Anul C
Naşterea Domnului (Crăciunul)

Is 52, 7-10; Ps 97; Evr 1,1-6; In 1,1-18

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

A vorbi în zilele noastre despre Vestea cea Bună a sfântului Crăciun pare să devină un lucru tot mai dificil. Privind în lumea în care trăim şi trecând în revistă evenimentele ce se derulează cu tot mai mare repeziciune, multe dintre ele având un impact direct şi asupra prezentului, şi viitorului nostru, vom da dreptate poetului care afirmă: "Lumea este tristă şi disperată". Apăsaţi de o astfel de constatare, mulţi îşi pun întrebarea: "Care este atitudinea Creatorului faţă de această evoluţie a lucrurilor? Ce poate răspunde Dumnezeu la realităţile triste şi deseori apăsătoare ale acestei lumi?".

Dragi credincioşi, răspunsul la aceste întrebări este formulat tocmai în sărbătoarea sfântului Crăciun. Este un răspuns scurt, pe care Dumnezeu ni-l oferă, într-un mod autentic, chiar neaşteptat pentru noi. Dumnezeu nu spune nimic, el nu promite, nu vorbeşte, ci acţionează. El coboară în această lume pentru ca noi să nu mai fim singuri şi să-i simţim căldura şi să-i vedem lumina.

Acesta este mesajul Crăciunului, dragi credincioşi. Dumnezeu nu promite, doar, ci coboară în mijlocul nostru. Prin întruparea sa, Fiul lui Dumnezeu păşeşte în istoria noastră pentru ca să ne însoţească şi să ne călăuzească pe calea împlinirii şi a desăvârşirii.

De aceste lucru ne-a asigurat şi profetul Isaia în prima lectură, când a profeţit: "Iată, Mântuitorul tău vine şi răsplata lui vine cu el". Şi a continuat, mai apoi, şi sfântul apostol Paul, în a doua lectură: "Dumnezeu ne-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni, prin harul său".

Fericitul Părinte, papa Ioan Paul al II-lea, într-una din predicile sale se întreba şi întreba, în acelaşi timp, pe credincioşii prezenţi: "Oare poate exista o bucurie mai mare ca asta, poate exista o veste mai bună ca asta, că omul a fost acceptat de Dumnezeu pentru a se preschimba în Fiul său, în acest Fiu al lui Dumnezeu care s-a făcut om?"

De aceea, dragi credincioşi, oricâte necazuri ar fi, lipsuri şi suferinţe ne-ar înconjura, oricât de ameninţători şi întunecaţi ar fi norii şi ar pluti peste capetele noastre, astăzi trebuie să căpătăm mai mult curaj şi optimism. Cristos este mântuirea noastră. De ce? Ce anume ne oferă sărbătoarea Crăciunului? Ce face ca această sărbătoare să fie într-adevăr frumoasă?

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Crăciunul ne vorbeşte despre lumea lui Dumnezeu şi ne face să ne oprim, să fim atenţi unii la alţii. Astfel, lăsăm grijile pământeşti şi parcă ne aducem aminte să fim din nou oameni. Regăsim pruncul şi descoperim lumea care, deşi se află aici şi facem parte din ea, totuşi, de multe ori, ni se pare îndepărtată.

Crăciunul ne invită să-i prezentăm pruncului divin viaţa noastră, cu tot ce cuprinde ea, bucurii, suferinţe, greutăţi, lipsuri, pentru ca el să o facă mai umană.

Un băieţel era nespus de mândru că tatăl său ştia să picteze icoane şi o făcea foarte frumos. Apropiindu-se sărbătoarea Crăciunului, tatăl s-a apucat să schiţeze un tablou, reprezentând scena naşterii Domnului. Băietul era fascinat, vedea cum, puţin câte puţin, luau naştere chipuri aproape vii. Era aşa cuprins de lumea acestor chipuri, încât gândurile sale se amestecau cu această lume, a chipurilor sfinte. I se părea că merge în grajdul din Betleem, alături de păstori şi magi. Şi, deodată, se opreşte în faţa pruncului Isus. Atunci, observă că mâinile îi erau goale. Toţi au adus câte ceva, numai el nu. Strâmtorat, spuse repede: "Îţi promit cel mai frumos lucru pe care îl am: îţi voi dărui bicicleta mea cea nouă; ba nu, trenuleţul meu electric". Pruncul din iesle dă din cap şi spuse: "Dar nu vreau trenuleţul tău electric; dăruieşte-mi ultima ta compunere". "Ultima mea compunere?", se uimi băieţelul, "dar nu am scris suficient". "Tocmai de aceea o vreau", răspunse pruncul Isus. "Să-mi dai totdeauna ceea ce nu este suficient. De aceea am venit în lume. Şi apoi, aş mai vrea ceva de la tine", continua pruncul din iesle. "Aş vrea ca ceaşca ta de lapte să mi-o oferi în dar". Acum băieţelul se întrista şi mai tare. "Ceaşca mea pentru lapte? Dar s-a spart!" "Tocmai de aceea o vreau", îi spusese pruncul Isus, plin de tandreţe. "Poţi să-mi dai tot ceea ce se sparge în viaţa ta. Vreau să vindec totul. Şi aş mai dori de la tine un al treilea lucru. Aş dori răspunsul pe care i l-ai dat mamei tale, atunci când te-a întrebat: cum de s-a spart ceaşca?" Acum copilul începu să plângă şi mărturisi cu umilinţă: "Am minţit-o! I-am spus mămicii că mi-a căzut din mână, că n-am spart-o intenţionat. Dar în realitate am aruncat-o de pământ, plin de mânie". "Adu-mi mereu tot ceea ce este rău, mincinos şi urât în viaţa ta", îi răspunse pruncul, "pentru că de aceea am venit în lume, ca să te iert, ca să te iau de mânuţă şi să te duc pe calea cea dreaptă".

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Crăciunul ne vorbeşte şi despre lumea oamenilor, despre lumea noastră, despre întunericul acesteia. În pofida a milioane de lumini, noi trăim în lumea umbrelor. Şi parcă ne-am obişnuit cu semiobscuritatea. Căci este umbră acolo unde săracii nu au ce mânca, acolo unde bolnavii, fie acasă, fie în spitale, sunt neglijaţi sau chiar abandonaţi de proprii membri ai familiei. Este umbră acolo unde familiile trăiesc în duşmănie şi se destramă, unde copiii ajung să crească în stradă, lipsiţi de educaţie, de sprijin. Este umbră unde oamenii se urăsc pentru că nu vorbesc aceeaşi limbă, limba iubirii. Sau nu se roagă în acelaşi fel. Crăciunul este timpul marii împliniri, marii întâlniri dintre om şi Dumnezeu şi dintre om şi om. Dumnezeu, din lumea sa, coboară printre oameni, şi îşi caută un loc între ei. Lumina alungă întunericul şi se naşte o stea a speranţei.

Maria l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, am auzit vorbindu-se în evanghelie. Dumnezeu s-a făcut om. Conform evanghelistului Luca, pacea şi liniştea caracterizează momentul naşterii lui Dumnezeu. Pacea şi liniştea îi cuprinde pe toţi cei care caută pruncul: păstorii, oamenii simpli, magii de la Răsărit; pentru ca ei să descopere şi să înţeleagă iubirea infinită a lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Fie ca sărbătoarea Crăciunului să ne conducă şi pe noi la Dumnezeu, astfel încât să descoperim iubirea care a luat trup în mijlocul nostru. Să facem şi noi acest pas, ca şi păstorii, să pornim în grabă şi ne convingem de ceea ce ne-a promis Dumnezeu, că ne iubeşte. Atunci va pătrunde în vieţile noastre pacea vestită de îngeri şi mărirea lui Dumnezeu ne va schimba vieţile.

În constituţia dogmatică Lumen gentium, din Conciliul Vatican al II-lea, un document important al Bisericii, se afirmă foarte frumos cum Isus Cristos s-a născut pentru a porni transformarea noastră şi a întregii omeniri, pentru a ne mântui. De aceea, îşi întinde mâinile către noi ca să ne ofere putere. Cristos nu vorbeşte, dar vrea să pătrundă în viaţa noastră. Aşteaptă să găsim calea adevărată şi să pornim către el. Maria, mama pruncului, sfântul Iosif şi apariţia surprinzătoare a păstorilor, dar şi călătoria statornică a magilor ne arată cât de felurite pot fi căile care duc spre Mântuitor. Ei, toţi, ajung să se întâlnească la pruncul dumnezeiesc şi să se împărtăşească din bucuria naşterii sale. Viaţa lor primeşte un nou sens şi lumina din Betleem îi călăuzeşte spre un nouă perspectivă, perspectiva iubirii şi a păcii, ca dar al lui Dumnezeu, vestit de îngeri în acea noapte sfântă.

Să ne deschidem, aşadar, dragi credincioşi, inimile noastre în faţa lui. Să căutăm drumul spre Betleem, pentru ca şi în viaţa noastră şi prin ea, să se facă auzită vestea cea bună a naşterii Mântuitorului.

Sărbătorim Crăciunul. Dar ca această sărbătoare să producă rod în viaţa noastră, trebuie să ne angajăm, fiecare dintre noi, asemenea persoanelor implicate direct în evenimentul naşterii lui Cristos.

În primul rând, să-i facem loc lui Cristos în viaţa noastră, în inima noastră. Să scoatem din ea orice ceea ce este rău şi îl împiedică să vină în viaţa noastră.

În al doilea rând, să ne închinăm lui. Să fim gata să ne oferim viaţa în dar lui. Şi apoi, să fim generoşi cât priveşte timpul acordat lui, darurile de care dispunem şi pe care ar trebui să i le oferim în dar.

Şi, nu în ultimul rând, să-l mărturisim asemenea păstorilor care, în grabă, au pornit, lăudând şi preamărind pe Dumnezeu.

Sărbătoarea Crăciunului, dragi credincioşi, ne angajează, cere din partea fiecăruia dintre noi un răspuns. Fie ca bunul Dumnezeu să găsească în noi un răspuns afirmativ, pentru ca tot timpul harul său să se reverse în viaţa noastră, pentru ca binecuvântarea sa să nu ne ocolească, şi astfel să avem o viaţă mai frumoasă, plină de harul său, şi să acţionăm într-un mod corespunzător în orice moment al vieţii noastre şi astfel să schimbăm lumea în care trăim. Aşa să ne ajute pruncul Isus.

25 decembrie 2012

Pr. Eugen Robu

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
399 accesări.

Alte predici pentru Nasterea Domnului (Craciunul):

Anul C
25 decembrie 2009 - Pr. Laurenţiu Dăncuţă
25 decembrie 2015 - Pr. Ieronim Budulai
25 decembrie 2018 - Pr. Romeo Neculai

[ Index predici şi predicatori ]