Anul C
Duminica Floriilor

Is 50,4-7; Fil 2,6-11; Lc 22,14-23,56

Iubirea e mai tare decât moartea!

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Săptămâna pe care o inaugurăm astăzi, Duminica Floriilor, cu binecuvântarea ramurilor şi cu citirea patimilor după sfântul evanghelist Luca, este aşa de mare şi aşa de sfântă încât ea trebuie să fie considerată pe drept o piatră nestemată, busola anului liturgic, o adevărată pentru şi prin profunditatea misterului care are loc în aceste zile.

Dacă în tot timpul anului liturgic am parcurs, duminică de duminică, zi de zi, istoria iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul său, o istorie desfăşurată în timp, acum, începând cu această celebrare, îl întâlnim pe Isus şi-l însoţim în momentele cele mai sensibile ale existenţei sale pământeşti, în clipele iubirii sale supreme. Acum îi însoţim paşii care îl poartă pe Calvar, până pe altarul crucii, al sacrificiului suprem. Îl vedem aşezat în mormânt, unde aşteaptă trei zile să se împlinească cuvintele Scripturii şi promisiunea sa, ca apoi să-l întâlnim ieşind victorios din mormânt la o viaţă nouă.

Anunţată de profeţi, într-un chip particular de profetul Isaia, patima lui Cristos devine proba supremă a celui promis de Tatăl şi aşteptat de oameni, iar prin înviere primim argumentul definitiv al misiunii sale mântuitoare.

De atâtea ori Isus s-a îndreptat spre Ierusalim, spre templu, locul întâlnirii cu Tatăl, unde s-a rugat şi a predicat. De data aceasta el intră în cetatea sa cu un alt gând, cu un alt scop. Intră pentru a împlini planul cel veşnic de iubire al Tatălui. Fiind încă departe de Ierusalim, el le-a vestit ucenicilor şi apostolilor că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie.

Patimile din evanghelistul Luca pe care le-am proclamat în această duminică de Florii ne introduc pe străzile Ierusalimului şi ne prezintă începerea pătimirilor sale. În aceste împrejurări auzim strigătul mulţimilor care anunţă împlinirea timpurilor: "Osana, binecuvântată este Împărăţia care vine, a părintelui nostru, David! Osana în înaltul cerului!". Şi nu trec nici câteva zile şi începe drumul spre Calvar, drumul mântuirii, împlinirea profeţiilor, drama respingerii, a condamnării şi a morţii. Un adevărat mister al păcatului din partea celor la care a venit ca să le aducă eliberarea şi mântuirea. Îndată, strigătul de "Osana, binecuvântat cel ce vine în numele Domnului" se schimbă în cel de "Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!". Replica lui Isus este tăcerea, rugăciunea, strigătul către Tatăl, iertarea rău-făcătorilor şi apoi cuvântul "S-a săvârşit!". După care, îşi dă sufletul, scoţând un strigăt puternic.

Acest act care s-a întâmplat acum două mii de ani continuă şi astăzi să impresioneze lumea, să o provoace, să trezească întrebări şi să câştige admiratori. Săptămâna Sfântă redeschide pagina acelor momente şi ne provoacă şi pe noi.

În anii trecuţi, când s-a prezentat pe marile ecrane filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Cristos, lumea s-a cutremurat din nou. Mulţi, foarte mulţi, şi-au reexaminat poziţia şi viaţa. Au revăzut realitatea şi drama lui Isus şi s-au ataşat profund de el.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Acum începe săptămâna iubirii, cel mai puternic argument pentru cei care cred în Cristos, dar şi săptămâna întrebărilor şi a deciziilor. Noi ce vom face? Cum vom striga? "Osana, binecuvântat cel ce vine în numele Domnului" sau, poate, din durere, "Răstigneşte-l!". În aceste zile sfinte, în orice situaţie ne vom afla şi în orice loc vom fi, în casă, la servici, la şcoală sau pe drumurile vieţii, să nu ne închidem urechile, să nu rămânem surzi şi reci la chemarea Bisericii, ci să ascultăm glasul Scripturilor, cuvintele lui Cristos. Să-i descoperim încă o dată sentimentele sale dumnezeieşti, patima sa arzătoare pentru suflete, iubirea sa nelimitată pentru oameni, pentru noi. Să nu fim doar simpli spectatori cum au fost atâţia care l-au văzut trecând pe cale, cu crucea pe umeri şi nu au făcut nimic. Să nu fim răutăcioşi şi cruzi cu cei care l-au condamnat, biciuit şi răstignit. Să ne apropiem mai mult de el şi să ne asemănăm, în schimb, mamei sale, femeilor sfinte, să ne asemănăm cu Veronica cea miloasă, cu Simon din Cirene şi cu centurionul cutremurat de cele văzute şi să spunem şi noi cu el: "Cu adevărat, acesta era drept, Fiul lui Dumnezeu".

În aceste zile binecuvântate, Biserica invită pe toţi creştinii să-şi îndrepte gândul, sentimentele şi privirea spre el, să-i stea alături cu compătimirea şi iubirea lor. Ne bucurăm, mai ales, să invităm pe tineri, în această zi a lor, Duminica Floriilor, Ziua Mondială a Tinerilor, să iasă lui Isus în întâmpinare cu flori în mână, dar şi în suflet, la întâlnirea lor cu el, astăzi şi mereu. Astăzi, într-un chip deosebit, la orele 17.00, în catedrala noastră, şi să-l însoţească cu iubirea şi cu tinereţea lor în toată săptămâna, până pe Calvar, până la Înviere, căci numai el este vrednica de crezare şi numai el are cuvintele vieţii veşnice.

Îndreptăm, apoi, un apel de suflet, pe calea undelor radioului şi a internetului, către toţi credincioşii vârstnici ori bolnavi, către cei care o suferinţă sau o cruce, care stau în casă sau sunt imobilizaţi în pat. Să nu uite că Isus îi preţuieşte pe toţi, mai ales pe ei, lângă care doreşte să rămână, cu suferinţa şi crucea sa, cu iubirea sa, încurajându-i să-şi unească jertfele lor cu jertfa sa. De la ei Isus aşteaptă o iubire mai profundă şi o solidaritate mai mare. În drumul lor de suferinţă spre binele întregii omeniri şi a poporului nostru, spre adevărata înviere.

De asemenea, mă bucur să vă anunţ, că nu peste mult timp, Sfântul Părinte papa Francisc vine în mod special la noi să ne întâlnească în credinţă, să ne întărească, asigurându-ne că Isus cel mort a înviat şi rămâne pentru noi adevărata speranţă şi siguranţă, ca toţi cei care trec prin suferinţă să aibă marea bucurie a învierii la o viaţă fericită. Să ieşim în întâmpinare Sfântului Părinte, care vine la noi. "Să mergem împreună!" Să ieşim împreună înaintea lui şi să-l primim cu acea iubire, cu acea datorie sfântă cu care toţi cei care-l iubesc pe Isus, l-au întâlnit. Sfântul Părinte ne prezintă cuvintele lui Isus, iubirea lui Isus.

În această atmosferă de aşteptare, doresc tuturor o săptămână binecuvântată, aducătoare de multe mângâieri, întâlnindu-l pe Isus, biruitor asupra păcatului şi a morţii, şi în acelaşi timp, o fericită întâlnire cu oaspetele nostru, papa Francisc, care ne cheamă să ne bucurăm mereu cu Cristos, cel ce biruie păcatul şi moartea.

Lăudat să fie Isus Cristos!

14 aprilie 2019

Ep. Petru Gherghel

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
357 accesari.

Alte predici pentru Duminica Floriilor:

Anul C
1 aprilie 2007 - Pr. Lucian Păuleţ
28 martie 2010 - Pr. Felix Roca
24 martie 2013 - Ep. Aurel Percă
20 martie 2016 - Ep. Petru Gherghel

[ Index predici şi predicatori ]