Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (Anul Nou)

Num 6,22-27; Ps 66; Gal 4,4-7; Lc 2,16-21

Speranţe, vise, dorinţe ne copleşesc la orice nou început de an. Astăzi, un nou an calendaristic se deschide în faţa noastră. Cum va fi? Ce surprize ne rezervă? Sunt întrebări care vin aproape inevitabil. Dincolo de orice aşteptare, trebuie să recunoaştem: fiecare început este o oportunitate. E o nouă şansă, o mână a lui Dumnezeu întinsă spre om. Pentru un creştin, începutul de an aduce cu sine cea mai frumoasă oportunitate: cea a binecuvântării lui Dumnezeu, a apropierii de Dumnezeu. Anul care începe e şansa pe care ne-o oferă Dumnezeu pentru a fi mai buni, pentru a iubi mai mult şi mai bine, pentru a crede cu mai multă tărie. Noul an este semnul binecuvântării divine.

Prima lectură pe care am ascultat-o, luată din Cartea Numerilor, ne aşază sub acest semn al binecuvântării: "Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească... să-şi lumineze faţa asupra ta... să se îndure de tine... să-ţi dăruiască pacea" (Num 6, 24-26).

Binecuvântarea lui Dumnezeu înseamnă, aşadar, pază, înseamnă siguranţă. Cine are binecuvântarea lui Dumnezeu are siguranţă pentru ziua de astăzi şi de mâine. "Domnul să te păzească", pentru că dacă Domnul e de partea ta, cine poate sta împotrivă?

"Domnul să se îndure de tine". Binecuvântarea înseamnă şi îndurare. Avem atâtea slăbiciuni încât e imposibil să nu avem nevoie de iertare. Fără iertarea lui Dumnezeu omul ar umbla desfigurat şi împovărat de păcate.

"Domnul să-ţi dăruiască pacea". Binecuvântarea înseamnă şi pace. Câtă nevoie este în lumea noastră de pace! E necesară pacea în zonele de război, dar mai ales e necesară pacea omului cu Dumnezeu, cu apropiaţii săi şi cu sine însuşi.

La 1 ianuarie, în fiecare an, Biserica celebrează Ziua Mondială a Păcii. În mesajul adresat cu această ocazie, purtând titlul "Fericiţi făcătorii de pace", papa reaminteşte că pacea este atât darul lui Dumnezeu, cât şi rodul colaborării omului. Adevărata pace se construieşte pe adevăr, pe libertate şi pe dreptate. Adevăraţi făcători de pace sunt aceia care iubesc, apără şi promovează viaţa umană. Cine vrea pacea nu poate să tolereze atentate şi delicte împotriva vieţii. Răul se învinge cu binele, iar dreptatea trebuie căutată imitându-l pe Dumnezeu Tatăl, care-i iubeşte pe toţi fiii săi. Trebuie renunţat, de asemenea, la acea pace falsă, care face conştiinţele tot mai insensibile, care nu doreşte binele celorlalţi, care conduce la indiferenţă. Adevărata pace se construieşte prin implicare activă, milă, solidaritate, curaj şi perseverenţă - ne mai aminteşte Sfântul Părinte în mesajul său.

Binecuvântarea lui Dumnezeu înseamnă, aşadar, siguranţă, iertare şi pace.

Binecuvântarea binecuvântărilor o reprezintă însă întruparea lui Cristos. În Fiul lui Dumnezeu care se face om toţi am fost binecuvântaţi. În Cristos, binecuvântarea îşi găseşte desăvârşirea.

Dar cum poate intra binecuvântarea în casa noastră? În ce condiţii ne oferă Dumnezeu binecuvântarea sa?

Ne ajută să găsim un răspuns textul evangheliei de astăzi (Lc 2,16-21). Păstorii erau persoane marginalizate, prea puţin apreciate. Trăiau împreună cu animalele, separat de restul oamenilor. Din cauza contactului permanent cu animalele, erau consideraţi impuri. Nimeni nu-i invita să viziteze un nou-născut. Dar chiar acestor păstori le apare îngerul Domnului. Ce binecuvântare! Interesant, nu doar Irod, nu doar cărturarii, nu doar învăţaţii timpului cunosc acest adevăr esenţial, ci şi oamenii simpli, bolnavi şi marginalizaţi.

Domnul Isus vine să ne binecuvânteze pe toţi, fie că suntem în centrul lumii, înconjuraţi de oameni mari, fie că ne aflăm la periferia civilizaţiei, singuri şi lipsiţi de ajutor. El însuşi se naşte într-un colţ de lume, într-un colţ de cetate, într-un colţ de casă, într-un grajd.

Poate că aveţi mulţi prieteni şi multe persoane dragi în jurul dumneavoastră sau poate că sunteţi unul dintre oamenii aceia simpli, uitaţi şi abandonaţi, fără prieteni. Isus se naşte la Betleem pentru a vă binecuvânta, indiferent de numărul prietenilor pe care îi aveţi sau nu.

Poate că sunteţi tânăr, cu o sănătate de fier, sau poate că sunteţi bolnav şi nu v-a rămas decât un colţ de sănătate. Isus se naşte ca să binecuvânteze şi acest colţ al sănătăţii dumneavoastră.

Poate că familia în care locuiţi trăieşte în har sau poate că vă simţiţi mai singur ca niciodată. Persoana iubită, lângă care aţi pornit la drum v-a abandonat. Nu mai aveţi decât un colţ de familie sau un colţ de sentimente. Astăzi Isus intră în familia dumneavoastră şi o binecuvântează aşa cum este ea.

Ar vrea parcă să strige Isus, de acolo din ieslea Betleemului: Eu binecuvântez casa în care sunt lăsat să intru, binecuvântez omul care mă primeşte în viaţa lui, binecuvântez familia în care mai este loc şi pentru mine, îi binecuvântez pe toţi cei care mă lasă să intru în viaţa lor. La început de an, Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze pe toţi, de la mic la mare, dar nu o poate face fără acceptul nostru.

Notează în continuare evanghelistul că "Păstorii s-au dus în grabă". Pleacă fără întârziere. Ascultă de cuvântul îngerului, devenind astfel modele de credinţă. Datorită faptului că au crezut cele spuse de înger, au plecat şi au descoperit ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Fără credinţă, ei nu l-ar fi cunoscut pe Cristos, ei nu ar fi ajuns niciodată să se închine în faţa pruncului. Credinţa îi face să plece în grabă şi să descopere. Imaginaţi-vă o persoană care vă invită la masă, spunând că prânzul e pregătit. Dacă nu o veţi crede şi nu veţi merge unde trebuie, nu veţi vedea niciodată masa pregătită. La fel, păstorii mai întâi au auzit şi au crezut şi abia apoi au văzut ceea ce au auzit. Cine crede, experimentează cu adevărat ceea ce crede. Doar cel care crede îl poate găsi şi vedea pe Dumnezeu. Iar credinţa vine din auzite.

"După ce l-au văzut, notează evanghelistul, au vestit cuvântul ce li se spusese despre acest copil". Păstorii devin la rândul lor îngeri, anunţând această bucurie care e pentru tot poporul. E sugestiv faptul că nu se pot abţine de la a face cunoscut şi altora. Păstorii au primit anunţul, au crezut şi au văzut; iar acum, la rândul lor, anunţă. Ceea ce îngerii au făcut în cer păstorii continuă să facă pe pământ: devin îngeri, mesageri ai cuvântului, pentru a-i conduce pe alţii să vadă ceea ce Dumnezeu a promis.

Ne putem regăsi cu toţii în situaţia păstorilor. Cei care cred cu adevărat merg să-l vadă, să-l întâlnească în sfintele sacramente, în Sfânta Scriptură şi apoi îl vestesc şi altora. Cred cu adevărat doar cei care merg să-l întâlnească. Când l-ai întâlnit cu adevărat nu poţi ţine această bucurie doar pentru tine.

O splendidă lecţie de credinţă, oferită în acest An al Credinţei, chiar de păstorii veniţi la Betleem. Cel care crede e chemat să devină un înger pentru fraţii săi, să fie pentru ei un motiv de bucurie şi de speranţă. Ce dorinţă mai frumoasă am putea avea în prima zi din an, decât aceea de ne transforma în îngeri unii pentru alţii. Purtători de bucurie şi de speranţă. Prin credinţă, binecuvântarea lui Dumnezeu coboară, într-adevăr, în casele noastre.

Evanghelia de astăzi aminteşte de două ori de mama lui Isus, Maria. "Ea păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei" (Lc 2,19). Ne este prezentată ca o femeie credincioasă. Păstrează cuvintele ascultate ca pe o comoară. Măreţia Mariei vine din modul în care se raportează la Cuvântul lui Dumnezeu: îl primeşte, îl întrupează, îl trăieşte, îl aprofundează, se lasă plăsmuită de el, chiar şi atunci când nu îl înţelege şi chiar atunci când suferă.

În acest context de deschidere şi primire a Cuvântului coboară binecuvântarea lui Dumnezeu şi face din ea născătoarea Fiului lui Dumnezeu. Modelul omului binecuvântat îl găsim în Maica Domnului şi a noastră, pe care o sărbătorim astăzi cu titlul de Născătoare de Dumnezeu. Întrucât în Cristos natura umană şi cea divină nu pot fi separate, sfânta Fecioară este numită Născătoare de Dumnezeu. Devine Născătoare de Dumnezeu datorită credinţei ei că cel vestit şi născut la Betleem este însuşi Fiul lui Dumnezeu.

Cum poate intra, aşadar, binecuvântarea în casa noastră? În ce condiţii ne oferă Dumnezeu binecuvântarea? Iată răspunsul: urmând exemplul Mariei şi al păstorilor. Credinţa noastră îi permite lui Dumnezeu să ne binecuvânteze, să ne ofere siguranţă, iertare şi pace, iar noi să devenim îngeri aducători de bucurie în viaţa celorlalţi. Pentru a-l vedea, pentru a-l cunoaşte pe Isus trebuie să asculţi, să crezi şi să-ţi dai întâlnire cu el. Amin.

1 ianuarie 2013

Pr. Petru-Sebastian Tamaş

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
360 accesari.

Alte predici pentru Sf. Maria, Născătoare de Dumnezeu:

Anul C
1 ianuarie 2010 - Pr. Petru Dorcu
1 ianuarie 2016 - Pr. Cristian Bîrnat
1 ianuarie 2019 - Pr. Daniel-Nicu Butacu

[ Index predici şi predicatori ]