Anul C
Duminica a 7-a a Paştelui

Fap 7,55-60; Ap 22,12-14.16-17.20; In 17,20-26

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Lecturile sfinte propuse şi proclamate în această duminică dintre înălţarea glorioasă a lui Isus la ceruri şi Duminica Rusaliilor sunt străbătute şi legate de firul roşu al rugăciunii.

Textul evangheliei ne redă o parte din Rugăciunea sacerdotală de la Ultima Cină pascală a lui Isus luată împreună cu apostolii săi, rugăciune prin care Cristos, maestrul rugăciunii, imploră de la Tatăl său ceresc unitatea în credinţă şi în iubire a tuturor celor care cred şi vor crede în el de-a lungul istoriei Bisericii creştine. Iată, câteva din cuvintele rugăciunii lui Isus, păstrare de textul evangheliei sfântului Ioan: "Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei ce vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis" (In 17,20-22). "Ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum m-ai iubit pe mine" (In 17,23).

Prima lectură, luată din Cartea Faptele Apostolilor, ne redă rugăciunea unui ucenic adevărat al lui Cristos, sfântul Ştefan, primul martir al lui Cristos, care în timp ce era bătut cu pietre se ruga astfel: "Doamne Isuse, primeşte duhul meu! Apoi îngenunchind, a strigat cu glas puternic: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta" (Fap 7,58-59).

A doua lectură, luată din Apocalipsul sfântului Ioan, ne propune rugăciunea plină de ardoare a comunităţii creştine călăuzite de Duhul Sfânt, rugăciune adresată lui Cristos înălţat la ceruri şi alături de Tatăl său în gloria cerească. "Duhul şi Mireasa zic: Vino! Cel care aude să spună şi el Vino! Cel care mărturiseşte acestea spune: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Isuse!" (Ap 22,17.20).

Conform textului evangheliei propuse pentru această duminică cel care se roagă este Isus Cristos. Dar cine este Isus? După cum constatăm din Cartea Apocalipsului el este Dumnezeu, Alfa şi Omega, Începutul şi Desăvârşirea tuturor lucrurilor, Primul şi Unicul născut din veşnicie din Tatăl plin de Har şi de Adevăr, care prin întrupare devine Descendentul, Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare a dimineţii, Răscumpărătorul omenirii, Primul înviat din morţi şi înălţat glorios la ceruri pentru a mijloci ca Mare Preot în faţa Tatălui său ceresc pentru mântuirea tuturor oamenilor, fraţii săi.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Am văzut cine se roagă, Isus Cristos. Ne întrebăm: pentru cine se roagă? Desigur, în primul rând pentru apostolii săi. Dar nu numai pentru ei: "nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede", adică şi pentru noi creştinii.

Ce cere Isus în rugăciunea sa, în dialogul său cu Tatăl ceresc? "Ca toţi să fie una", "Ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum m-ai iubit pe mine" (In 17,23). Isus se roagă ca toţi ucenicii săi, toţi creştinii, să fie în chip desăvârşit una. Unitatea despre care vorbeşte Isus nu este o simplă unitate de păreri şi de opinii personale sau de grup, nici o simplă unitate de acţiuni de solidaritate umană. Unitatea la care se referă Isus este o unitate complexă. Aceasta se referă la unicul Adevăr pe care el îl propune şi pe care îl încredinţează Bisericii întemeiate pe credinţa lui Petru şi a celorlalţi apostoli, pe care trebuie să-l păstreze şi să-l transmită nealterat tuturor oamenilor până la sfârşitul lumii.

Unitatea pe care o cere Isus este aceea ca toţi creştinii să devină un singur trup şi un singur suflet în mărturisirea unicei credinţe: Este un singur Dumnezeu, un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, o singură speranţă aceea a chemării la mântuire. Această unitate de credinţă şi de mărturisire provoacă lumea la credinţa şi la cunoaşterea că Isus este trimisul lui Dumnezeu ca singurul Mântuitor al oamenilor.

Unitatea pe care Isus o cere în rugăciunea sa se referă şi la iubirea unică din Sfânta Treime pe care el a venit să o reveleze şi, prin misterul pascal, să o comunice tuturor oamenilor pentru ca toţi să trăiască însufleţiţi de aceeaşi iubire divină. Dacă unitatea dorită şi cerută de Isus în rugăciunea sa sacerdotală este atât de complexă şi de importantă atunci ar trebui să ne întrebăm cum favorizăm şi păstrăm această unitate de credinţă şi de iubire între noi creştinii, ucenicii actuali ai lui Cristos.

Textul primei lecturi luat din Faptele Apostolilor ne relatează sfârşitul vieţii primului martir al lui Cristos, sfântul Ştefan. Acesta, după ce şi-a însuşit temeinic învăţătura lui Isus şi a început să o manifeste în faptele sale de caritate, a încercat să intre în dialog cu iudeii care l-au refuzat pe Cristos şi învăţătura sa şi au început să-i persecute de primii creştini din comunitatea de la Ierusalim.

Întrucât era susţinut şi călăuzit de puterea şi de iubirea Duhului Sfânt predica cu însufleţire evanghelia şi săvârşea semne şi minuni în comunitatea creştină. Acest mod al său de a vorbi şi de a se comporta a trezit duşmănia şi ura acelora care l-au refuzat şi l-au prigonit până la moarte pe Isus. S-au ridicat împotriva lui şi încercau să-l contrazică dar nu puteau ţine piept puterii şi înţelepciunii lui. Atunci şi-au astupat urechile, au început să strige în gura mare şi au năvălit asupra lui, l-au scos din cetate şi au început să arunce cu pietre asupra lui.

În acest moment final al vieţii sale a dat dovadă supremă că este un autentic discipol al lui Cristos. A făcut exact ceea ce a înfăptuit pe cruce şi maestrul său Isus, s-a rugat. Şi-a încredinţat duhul său în mâinile lui Isus. "Doamne Isuse, primeşte duhul meu", iar apoi a implorat iubirea milostivă a lui Dumnezeu asupra lor zicând: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta", după care a adormit în Domnul.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Dacă pentru modul în care propunem, manifestăm şi trăim, în viaţa cotidiană, adevărul revelat şi propus de Isus prin cuvintele învăţăturii sale şi prin modul său de a trăi şi a manifesta iubirea sa faţă de Tatăl ceresc şi faţă de oameni, devenim neînţeleşi, suntem respinşi, urâţi şi persecutaţi de oamenii care refuză adevărul, înşelaţi de învăţături răstălmăcite şi eronate, să nu ne tulburăm şi să nu ne temem de aceştia pentru că astfel ne asemănăm cu Maestrul nostru divin care, deşi a trecut prin lume făcând bine tuturor, a fost persecutat şi chiar ucis.

În faţa exemplului minunat oferit de sfântul Ştefan, am putea să ne întrebăm: Sunt convins de adevărurile propuse de sfânta Biserică? Am curajul să le propun şi să le apăr în faţa oamenilor de astăzi care au alte opinii sau convingeri diferite de ale mele? Cât sunt de dispus să sufăr cu răbdare şi blândeţe faptul de a fi neînţeles, dispreţuit, contrazis şi persecutat pentru convingerile mele creştine? Dacă pentru ideile şi convingerile mele creştine sunt capabil să sufăr dispreţ şi prigoană înseamnă că mă asemăn sfântului Ştefan sunt un autentic ucenic al Domului Isus.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Astăzi avem Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, zi dedicată cunoaşterii importanţei folosirii mijloacelor de comunicare socială pentru răspândirea evangheliei în societatea de astăzi. Între principalele mijloace de comunicare socială putem aminti: radioul, televiziunea, internetul, ziarele, revistele şi cărţile. Iată, chiar în aceste moment ne bucurăm de serviciile radioului şi ale internetului pentru a transmite masajul învăţăturii lui Cristos. Cu această ocazie mulţumim din inimă conducerii postului de Radio Iaşi pentru amabilitatea de a transmite în fiecare duminică şi sărbătoare de poruncă Sfânta Liturghie de la ora 8. Dorim, în acelaşi timp, postului de Radio Iaşi, cât mai multe emisiuni interesante şi reuşite precum şi cât mai mulţi ascultători fideli şi recunoscători pentru ceea ce primesc prin intermediul emisiunilor receptate.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Aceste instrumente pot şi trebuie folosite pentru facilitatea transmiterii mesajului evangheliei lui Cristos oamenilor timpului nostru. De aceea creştinii sunt chemaţi să susţină perseverent aceste instrumente sociale şi să le folosească cu înţelepciune pentru a-l face cunoscut pe Cristos şi învăţătura sa tuturor popoarelor, întrucât toţi au nevoie de el, unicul Mântuitor al omenirii. Este o datorie sfântă a creştinilor de a susţine şi a folosi toate mijloacele de comunicaţii sociale în vederea răspândirii mesajului Împărăţiei lui Dumnezeu tuturor oamenilor care locuiesc la cele mai îndepărtate margini ale lumii.

Astăzi, Magisteriul Bisericii noastre ne îndeamnă nu numai să susţinem prin rugăciune folosirea cu înţelepciune şi curaj a tuturor mijloacelor de comunicaţii sociale în vederea răspândirii învăţăturii autentice a lui Cristos, în lumea întreagă, tuturor oamenilor de bunăvoinţă, ci şi să susţinem şi financiar, în limita posibilităţilor noastre, aceste instrumente atât de utile în vederea răspândirii Împărăţiei lui Dumnezeu. În acest sens vă amintim că oferta pe care o veţi face la colecta de la Liturghiile de astăzi este destinată susţinerii Presei Bune din dieceza noastră.

În final, amintindu-ne de rugăciune sacerdotală a lui Isus la ultima sa cină pascală şi de rugăciunea sfântului Ştefan de la sfârşitul vieţii sale pământeşti să ne unim rugăciunile noastre cu cea a primului martir şi cu cea a întregii Biserici creştine şi să ne rugăm spunând împreună: Vino, Doamne Isuse! Vino şi ajută-ne să împlinim rugăciunea ta trăind în comuniune fraternă creştină şi în iubire divină viaţa noastră zilnică pentru a face cunoscut lumii de astăzi că tu eşti unicul Mântuitor al oamenilor care ne conduci la gloria fericirii veşnice. Amin.

8 mai 2016

Pr. Iosif Enăşoae

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
440 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 7-a a Pastelui:

Anul C
20 mai 2007 - Pr. Alois Bulai
16 mai 2010 - Pr. Petru Sescu
12 mai 2013 - Pr. Iosif Dorcu

[ Index predici şi predicatori ]