfiinţată de către Papa Clement al X-lea, în secolul al XVII-lea. Aceasta nu înseamnă însă că doar de atunci există devoţiunea faţă de îngerii păzitori, dar această devoţiune a fost mărturisită încă din primele timpuri ale creştinismului. Sărbătoarea de astăzi este destinată să ne amintească o realitate pe care deseori în viaţă o neglijăm: Dumnezeu se îngrijeşte de noi oamenii, este în contact cu noi şi realizează acest lucru prin creaturi intermediare, pe care Biblia le numeşte îngeri.

Ce reprezintă pentru noi un înger? Cuvântul "înger" indică un trimis şi adesea îngerul este înfăţişat ca un mesager, care poartă mesajul de la Dumnezeu şi rugăciuni de la oameni. Un exemplu îl avem în vestitul vis al patriarhului Iacob la Betel, în care îngerii în calitatea lor de mesageri ai lui Dumnezeu "se urcau şi coborau pe scară"(Gen 28,12).

În lectura din cartea Exodului, am auzit cum Domnul s-a adresat poporului israelit spunând: "Iată, eu trimit un înger înaintea ta ca să te ocrotească pe cale şi să te conducă în locul pe care ţi l-am pregătit"(Ex 23,20). Iar în Catehismul Bisericii Catolice, la numărul 336, găsim scrise următoarele cuvinte: "din copilărie până în ceasul morţii, viaţa omului este înconjurată de ocrotirea şi de mijlocirea îngerilor. Fiecare credincios are alături un înger ca apărător şi păstor, care să-l îndemne la viaţă sfântă". Biserica, pe baza mărturiilor biblice şi ale tradiţiei, ne învaţă că orice creştin este încredinţat de Dumnezeu unui înger, înger căruia i se dă misiunea de a-l păzi şi de a-l conduce pe credincios pe calea binelui, de a-i insufla gânduri şi sentimente nobile, de a-l sprijini în tot ceea ce întreprinde spre slava lui Dumnezeu şi binele aproapelui. Aceşti îngeri care se îngrijesc de noi sunt numiţi îngeri păzitori şi sunt numiţi astfel pentru că menirea lor este să ne păzească prin îndemnul susţinut pe calea binelui.

Îngerul păzitor este cel care ne oferă mai întâi unele servicii sufleteşti. El îşi îndreaptă în mod special toată grija şi paza lui pentru a ne ajuta să ne mântuim sufletul. Preocuparea lui este îndreptată în mod stăruitor spre a ne feri de păcat şi a urmări împodobirea sufletului noastru cu virtuţi alese. El ne vorbeşte în multe chipuri în inima noastră, ne stârneşte dorul de viaţă sfântă, trezeşte în sufletele noastre remuşcarea de conştiinţă şi părerea de rău pentru păcatele săvârşite, ne luminează mintea şi ne îndeamnă voinţa pentru atingerea scopului nostru, care este mântuirea sufletului. Îngerul păzitor ne face totodată şi unele servicii trupeşti. Ne apără de primejdiile la care este expusă viaţa noastră, primejdii care ne ameninţă viaţa de la leagăn şi până la mormânt. Astfel ne apără de boli şi de atâtea accidente neprevăzute.

Unii s-ar putea întreba: dar noi nu ne putem păzi, de ce avem nevoie de îngerul păzitor? Avem nevoie de îngerul păzitor pentru că ne apără şi de primejdiile în faţa cărora vigilenţa noastră nu este capabilă de a ne apăra. Noi putem prevedea multe, ne putem feri de multe, dar niciodată nu vom prevedea tot ce ni s-ar putea întâmpla, toate primejdiile care s-ar putea abate asupra noastră. Astfel, îngerul păzitor ne ocroteşte şi ne apără şi de primejdiile la care ne aşteptăm mai puţin sau poate chiar deloc.

Alţii s-ar putea întreba: dacă îngerul ne apără de primejdii, de ce ni se întâmplă atâtea nenorociri? De ce se întâmplă atâtea accidente, fie de circulaţie, fie la locul de muncă? Dacă lumea este ameninţată de atâtea şi atâtea primejdii, aceasta nu se datorează îngerului păzitor, căci el este mereu alături de noi şi-şi îndeplineşte cu fidelitate misiunea încredinţată de Dumnezeu, dar se datorează nouă oamenilor care n-am fost conştienţi de prezenţa şi de importanţa misiunii îngerului păzitor, se datorează nouă oamenilor care poate l-am neglijat total pe acest fidel prieten al nostru şi poate nu i-am mulţumit niciodată pentru binele pe care ni-l face zi de zi, nouă oamenilor care n-am ştiut să ascultăm de îndemnul lui la bine şi am ascultat mai degrabă de îngerul cel rău, nouă oamenilor care n-am ştiut să-i cerem ajutorul şi ocrotirea în primejdiile vieţii.

Dacă nenorocirile care ni se întâmplă nouă astăzi, celor care-l neglijăm pe îngerul păzitor sau nu-i cerem ocrotirea, ni se datorează doar nouă, nu acelaşi lucru se întâmplă cu cei care au ştiut să-l cheme în momentele de primejdie. Astfel îngerul păzitor nu a întârziat să vină în ajutorul acestora. Avem mai multe exemple în vieţile unor sfinţi, care au fost ajutaţi de îngerul păzitor şi uneori au fost chiar scăpaţi de la moarte. Un exemplu sugestiv îl întâlnim în viaţa sfîntului Filip Neri, despre care ni se relatează următorul fapt.

Într-o zi, pe când se îndrepta spre locuinţa unui om sărac, pentru a-l ajuta cu o anumită sumă de bani, a fost întâmpinat de o trăsură care trecea cu viteză mare. Sfântul Filip Neri speriat de zgomotul trăsurii şi crezând că vine peste el, a vrut să se ferească. Însă această mişcare făcută de el era gata să-l prăbuşească într-o groapă mare. În acel moment, un tânăr îl prinde. Acest tânăr nu era altul decât îngerul său păzitor.

Dacă îngerul nu l-ar fi salvat pe sfântul Filip Neri, acea căzătură l-ar fi costat viaţa. Dar şi noi am fost deseori poate pe punctul de a ne prăbuşi, de a ne prăbuşi nu într-o groapă în care ne-ar fi costat doar viaţa trupului, ci într-o prăpastie care ne-ar fi costat pierderea fericirii veşnice. Dacă nu am căzut, aceasta se datorează şi îngerului nostru păzitor care ne-a susţinut şi ne susţine neîncetat pe drumul vieţii noastre. Să avem şi noi încredere în îngerul păzitor şi să-i cerem ajutorul ori de câte ori ne aflăm în primejdie şi cu siguranţă ne va ajuta.

Acum, după ce am auzit cât de importantă este misiunea îngerului păzitor, să ne întrebăm care sunt datoriile noastre faţă de îngerul păzitor? Datoriile care ne revin sunt: de a-i fi recunoscători şi de a-i mulţumi pentru grija pe care o are faţă de noi, de a-l asculta în tot ce ne inspiră pe calea binelui, de a-l imita, adică de a îndeplini cu fidelitate, asemenea lui, misiunea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu, şi de a pune totodată în practică ceea ce îngerul păzitor ne inspiră.

Poate până acum nu am fost pe deplin conştienţi de importanţa misunii îngerului păzitor şi l-am negllijat mai mult sau mai puţin, dar să ne exprimăm măcar de acum înainte cu toată credinţa şi cu toată încrederea devoţiunea noastră faţă de îngerul păzitor, recitând deseori rugăciunea: "Îngerul lui Dumnezeu, care eşti păzitorul meu, luminează-mă astăzi; păzeşte-mă, povăţuieşte-mă şi ocârmuieşte-mă pe mine, care-ţi sunt încredinţat ţie, din bunătatea lui Dumnezeu".

Petru BEŞLEAGĂ

© Editura Sapientia