Anul C
Duminica a 12-a de peste an

Zah 12,10-11; Gal 3,26-29; Lc 9,18-24

Sfântul Luca începe evanghelia Liturghiei de astăzi prezentându-l pe Isus în rugăciune; se ruga singur deoparte. Semn că Isus urma să comunice ceva foarte important, ceva decisiv: într-adevăr, Isus urma să-şi dezvăluie identitatea sa. După ce s-a rugat, face un sondaj de opinie. Îi întreabă pe ucenici: "Cine zic oamenii că sunt eu?" Răspunsurile sunt de-a dreptul fanteziste: "Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii că a înviat un profet din cei din vechime".

Isus este personajul cel mai discutat din istoria omenirii. Nimeni nu rămâne indiferent faţă de el. "Cine este acesta?", s-au întrebat uluiţi primii săi ascultători", auzindu-i cuvintele şi văzându-i minunile. "Cine eşti tu? Cine te crezi?", l-au întrebat iudeii, când le-a spus că el a existat înainte ca Abraham să fi existat. "De unde eşti tu?", l-a întrebat Pilat, descumpănit, în timpul procesului, când Isus a afirmat că el este rege. Nu ştia ce să creadă: E un profet? E un vrăjitor care face minuni? E un exaltat ca acei internaţi în spitalele de psihiatrie care se cred împăratul Alexandru Macedon sau Napoleon? E un Dumnezeu care a coborât din cer pe pământ?

Isus, deja în timpul vieţii sale pământeşti, a împărţit oamenii în două tabere opuse. Unii abia puteau să-şi stăpânească entuziasmul. Ziceau: "Aşa ceva nu s-a mai văzut niciodată în Israel!" Alţii îl acuzau de blasfemie, spuneau că e posedat de diavol. Şi, în continuare, în decursul veacurilor, Isus rămâne personajul cel mai contestat, cel mai controversat: unii pro, alţii contra. Numai în ultimul secol s-au scris despre Isus Cristos 52.000 de cărţi. Nu există eveniment mai important în viaţa Bisericii care să nu fie însoţit de apariţia unei cărţi, a unui film, a unei emisiuni, a unor sondaje mistificate, în care persoana lui Isus este fie negată, fie ponegrită. Cine este acesta? Cine spun oamenii că sunt eu?, continuă Isus să pună permanent întrebarea. A existat? N-a existat, spun mitologiştii. Isus, spun ei, este un mit, o legendă inventată de ucenici. Dar cum pot exista ucenici fără să fi existat mai întâi un învăţător? Ba a existat, afirmă alţii. Şi dacă a existat, cine a fost el? A fost un om excepţional, înţelept, fascinant, bun, altruist, ne spun raţionaliştii; dar un simplu om, atât şi nimic mai mult. A fost un martir politic, ne spun ideologii marxişti, precum Roger Garaudy şi Ernst Bloch, un revoluţionar care a luptat alături de zeloţi pentru eliberarea celor săraci şi exploataţi de imperialismul roman şi de nedreptăţile sociale. Cine este acesta? Ne răspund mari savanţi, filozofi, gânditori, scriitori celebri, iar răspunsurile lor sunt uneori năucitoare.

Iată câteva exemple. Celebrul scriitor francez Ernest Renan explică astfel dispariţia trupului lui Isus din mormânt: Grădinarul, de teamă ca ucenicii lui Isus, venind în pelerinaj la mormânt, să nu-i calce zarzavaturile, a făcut cadavrul dispărut. Biblistul raţionalist Strauss explică astfel minunea potolirii furtunii. Erau ascunse în barcă burdufuri cu ulei şi, când a început furtuna, uleiul a fost vărsat în apă şi valurile s-au potolit. Robert Ambelain explică astfel cutremurul care a avut loc la moartea lui Isus: Ucenicii cunoşteau de la chinezi folosirea prafului negru şi au provocat o explozie care a zguduit Ierusalimul. Bertrand Russel, laureat al premiului Nobel, afirma: Isus nu poate să fie Dumnezeu fiindcă a vorbit despre iad, iar eu nu cred în iad. Toţi ignoranţii vorbesc şi ei despre Isus. Celebrul istoric italian Indro Montanelli nu credea în Isus Cristos, dar recunoştea că nu a citit niciodată Biblia. Un renumit profesor universitar italian obişnuieşte să le pună studenţilor la examen, în afara materiei, ca să le verifice cultura generală, această întrebare: Cine a fost Cristos? Răspunsurile sunt de-a dreptul trăsnite. De pildă, zice unul: "Păi, cine să fi fost Isus? N-o fi fost tipul acela care a scris Biblia?" Dar, în prezent, răspunsul cel mai răspândit la întrebarea "Cine zice lumea că sunt eu?, e cel dat de mişcarea New Age. Pentru adepţii acestei mişcări, Cristos şi Isus nu e aceeaşi persoană. Cristos este energia cosmică impersonală, care se reîncarnează în toţi întemeietorii de religii: în Zarathustra, Confucius, Buddha, Pitagora, Hore Krishna, Isus din Nazaret, Mahomed. Ultima reîncarnare va avea loc în Pakistan, Cristos se va numi Maytreia şi va inaugura noua eră a Vărsătorului şi noua religie a lumii globalizate. Mai mult, Cristos este fiecare om care ajunge la iluminare, adică descoperă în el sinele divin interior, realizând că este dumnezeu.

Având în vedere interesul care de două mii de ani nu dispare pentru acest personaj misterios, s-ar părea că destinul omenirii depinde, în bine şi în rău, de Isus Cristos. Şi aşa este, scria Fiodor Dostoievski: "Întreaga planetă, cu tot ce este pe ea, fără acest om nu este altceva decât nebunie. Miracolul stă în faptul că lumea nu a avut şi nu va avea niciodată un om ca el". Întrebarea pe care a pus-o Isus ucenicilor o putem pune şi noi cu privire la noi înşine: Cine spune lumea că sunt eu? La întrebarea aceasta lumea nu ne poate da nici un răspuns. Numai Cristos ne poate răspunde. Descoperind identitatea lui Cristos, în Cristos omul îşi descoperă propria identitate. Cristos îl dezvăluie pe om omului. Ne învaţă Conciliul Vatican II: "Oamenii aşteaptă de la diferitele religii răspunsul la enigmele ascunse ale condiţiei umane, care astăzi ca şi odinioară, tulbură adânc inima omenească: Ce este omul? Care este sensul şi scopul vieţii noastre? Ce este binele şi ce este păcatul? Care este originea şi rostul suferinţei? Care este calea spre adevărata fericire? Ce este moartea, judecata şi răsplata după moarte? În sfârşit, ce este acest ultim şi inefabil mister care ne învăluie existenţa, din care ne tragem şi spre care ne îndreptăm?" (Nostra aetate nr. 1).

"Numai în misterul Cuvântului întrupat se luminează cu adevărat misterul omului... Prin Cristos şi în Cristos se luminează enigma durerii şi a morţii care, în afara evangheliei lui, ne striveşte" (Gaudium et spes nr. 22).

Dar voi, voi, ucenicii mei, din secolul al XXI-lea, cine spuneţi că sunt eu? Răspunsul nostru nu poate fi altul decât cel pe care l-a dat Petru în evanghelia de azi: "Tu eşti Cristos, Mesia, unsul lui Dumnezeu". Răspuns pe care, ca şi lui Petru, nu ni-l descoperă carnea şi sângele, adică inteligenţa, investigaţiile noastre, ci Tatăl ceresc care ne-a dăruit harul credinţei. Răspunsul nostru îl repetăm ori de câte ori recităm Crezul împreună cu toate generaţiile de creştini: "Cred într-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu unul-născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină... Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară şi s-a făcut om". Cine este pentru noi Cristos? Răspundem prin cuvintele sfântului Ambrozie: "Cristos pentru noi este totul. În Cristos avem totul. Dacă vrei să-ţi vindeci rănile, el este medicul. Dacă te consumă arşiţa, el este izvorul de apă. Dacă te apasă nedreptatea, el este dreptatea. Dacă ai nevoie de ajutor, el este puterea. Dacă te temi de moarte, el este viaţa. Dacă doreşti cerul, el este calea. Dacă fugi de întuneric, el este lumina. Dacă eşti înfometat, el este hrana.

23 iunie 2013

Pr. Claudiu Dumea

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
506 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 12-a de peste an:

Anul C
20 iunie 2010 - Pr. Benone Lucaci
19 iunie 2016 - Pr. Viorel Ababei

[ Index predici şi predicatori ]