|
Anul C Prov 8,22-31; Rom 5,1-5; In 16,12-15 Astăzi, în sărbătoarea Preasfintei Treimi, sfânta Biserică ne invită să aducem "slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Slavă lui Dumnezeu care este, care era și care vine". Să contemplăm maiestatea Sfintei Treimi, misterul central al creștinilor, "izvorul tuturor misterelor credinței și lumina ce le luminează pe toate celelalte", așa după cum ne învață Catehismul Bisericii Catolice (nr. 234). Putem spune că această sărbătoare este o împlinire a cuvintelor lui Isus, proclamate în textul evangheliei: "Când va veni Duhul adevărului, el vă va ajuta să înțelegeți tot adevărul", deoarece numai Duhul divin poate scruta și face cunoscute profunzimile lui Dumnezeu, așa cum numai duhul omului cunoaște și poate face cunoscute adâncurile ființei umane (cf. 1Cor 2,10-11). Duhul adevărului, revărsat ca dar de iubire în inimile noastre, așa după cum am auzit în cea de-a doua lectură, luată din Scrisoarea sfântului Paul către Romani, ne dezvăluie că "Dumnezeul este iubire", că prin Isus Cristos "suntem în pace cu Dumnezeu" care ne-a dăruit reconcilierea prin iertarea păcatelor, iar acum ne oferă posibilitatea de a ne bucura de "mărirea fiilor lui Dumnezeu" (cf. Rom 8,1-2). Duhul adevărului se revelează ca Înțelepciunea eternă, care era de față când Dumnezeu a întocmit cerurile și pământul, cu toate cele ce sunt pe el (cf. Prov 8,27). Același Duh etern ne revelează că Dumnezeu se gândește la omul pe care "l-a făcut cu puțin mai mic decât pe îngeri și l-a încoronat cu slavă și cinste", conform psalmului responsorial, propus de liturgia cuvântului de astăzi (Ps 8,6). Duhul Sfânt, Duhul Tatălui și al Fiului, care a coborât la Rusalii sub formă de limbi de foc, a rămas în Biserică, după promisiunea lui Isus, pentru a ne conduce la cunoașterea întregului adevăr despre Dumnezeu și despre om. Dacă vrem să cunoaștem misterul Sfintei Treimi, în care noi suntem, trăim și ne mișcăm, este necesar ajutorul Duhului Sfânt, învățătorul și ghidul nostru interior. Fără acțiunea și iluminarea lui nu putem cunoaște nici esența lui Dumnezeu și nici menirea noastră, pentru că numai el cunoaște profunzimile lui Dumnezeu și poate scruta abisul insondabil al omului. Dacă ne-am întreba de ce Biserica ne propune sărbătoarea Sfintei Treimi am putea să găsim mai multe răspunsuri. Biserica, deținătoarea și interpreta autentică a revelației divine, este conștientă că omul este însetat de adevăr: "sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu, ca un pământ pustiu uscat și fără apă". Ea știe că omul îl caută pe Dumnezeu și vrea să-i cunoască înfățișarea: "Fața ta o caut, Doamne, nu-ți ascunde fața ta de la mine, când îmi va fi dat să văd fața lui Dumnezeu?" Biserica vede că ființa umană este înclinată natural spre iubire, vrea să știe de ce este atât de sensibilă la iubire și de ce dorește să fie veșnic fericită. Aceasta, pentru a-l ajuta pe creștin să înțeleagă ceva din misterul lui Dumnezeu și din misterul său, a orânduit sărbătoarea Preasfintei Treimi. Misterul Sfintei Treimi poate fi privit ca un spectacol grandios divin, care, asemenea unui vulcan, își revarsă lava sa de iubire infinită asupra întregului univers, pentru a-l transforma într-un ocean de iubire și de fericire eternă. Dumnezeul cel adevărat, deși unic în natură, este întreit în persoane și se manifestă ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, îl creează pe om după imaginea și asemănarea sa și îl cheamă să se împărtășească din natura și viața sa fericită eternă. Dumnezeul creștinilor, conform revelației, nu este un Dumnezeu solitar; nu este un Dumnezeu închis în singurătatea naturii și ființei sale divine; nu este un Dumnezeu gelos pe ceea ce este și posedă; nu este un Dumnezeu insensibil și indiferent față de oameni. Ci este un Dumnezeu iubire, un Dumnezeu familie de iubire, comuniune de iubire alcătuită din trei persoane distincte, dar egale în demnitate și mărire, care se dăruiesc total una celeilalte și sunt total deschise la comuniune și împărtășire a vieții și a naturii lor cu toate creaturile universului. Dumnezeu-treime, pentru că este iubire infinită și comuniune interpersonală, se dăruiește și devine izvor de viață și de iubire inepuizabilă. Dumnezeu cel întreit, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este iubire infinit mai sensibilă față de oameni decât inima cea mai afectuoasă a unei mame față de copilul pe care îl alăptează, îl îngrijește și îl crește. În prima persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu este Tatăl nostru care ne iubește infinit de mult și ne-a dovedit aceasta prin faptul că ne-a chemat la existență ca imagine și asemănare a sa și ni l-a dat pe unicul său Fiu ca preț de răscumpărare și prin care devenim fiii săi adoptivi. În persoana Fiului, este Emanuel, Dumnezeu-cu-noi, fratele și salvatorul nostru. În persoana Duhului Sfânt este Sfințitorul, Avocatul, Mângâietorul și Învățătorul nostru interior. Iată, acesta este adevărul creștin despre misterul lui Dumnezeu cel întreit, pe care ni-l propune Biserica, bazându-se pe revelația divină. De ce este bine să cunoaștem și să acceptăm prin credință acest adevăr? Pentru că astfel vom putea înțelege mai bine însăși ființa noastră umană cu înclinațiile ei profunde spre iubire și fericire eternă, precum și chemarea noastră de a fi părtași la ospățul împărăției lui Dumnezeu, care constă în pace, iubire și bucurie în Spiritul Sfânt. Numai în lumina misterului lui Dumnezeu-iubire vom înțelege de ce suntem atât de sensibili la iubire, de ce dorim atât de mult să iubim și să fim iubiți și de ce nu găsim liniște până când nu ajungem la comuniune de iubire cu persoanele pe care le iubim. Acest adevăr se clarifică în lumina faptului că suntem creați de Dumnezeu ca o imagine și asemănare a sa, care este iubire și, încă familie de iubire, deschisă total spre iubire și dăruită plenar persoanelor pe care le iubește. Experiența vieții noastre ne poate trimite, datorită unor realități existente în universul nostru, spre misterul Sfintei Treimi. Întâlnim elemente care, prin dimensiunile pe care le includ sau prin efectele pe care le produc, ne pot sugera posibilitatea existenței unei singure realități ce se manifestă în trei ipostaze. Să vedem câteva dintre aceste elemente. Apa, deși este un singur element chimic, poate exista sub trei forme: solidă, ca zăpadă și gheață; lichidă, ca băutură și element pentru spălare; și gazoasă, sub formă de aburi sau nori. Timpul este perceput în trei dimensiuni: trecut, prezent și viitor. Curentul electric deși este o singură realitate, el se poate manifesta ca forță sau energie de mișcare, lumină și căldură. Dacă am încerca să ne folosim de imaginea curentului electric și am aplica-o misterului trinitar am putea spune că Dumnezeu Tatăl este forța ce dă viață și pune în mișcare tot universul; Fiul este lumina ce luminează pe fiecare om ce vine în lume și că oricine îl urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții; Duhul Sfânt este căldura ce s-a manifestat sub formă de limbi de foc și care a incendiat inimile apostolilor și ale martirilor, pentru a răspândi evanghelia până la vărsarea sângelui, producând admirația păgânilor care spuneau despre primii creștini: Iată-i cum se iubesc. Pe lângă elementele amintite care ne sugerează posibilitatea existenței unui singur element ce se poate manifesta în trei ipostaze putem aminti și natura și ființa umană. Deși ființa umană este una ea include trei dimensiuni: înălțimea, lungimea și profunzimea. Dumnezeu care a creat natura și ființa umană poate ocupa toate cele trei dimensiuni ale omului. Dumnezeu Tatăl este înălțimea noastră, pentru că el consacră aspirația noastră profundă spre îndumnezeire și spre fericirea veșnică. Dumnezeu Fiul este lărgimea noastră pentru că el consacră extinderea raporturilor noastre de iubire cu Dumnezeu și cu toți oamenii, frații noștri. Dumnezeu Duhul Sfânt este profunzimea noastră pentru că el ne descoperă golul abisal al ființei noastre ce poate fi umplut doar de infinitul divin și ne stimulează setea noastră după iubirea infinită ce poate fi satisfăcută numai de Dumnezeu, iubire infinită. Sărbătoarea Sfintei Treimi ar trebui să trezească în inimile noastre aceeași atitudine pe care ne-o relatează un misionar care a predicat pentru prima dată unui trib de oameni cu pielea roșie. După ce a predicat toată ziua despre iubirea infinită a lui Dumnezeu față de oameni și despre iubirea lui Isus, care și-a dat viața pe cruce pentru mântuirea tuturor oamenilor, și le-a mișcat inimile până la lacrimi, le-a spus: Mâine voi veni din nou și vă voi spune cum trebuie să recompensăm această iubire divină. În acea noapte toți membrii tribului au vegheat și au discutat între ei zicând: "L-am aflat, în sfârșit, pe Spiritul cel mare al adevărului și al iubirii, care îi iubește pe toți oamenii ca pe proprii săi fii, mai ales când suferința le apasă inima. Marele Spirit ne iubește atât de mult, dar cine știe cât ne va costa răsplata pentru darurile sale atât de mari. Ce va voi oare de la noi?" Unul spunea: "Poate ne va cere să-i sacrificăm toate animalele". Altul spunea: "Poate va trebui să lucrăm pentru el toată viața". Un altul afirma: "Poate va fi necesar să sacrificăm vreunul dintre fiii noștri". În ziua următoare, a venit misionarul numit de ei "Haină neagră". Șeful tribului a spus în numele tuturor: Am discutat toată noaptea și am decis aceasta: Suntem dispuși la orice, chiar și să murim, numai să fim botezați. Dar misionarul le-a spus: "Prieteni, Marele Spirit vă cere doar atât: să-l iubiți din toată inima și să vă iubiți între voi. Acesta este singurul lucru pe care vi-l cere pentru a răspunde iubirii sale infinite". La auzul acestor cuvinte au izbucnit toți în strigăte de bucurie și au început să danseze în cinstea lui Dumnezeu, care cere atât de puțin ca răsplată pentru o iubire atât de mare. Sărbătoarea de astăzi ar trebui să trezească în sufletele noastre aceeași bucurie. Bucuria că Dumnezeul cel adevărat, unic în natură și întreit în persoane este Tatăl nostru care ne iubește nespus de mult; este fratele nostru care s-a jertfit pentru noi și a rămas cu noi pentru a ne călăuzi la ospățul vieții veșnice; este prietenul nostru cel mai fidel care ne apără și ne stimulează să perseverăm și să creștem în iubire față de Dumnezeu și față de semenii noștri pentru a fi cu adevărat fericiți și pentru a ajunge la sfârșitul călătoriei pământești la bucuria și fericirea eternă cu Dumnezeu-iubire. Astăzi, precum și în tot restul vieții noastre, să contemplăm misterul Sfintei Treimi și să tresăltăm de bucurie asemenea copilului Ioan Botezătorul în sânul mamei sale și asemenea sfintei Fecioare Maria cu ocazia vizitei la verișoara sa Elisabeta. Să-l contemplăm pe Dumnezeu pentru ceea ce este în el însuși și pentru ceea ce reprezintă pentru noi și să-l preamărim spunând: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. 30 mai 2010 Pr. Iosif Enășoae [ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ] Alte predici pentru Preasfânta Treime: Anul C [ Index predici și predicatori ]
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |