Anul C
Duminica a 26-a de peste an

Am 6,1.4-7; 1Tim 6,11-16; Lc 16,19-31

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

La Sfânta Liturghie din această duminică, liturgia cuvântului ne oferă spre meditaţie şi analiză două realităţi pe care le întâlnim în viaţa de zi cu zi: bogăţia şi sărăcia; două realităţi care nu se opresc doar la viaţa prezentă, trecătoare, ci ne ajută să descoperim modul cum trebuie să ne pregătim pentru viaţa viitoare.

În prima lectură l-am ascultat pe profetul Amos, care reprezintă un tablou al unei lumi ce trăieşte o viaţă dezgustătoare, o lume în care luxul, bogăţiile adunate cu mijloace necinstite, petrecerile prelungite şi zgomotoase ocupă primul loc. Se observă cu uşurinţă cum profetul în faţa scenelor pe care le întâlneşte denunţă cu toată vehemenţa faptele rele ale celor bogaţi. Cuvintele sale de dojană sunt cuvintele tipice ale unui proroc, adresate celor care trebuie să se trezească, să se întoarcă şi să se convertească.

În lectura a doua, sfântul Paul îl sfătuieşte pe ucenicul său, pe Timotei, să ducă o viaţă corectă, să fie drept şi bun faţă de oameni şi viteaz apărător al dreptei credinţe, aşteptând a doua venire a Domnului Isus.

În evanghelie, prin parabola prezentată de Isus, descoperim aceeaşi învăţătură. În spatele discursului său se află o serie întreagă de întrebări. Cine este adevăratul norocos dintre cei doi: săracul sau bogatul? Răspunsul este: săracul! Cine este adevăratul norocos? Cel care nu mai poate de bine sau cel care face binele? Răspunsul este: cel care face binele! Cine este adevăratul norocos? Cel care se distrează şi benchetuieşte sau cel care se converteşte? Răspunsul, cu siguranţă, este: cel care se converteşte!

Când auzim că se vorbeşte despre un om bogat, aşa cum se întâmplă de multe ori în ultima vreme, în atâtea locuri, imediat ne gândim: "Ferice de el, ce norocos e! Are de toate, nu-i pasă de nimeni". Dar când se vorbeşte despre un sărac, un cerşetor, un copil al străzii care stă mereu cu mâna întinsă şi bate mereu pe la uşile noastre, ne gândim repede: "Vai, sărmanul de el, cât de nefericit este! Îmi pare rău pentru el. E un om pierdut!". Apoi încercăm să ne consolăm: "Aşa este cu lumea aceasta! Unii au prea mult, alţii prea puţin; unii totul, alţii nimic".

Acestea două le întâlnim chiar în evanghelia de astăzi. Descrierea bogatului nemilos, îmbuibat, care este interesat numai de dânsul şi care ducea numai în chefuri şi banchete, fără să se mai gândească şi la alţii, mai ales la cei săraci, este foarte clar. Bogatul acesta nu are milă pentru că nu ar avea niciun rost şi ar fi fost oarecum chiar abuziv, din moment de viaţa îi este inutilă din cauză că o trăieşte numai pentru el. Cerşetorul nu are nimic. Este sărac lipit pământului. Atât de sărac, încât şi câinilor le este silă de el. Însă, el are un nume important: Lazăr, care înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit".

Acest tablou, schiţat de Isus, este compus din două scene: în prima parte sunt descrise situaţiile prezente şi dispariţia lor în ceasul morţii. În a doua parte, totul se transformă dincolo, în sânul lui Abraham, unde ca temă principală apare preocuparea bogatului pentru cei cinci fraţi ai lui, rămaşi pe pământ ca să mai benchetuiască. Abraham devine personajul cheie, invocat inutil spre a-l trimite pe Lazăr pentru a-i aduce măcar o picătură de apă, cu care să-şi răcorească limba. Dar aşa ceva nu se poate pentru că "între noi şi voi s-a deschis o prăpastie adâncă".

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Evanghelia de astăzi nu are scopul de a ne descrie nici fericirea cerească şi nici chinurile iadului, ci vrea să ne facă să înţelegem mutaţia radicală a perspectivei din clipa morţii. Aici nu e vorba de a afla ce este dincolo de această viaţă, ci de a ne face să deschidem ochii spre a vedea adevăratele valori după care trebuie să ne orientăm viaţa aici, pe pământ.

Evanghelia este un mesaj vesel tocmai pentru cei săraci, pentru cel care este încercat de amărăciune şi disperare, având parte de o viaţă marcată de solitudine, tristeţe şi suferinţă. Dar, totodată, evanghelia de astăzi este şi un avertisment sever pentru toţi bogaţii lumii care se bucură de bunurile lor, fără prea multe gânduri şi preocupări, nici pentru alţii, nici pentru viaţa viitoare.

Desigur, nu este nici vina, nici meritul nimănui că este alb sau negru, că s-a născut în Italia sau România, într-o familie bogată sau săracă. Dar nu se poate accepta ca pură fatalitate contrastul scandalos dintre lux şi mizerie ce se întâlneşte în mijlocul oamenilor, nici între indivizi, nici între clasele diferite ale societăţii, nici între popoare şi regimuri ale pământului. Este o responsabilitate stringentă şi precisă a celui care în viaţă a avut mai mult, să se preocupe şi să se dedice pentru cel care a avut mai puţin. Nimeni nu poate considera pur şi simplu ca ceva normal privilegiile sale faţă de cei mai săraci şi mai puţin norocoşi. De această atenţie, disponibilitate şi angajare concretă depinde soarta noastră finală în viaţa de dincolo. Chiar dacă ar veni cineva dintre cei care au murit să ne avizeze cum stau într-adevăr lucrurile în cealaltă lume, nu ne-ar folosi la nimic dacă nu ne convin cuvintele lui Cristos. Aşadar, este foarte important pentru noi, creştinii, indiferent de poziţia socială pe care o ocupăm, oameni simpli sau înalţi demnitari, indiferent de starea materială pe care o avem, oameni bogaţi sau săraci, să dăm dovadă că suntem fii ai luminii şi ştim să căutăm bogăţiile lumii viitoare şi nu bogăţiile acestei lumi.

30 septembrie 2007

Pr. Mihai Dumitru

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
452 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 26-a de peste an:

Anul C
26 septembrie 2010 - Pr. Viorel Ababei
29 septembrie 2013 - Pr. Corneliu Berea, SVD
25 septembrie 2016 - Mons. Benone Farcaş

[ Index predici şi predicatori ]