Anul C
Duminica a 2-a a Paştelui

Fap 5,12-16; Ps 117; Ap 1,9-11a.12-13.17-19; In 20,19-31

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

În Bavaria, cu ani în urmă, s-a ridicat un mausoleu pentru un cavaler. Pe placa de marmură sunt scrise demnităţile, funcţiile şi distincţiile avute în viaţă de acel cavaler. Dar la sfârşitul epitafului sunt scrise două cuvinte: Nunc cinis, "Acuma-i cenuşă".

Omul modern încearcă să facă serviciul plăcii de marmură al acestui cavaler şi pe mormântul lui Isus. Vorbeşte despre Cristos, arătându-l ca un învăţător sublim ce ne-a dat o morală superioară, o doctrină mângâietoare. Vorbeşte despre Cristos, prieten al celor umili şi necăjiţi, duşman al fariseilor şi al celor înfumuraţi. Îi acordă toată admiraţia, tot respectul, îl pune la loc de frunte, printre corifeii umanităţii dar se opreşte la Ecce homo rostit de Pilat, "Iată omul". Priveşte istoria lui Cristos numai până la Vinerea Sfântă şi închide pagina vieţii lui Cristos la mormântul sigilat şi păzit de soldaţi, pleacă nemângâiat cu regretul unui sfârşit atât de puţin glorios, cu convingerea că piatra de pe mormânt a închis pentru totdeauna, şi ochii celui mort, şi o viaţă. Nunc cinis. "Acuma-i cenuşă". Sau cum greşit mai spun unii şi astăzi: "A intrat în nefiinţă". "Isus a fost adorabil. A fost fermecător. Până la sfârşitul veacurilor nu se va naşte cineva mai mare decât Isus". Dar numai atât. Pentru omul modern, biografia lui Isus se termină aici.

Aşa gândea şi apostolul Toma, când ceilalţi apostoli în ziua Învierii i-au spus: "L-am văzut pe Domnul". El le-a declarat: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede".

Dar să aşteptăm puţin. N-avem voie să uităm ceea ce a urmat. După vinerea patimii a urmat sâmbăta tăcerii, dar şi duminica Învierii, duminica victoriei lui Isus asupra morţii şi a păcatului. Ne-o spune istoria, ne-o spune Scriptura, ne-o spun paznicii de la mormânt, ne-o spune nobila echipă a apostolilor, ne-o spune nesfârşita ceată a martirilor, ne-a spune creştinismul, bătrân de 2000 de ani, ne-o spune Biserica astăzi în a opta zi de la înviere. Însuşi Toma, când cel înviat vine în mijlocul lor şi le spune: "Pacea să fie cu voi!". Apoi a zis lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele. Întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, dar credincios". Toma i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu". I-a zis Isus: "Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi. Fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut".

Mai fericit eşti dumneata, care te afli pe patul suferinţei sau la volanul unei maşini sau poate necăjit, descurajat şi frământat de evenimentele neplăcute ale vieţii, care n-ai văzut şi ai crezut, care în aceste zile de Paşti nu te-ai mulţumit numai cu o masă mai aparte sau să ieşi la iarbă verde, să ciocneşti un ou roşu, dar te-ai apropiat mai mult de Dumnezeu, ai făcut o spovadă bună, ai primit sfânta împărtăşanie, Pâinea vieţii veşnice, te-ai împăcat cu fratele sau cu sora dumitale, l-ai simţit mai aproape pe Isus, care a pătimit, a murit şi a înviat pentru noi toţi.

Avem mărturii despre înviere, directe, nemijlocite, de la care nu poţi pretinde mai mult. Ele au oferit dovada maximă cu care se poate susţine un adevăr: sângele, viaţa. După acest eveniment epocal, cel mai mare eveniment petrecut pe pământ, ei au mai trăit zeci de ani şi au mers înainte vestind învierea, înfruntând primejdii, persecuţii şi şi-au dat şi viaţa, dar n-au putut tăgădui ceea ce au văzut cu ochii lor.

Pe drept cuvânt, ne-am bucurat şi ne bucurăm şi noi de această zi minunată. Toţi, mic şi mare, tânăr şi vârstnic, bolnav şi sănătos, am luat lumină de la făclia de Paşti a Învierii şi cu ea am luminat şi luminăm întreaga noastră viaţă creştină.

Nu suntem creştini numai de Vinerea Sfântă, nu suntem creştini numai de Paşti. Vrem să-l mărturisim pe Cristos Înviat totdeauna.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Sfânta Margareta, o martiră din primele veacuri, adusă în faţa judecătorului, a fost întrebată: "Tu cine eşti?". Margareta, cu mult curaj, răspunde: "Sunt creştină!". Judecătorul îi spune: "Este absurd să te închini unui om care a murit pe cruce în chip ruşinos". La care tânăra răspunde: "Pentru ce vorbeşti numai despre moartea lui, vorbeşte şi despre învierea lui". Dacă moartea lui Isus Cristos ne spune că este om, învierea lui ne spune că este Dumnezeu. "Taie-mă, ucide-mă, arde-mă de vie, dar nu mă voi despărţi de iubirea lui".

Duminica de astăzi o putem supranumi şi duminica verificării credinţei noastre în Dumnezeu. În faţa evoluţiei actuale, creşte din zi în zi numărul acelora care îşi pun întrebările fundamentale ale vieţii, întrebări care se referă la Dumnezeu, la sufletul nostru, la ceea ce va urma după această viaţă pământească. În lumina învăţăturii creştine, a sărbătorilor pe care le-am trăit şi le trăim de Paşti, a evangheliei de astăzi, cred că e timpul să ne apropiem mai mult de Cristos Înviat din morţi. E de datoria noastră să cunoaştem mai bine, să-i cunoaştem învăţătura, să-i cunoaştem faptele şi vom fi convinşi că profetul nostru prin excelenţă, în materie de credinţă, nu este omul, dar este Isus Cristos, om şi Dumnezeu, care ne va oferi răspunsul mult aşteptat la întrebările pe care ni le punem. Cel Înviat ne va vorbi despre Tatăl, despre Dumnezeu cel invizibil. Şi pentru el ne-a învăţat şi frumoasa rugăciune Tatăl nostru. Cel Înviat ne va vorbi despre valoarea sufletului nostru nemuritor, pentru care a venit la noi, s-a jertfit, a murit şi a înviat pentru noi. Cel Înviat ne va vorbi despre viaţa de după moarte, fericită sau nefericită. Cel Înviat ne va spune fiecăruia dintre noi, aşa cum a spus odinioară ucenicilor, "Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine. În casa Tatălui meu sunt multe lăcaşuri. Mă duc să vă pregătesc un loc. Voi veni din noi şi vă voi lua cu mine, ca acolo unde sunt eu să fiţi şi voi cu mine".

De aceea, sfântul Augustin ne îndeamnă să cunoaştem bine Sfânta Scriptură, pentru a-l cunoaşte bine pe Isus. "Să luăm, aşadar, cartea de căpătâi, evanghelia", ne spune sfântul Augustin, care ne vorbeşte despre Isus şi ni-l face cunoscut pe Isus. Isus ne va părea frumos oriunde îl vom întâlni, frumos în cer, frumos pe pământ, frumos în braţele părinţilor, frumos în minunile sale, frumos în schingiuri, frumos pe lemnul crucii, frumos în mormânt, frumos în tot ce ne vorbeşte evanghelia despre el.

Nefericite sunt acele timpuri în care Sfânta Scriptură, evanghelia, încetează de a mai fi cartea preotului, cartea religioşilor, cartea creştinilor.

Şi aş vrea să închei aceste câteva gânduri cu minunatele cuvinte rostite de fericita Tereza de Calcutta, Maica Tereza, care a spus cu ocazia Învierii: "Mărturia despre Isus înviat înseamnă să iubeşti aşa cum el iubeşte, să ierţi aşa cum el iartă, să ajuţi aşa cum el ajută şi să slujeşti aşa cum el slujeşte".

Cristos a înviat!

15 aprilie 2007

Pr. Isidor Mocanu

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
368 accesari.

Alte predici pentru Duminica a 2-a a Paştelui:

Anul C
11 aprilie 2010 - Ep. Petru Gherghel
7 aprilie 2013 - Pr. Iosif Dorcu
3 aprilie 2016 - Pr. Alois Fechet
28 aprilie 2019 - Pr. Iulian Faraoanu

[ Index predici şi predicatori ]