Anul C
Duminica a 26-a de peste an

Am 6,1.4-7; 1Tim 6,11-16; Lc 16,19-31

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Continuăm şi astăzi să-l ascultăm pe Isus care cu o pedagogie dumnezeiască vrea să ne apropie de el, vrea să ne facă mai buni, vrea să ne modeleze pentru a putea intra în Împărăţia Cerului. Această a treia parabolă a lui Isus referitor la folosirea bunurilor materiale vine după cea a latifundiarului preocupat să-şi mărească hambarele şi cea a administratorului lipsit de onestitate, pe care le-am auzit în duminicile trecute. Astăzi, Isus ne avertizează asupra pericolului împietririi inimii, a insensibilităţii faţă de aproapele nostru, îndeosebi a celui marginalizat şi nevoiaş. Cine îi uită pe săraci, l-a uitat mai întâi pe Dumnezeu.

Să aprofundăm această parabolă şi să vedem ce vrea să ne spună Isus şi cum putem pune mesajul său în practică în viaţa noastră. Să vedem mai întâi personajele parabolei.

Bogatul este descris cu imaginea celui care se bucură de viaţă, trăieşte în abundenţă din bunurile sale, se îmbracă cu haine de firmă, îşi foloseşte în mod egoist bogăţia. Trăieşte în izolarea pe care şi-a construit-o singur cu egoismul său şi care nu-i permite nici pe departe să se gândească la aproapele său; Lazăr este aproapele său, dar bogatul nu-l vede. În el nu vedem dispreţ sau răutate, ci o indiferenţă totală, un păcat poate mai grav şi anume: omisiunea. Pentru el Lazăr e ca şi cum nu ar exista. Acesta este probabil efectul cel mai teribil al bogăţiei.

Bogatul nostru nu a făcut nimic rău: nu a furat, a plătit taxele, nu i-a bătut pe servitori, nu a înjurat, nu se spune că nu a fost un credincios practicant, i-a permis lui Lazăr să stea la uşa lui. Nici Abraham nu-i reproşează nimic din punct de vedere moral. Nu ştim nimic despre el, decât că era bogat.

Săracul se numea Lazăr, care în ebraică înseamnă Dumnezeu este ajutorul meu, este descris ca o persoană total marginalizată de către societate. Câinii care trec pe stradă şi vin să-i lingă rănile par să fie singurii care au milă de el. Rămâne mereu în umbră, nu scoate un cuvânt, nu mişcă un deget, nu face un pas... Şade mereu, şi aici pe pământ, şi în sânul lui Abraham. Nu ni se spune că era educat, că mergea sâmbăta la sinagogă, că era un tată de familie bun şi muncitor şi dintr-o nefericire a ajuns sărac. Nu ştim nimic despre el, decât că era sărac.

Un al amănunt interesant care poate să ne ajute în înţelegerea mesajului acestei parabole este că nicăieri în parabole Isus nu atribuie un nume personajelor. Aici săracul are un nume: Lazăr. Cine are azi "un nume" în afară de politicieni, mari actori, mari cântăreţi, interlopi, fotbalişti ... adică cei cu bani! Pentru Isus e invers. Pentru el bogatul este un oarecare în timp ce săracul are un nume: Dumnezeu ajută. Lazăr este un sărac, dar unul pe care Dumnezeu îl ajută.

În a doua parte a parabolei avem răsturnarea situaţiei, reversul medaliei, care se verifică după moarte. Săracul este primit în sânul lui Abraham, în paradis, iar bogatul ajunge în iad. Acum atenţia noastră nu este atrasă de insensibilitatea sa, ci de soarta pe care i-a atras-o comportamentul său. Bogatul care-şi foloseşte rău bogăţia, care-şi închide inima în faţa necesităţilor fraţilor, se distruge pe sine pentru toată veşnicia.

Deci parabola nu vrea să dea o judecată asupra comportamentului moral al bogatului şi al săracului. Nu vrea să spună că cine se comportă bine merge în paradis, iar cine se comportă rău merge în iad, deoarece - este clar - bogatul nu a comis rele, iar Lazăr nu a făcut fapte bune. Atunci ce vrea să ne spună Isus prin această parabolă? E simplu.

Isus vrea să ne arate că iubirea faţă de aproapele ocupă un loc central şi că există un raport între iubirea faţă de aproapele şi folosirea bunurilor materiale ale acestei lumi. Pentru Isus aceste două realităţi sunt inseparabile între ele. Pe aceeaşi linie sfântul Ioan va scrie: "Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?" (1In 3,17). Iubirea faţă de aproapele este calea adevăratei iubiri faţă de Dumnezeu.

Pentru Isus prima modalitate de a-l iubi pe aproapele nostru este acela de a ne pune talentele primite de la Dumnezeu, materiale sau spirituale, în slujba sa. Fratele, mai ales cel în nevoie, stă la inima lui Isus. Isus i-a căutat mai ales pe cei umili, pe bolnavi, s-a înconjurat de nişte pescari sărmani pentru a ne învăţa mai bine iubirea faţă de cei săraci şi umili. Existenţa în această lume a două clase de persoane - bogaţii şi săracii - este împotriva planului lui Dumnezeu. Bunurile au fost date pentru toţi iar cine are mai multe trebuie să le împartă cu cei care au mai puţine sau nu au deloc, în aşa fel încât să existe egalitate (cf. 2Cor 8,13). De aceea sfântul Ambroziu spunea: "Atunci când dai ceva celui sărac, nu-i dai ceea ce este al tău, ci îi restitui numai ceea ce este deja al său, deoarece pământul şi bunurile acestei lumi sunt ale tuturor, nu ale bogaţilor".

Alături de bogat şi de Lazăr mai sunt amintite şi alte personaje: sunt cei cinci fraţi ai bogatului la care el ar vrea să se întoarcă pentru a-i avertiza asupra pericolului care îi aşteaptă. Aceşti cinci fraţi ai bogatului sunt ascultătorii şi cititorii Evangheliei de azi cărora le este destinată învăţătura. Acestor fraţi, deci nouă, Isus le spune: "Aţi înţeles această parabolă? Ceea ce i s-a întâmplat bogatului şi săracului Lazăr vi s-ar putea întâmpla şi vouă. Să nu spuneţi: dacă aşa stau lucrurile, cum o să ne mai mântuim? Citiţi Scriptura! Şi Moise şi Profeţii şi eu v-am învăţat ceea ce aveţi de făcut".

Vestea bună a acestei parabole este următoarea: dacă te simţi acum ca Lazăr, copleşit de boli, sărăcie şi durere, uitat de societate şi de cei pe care Dumnezeu i-a binecuvântat în această viaţă, continuă să crezi şi să îţi pui speranţa în Dumnezeu, ştiind că aşa va fi bine pentru sufletul tău în cele din urmă; dacă te numeri între cei binecuvântaţi de Dumnezeu cu bogăţii, deschide poarta şi priveşte dacă nu se află cineva acolo. Poate că se află acolo un Lazăr pe care nu l-ai observat până acum.

25 septembrie 2016

Mons. Benone Farcaş

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
665 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 26-a de peste an:

Anul C
30 septembrie 2007 - Pr. Mihai Dumitru
26 septembrie 2010 - Pr. Viorel Ababei
29 septembrie 2013 - Pr. Corneliu Berea, SVD

[ Index predici şi predicatori ]