Anul C
Duminica a 23-a de peste an

Înţ 9,13-18; Ps 89; Flm 9b-10.12-17; Lc 14,25-33

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Deseori auzim vorbindu-se despre o înţelepciune creştină, dar, cu toate acestea, trebuie să admitem că nu ştim exact în ce constă această înţelepciune. Liturghia de astăzi ne oferă posibilitatea să medităm asupra acestei teme. Ideea principală care se regăseşte în textele biblice pe care le-am ascultat este înţelepciunea lui Dumnezeu oferită oamenilor. De cele mai multe ori omul nu ştie nici ceea ce vrea el însuşi şi cu mare greutate poate descoperi lucrurile care nu-i sunt chiar la îndemână.

Prima lectură ne spune că gândurile celor muritori sunt şovăielnice şi cugetările noastre nesigure. Aşa suntem noi, oamenii, că ne bazăm doar pe raţiunea noastră şi pe lucrurile concrete pe care le vedem. Atunci rezultatul va fi unul pur uman. Omul care acţionează astfel nu va înţelege niciodată ce înseamnă înţelepciunea lui Dumnezeu. Pentru acesta, viaţa este asemenea cuvintelor psalmistului care spune: "Dimineaţa înfloreşte şi creşte, seara este cosită şi se usucă". În faţa acestei constatări amare, omul modern cade în disperare sau spune şi el ceea ce a spus materialistul din toate timpurile: să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri. Omul biblic, în schimb, îşi află refugiul în rugăciune. El cere lui Dumnezeu darul de a învăţa să-şi numere propriile lui zile în aşa fel încât să poată ajunge la înţelepciunea inimii. "Cine ar fi cunoscut planul tău, dacă nu i-ai fi dat înţelepciunea şi nu l-ai fi trimis pe Duhul tău cel Sfânt din înălţimi?", ni se spune la finalul primei lecturi de astăzi.

Până acum am vorbit despre înţelepciune. Dar ce este înţelepciunea? Înţelepciunea nu înseamnă erudiţie, adică a cunoaşte multe lucruri. Nu înseamnă nici măcar simpla ştiinţă, adică acea cunoaştere raţională obţinută prin cercetări profunde într-un anumit domeniu. Înţelepciunea despre care vorbim este o ştiinţă specială, care presupune o oarecare experienţă, o dragoste faţă de aproapele şi o bucurie nespusă în tot ceea ce se face. Înţelepciunea nu priveşte atât lucrurile trecătoare, cât mai ales cele spirituale. Înţelepciunea creştină este perfecţiunea lui Isus prin excelenţă, care înseamnă nu atât o adeziune a minţii, cât a inimii, a întregii persoane, fiindcă nu este vorba de a alege doctrina lui Isus, ci pe Isus însuşi, iar aceasta este o alegere de viaţă.

Despre această înţelepciune ni se vorbeşte şi în evanghelia de astăzi. Isus ne spune astăzi că dacă cel care îl urmează nu-şi urăşte tatăl, mama, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria viaţă, nu poate fi discipolul lui. Incompatibilitatea stă în faptul că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Dacă cineva este pus în alternativa de a avansa în carieră călcând în picioare dreptatea şi adevărul şi el alege înaintarea în grad, stăpânul unui asemenea om este cariera, nu Isus.

În evanghelie l-am întâlnit pe Isus urmat de o mare mulţime de oameni. El se săturase de atâţia oameni care îl urmau doar pentru că era la modă sau li se părea senzaţional ceea ce zicea şi făcea, ori pentru că le plăcea să stea în preajma lui. Isus era conştient că vestea cea bună adusă de el nu era luată în serios de mulţi dintre cei care îl urmau. De aceea Isus ia atitudine şi doreşte să-i facă pe cei care îl urmează să se întrebe de ce fac acest lucru. Isus şochează vorbind despre ura faţă de propria familie. Unii ar spune că Isus foloseşte cuvinte dure şi este imposibil să le urmăm ca atare. Dacă cineva vrea să ofere o interpretare, vor fi alţii care vor spune că îndulcesc evanghelia şi că îi schimbă sensul. Adevăratul mesaj al cuvintelor lui Isus face referire la o alegere de viaţă, el nu promovează duşmănia între oameni, ci doreşte ca fiecare om să trăiască ca un fiu al lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru va naşte ură în mijlocul familiei sale sau nu va corespunde cu înaintarea în grad. Urmarea lui Cristos este mai importantă deoarece ne face înţelepţi şi ne oferă demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Isus îşi doreşte ucenici care atunci când se apucă de construit un turn, o cetate, o viaţă, nu se vor opri până când aceasta nu va fi gata. Isus doreşte ucenici care atunci când pornesc la luptă cu viciile şi ispitele acestei lumi, nu vor accepta niciun compromis şi vor duce această luptă până în ultima zi a vieţii lor. Această atitudine îl face pe ucenic înţelept. Însă trebuie să nu uităm niciodată că această înţelepciune a noastră, a oamenilor, nu este totul. Înţelepciunea lui Dumnezeu este mult mai mare, mult mai amplă, şi ne oferă fiecăruia o cale în viaţă.

De exemplu, în lectura a doua am auzit vorbindu-se despre Onesim. Acesta a fost un sclav al lui Filemon, dar care într-o zi a fugit de acasă. Ajuns la Roma a cunoscut mesajul lui Isus şi s-a convertit şi astfel a devenit ucenicul sfântului Paul. În a doua lectură am auzit cum sfântul Paul l-a trimis pe Onesim înapoi la Filemon, dar de data aceasta ca un frate. Şi spune sfântul Paul că "poate de aceasta a fost luat de lângă tine, pentru ca acum să-l primeşti ca pe un frate".

Se povesteşte că odată era un om nemulţumit de felul în care Dumnezeu conduce lumea. De aceea, într-o bună zi a intrat într-o biserică şi aşezându-se în faţa unui crucifix a început să-i reproşeze lui Isus toate nedreptăţile şi suferinţele pe care le ştia. Spre surprinderea lui, Isus de pe cruce a prins viaţă şi a intrat în discuţie cu el. După câteva cuvinte schimbate de Isus şi omul acela, iată că Isus i-a propus omului nemulţumit să se urce pe cruce şi să facă cum ştie el mai bine cu cei care vin să se roage. Omul a fost de acord şi s-a urcat pe cruce, iar Isus s-a retras după un stâlp. Primul care a intrat în biserică şi a îngenuncheat în faţa crucifixului a fost un om bogat care avea o pungă plină cu bani şi care cerea să obţină o decizie favorabilă la tribunal. Din neatenţie, acesta uitat punga cu bani acolo. După acesta a intrat în biserică un om sărac, care îngenunchind îi cerea să-l ajute să găsească ceva de muncă pentru a avea ce duce acasă la finalul zilei. În timp ce săracul se ruga, a văzut lângă el darul primit, punga cu bani, şi a luat-o şi a plecat. După el a venit un soldat care urma să plece cu vaporul într-o altă ţară pentru a-şi sevi patria. Soldatul s-a rugat pentru o călătorie liniştită şi pentru a se întoarce acasă cu bine. Însă, în timp ce se ruga, a intrat în biserică omul bogat împreună cu doi poliţişti. Bogatul l-a acuzat pe soldat că a luat banii, iar poliţiştii l-au arestat. În acel moment, omul care s-a urcat pe cruce în locul lui Isus nu a mai rezistat. Şi, dându-se jos de pe cruce, a explicat celor prezenţi adevărata situaţie. Astfel soldatul a fost eliberat, bogatul şi-a recuperat banii, iar omul care luase banii a fost arestat. După rezolvarea cazului, omul nostru i-a spus lui Isus: "Ai văzut cum se rezolvă problemele? Nu este suficient să stai pe cruce fără a spune nimic". Atunci Isus i-a răspuns: "Într-adevăr, ai rezolvat cazul. Dar vreau să fac câteva precizări. Omul bogat era un om corupt, care voia să mituiască judecătorul pentru a obţine o sentinţă nedreaptă. Omul sărac a rămas fără loc de muncă şi era disperat pentru că nu avea cu ce să-şi hrănească cei cinci copii care îl aşteptau acasă. Soldatul a plecat cu vaporul, dar pe mare vasul s-a scufundat şi a murit". Şi a continuat Isus: "Dacă ai fi tăcut, omul corupt nu ar fi câştigat pe nedrept procesul, omul sărac ar fi avut cu ce să-şi hrănească familia până îşi găsea un nou loc de muncă, iar soldatul, chiar dacă ar fi fost închis, până la urmă ar fi fost eliberat din lipsă de probe şi astfel ar fi scăpat cu viaţă". Morala? În viaţă nu este suficient să cauţi rezolvări imediate, pentru că acestea sunt în detrimentul fiecăruia, iar înţelepciunea lui Dumnezeu este mult mai amplă decât noi ne putem imagina.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Înţelepciunea lui Dumnezeu nu se aseamănă cu înţelepciunea oamenilor. Noi vedem imediatul, Dumnezeu vede totul. De aceea, suntem astăzi invitaţi să trăim înţelepciunea creştină învăţată de Isus, şi anume, să fim atenţi să-l urmăm prin cuvânt şi faptă, fără a mai întoarce capul înapoi, odată ce am pus mâna pe plug. De asemenea, suntem invitaţi să ne rugăm pentru cei care nu-l urmează încă pe Isus, pentru ca bunul Dumnezeu, în înţelepciunea sa, să-i aducă pe toţi acasă.

Lăudat să fie Isus Cristos!

4 septembrie 2016

Pr. Claudiu Bulai

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
520 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 23-a de peste an:

Anul C
9 septembrie 2007 - Pr. Pavel Chelaru
5 septembrie 2010 - Pr. Iosif Iacob
8 septembrie 2013 - Pr. Claudiu Dumea

[ Index predici şi predicatori ]