Anul B
Toţi Sfinţii

Ap 7,2-4.9-14; Ps 23; 1In 3,1-3; Mt 5,1-12a

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Ce vrea să ne spună nouă, creştinilor, solemnitatea de astăzi? Ce întrebări ridică în noi? Cum să ne trăim viaţa încât să ajungem la cea mai bună versiune a noastră?

Ştim cine sunt sfinţii, pentru că am ascultat până în momentul de faţă nenumărate predici despre ei. Am putea da exemple de sfinţi, şi nu puţine, grăbindu-ne să-i menţionăm pe cei care ne sunt mai dragi sau pe cei pe care ni i-am apropiat mai mult de sufletul nostru, adresându-le rugăciuni. Avem noi înşine în locuinţele noastre icoana unora dintre ei. În bisericile ortodoxe pereţii sunt plini de figurile lor. Dar nici în cele catolice nu sunt absenţi.

Deoarece în copilăria mea nu auzeam niciunde de beatificări sau canonizări, îmi imprimasem în minte convingerea că sfinţii sunt ai trecutului. Nu aveau cum să trăiască în prezent, fiindcă vieţile lor erau în mod necesar extraordinare, ieşite din comun, iar extraordinarul nu-l vedeam nicăieri, la niciun om. Însă, cu anii, această concepţie naivă a fost schimbată. În calendarul nostru au apărut, între timp, ultimii papi din istoria Bisericii: Ioan Paul al II-lea, Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea, cei pe care i-am văzut la televizor. Lor li s-au adăugat persoane de pe meleagurile noastre, din interiorul ţării, cu titlul de fericiţi: Anton Durcovici, Veronica Antal, Vladimir Ghica, episcopii greco-catolici. Am auzit cu toţii de adolescentul Carlo Acutis, de Sandra Sabattini, trecută la Domnul acum 37 de ani, la vârsta de 23 de ani, beatificată duminica trecută. Tineri, aşadar, din timpul nostru. Aşa încât, întrebarea reiese de la sine: Oare câţi alţii, în ţară sau în lume, în medii populate sau în regiuni izolate, copii sau adulţi, şcoliţi sau analfabeţi, bogaţi sau săraci, familiari lui Isus sau neavând habar de el, îşi scriu chiar acum partitura propriei sfinţenii, fără a fi sonori, fără a atrage privirile, atenţi doar să înfăptuiască binele în toate formele lui şi prompţi în a-i cere Domnului iertare pentru greşelile pe care le comit, conştienţi cu totul de imperfecţiunile lor, dar în acelaşi timp, plin de dor de cer.

Demn de reflecţie este ceea ce scrie sfânta Tereza a Pruncului Isus: "Dacă ar veni sfinţii din nou să ne spună ce consideră ei despre descrierile vieţilor lor, am fi foarte surprinşi. Fără îndoială, ar recunoaşte în mai mult rânduri că în imaginea care li s-a făcut nu se recunosc întru totul, pentru că au fost mulţi idealizaţi". De ce nu, pentru că şi ei au suferit din cauza micimii şi neputinţei lor, din cauza vulnerabilităţii şi carenţelor lor. Şi ei au avut slăbiciuni de caracter, şi ei au fost chinuiţi de conflicte interioare, trebuind să facă faţă ispitelor. Însă există un singur lucru în care ei toţi ne sunt exemplu: când au căzut n-au rămas niciodată la pământ. S-au ridicat mereu cu o nezdruncinată încredere în îndurarea lui Dumnezeu.

Sărbătoarea de astăzi ne invită pe toţi la un exerciţiu de admiraţie pentru sfinţii care populează, să spun aşa, întinderile nesfârşite ale paradisului. Am putea spune că ei sunt oamenii care chiar s-au realizat. Această exprimare, ca să fie ferită de orice accepţiune pământească sau materială, ar trebui completată: Sfinţii sunt oameni în care s-a realizat Dumnezeu, în sensul că s-a făcut real, în ei şi în lumea noastră, s-a făcut vizibil. Nu ne umple de uimire să aflăm de la jurnalistul care a fost la Ars, în Franţa, acolo unde slujea sfântul Ioan Maria Vianney, că în acel preot el l-a întâlnit pe Dumnezeu? Aşa a simţit să mărturisească: "L-am întâlnit pe Dumnezeu într-un om". Cât de sublim să poţi întâlni oamenii care în cuvintele şi în tăcerile lor, în atitudinile cele mai simple, te lasă să simţi ceva din Dumnezeu, să-l experimentezi pe Dumnezeu.

Sfinţii îl scot pe Dumnezeu din paginile abstracte ale tratatelor de teologie, din doctrinele şi dogmele religiilor, din concepţiile filozofilor şi îl fac viu. Prin ei îl experimentezi pe Dumnezeu. Sfinţii îl umanizează pe Dumnezeu, coborându-l din sfera transcendentă, inaccesibilă şi ni-l fac cunoscut vorbindu-ne toţi într-o simfonie plăcută de voci, care mai de care mai frumoasă şi mai plăcută despre cât de bun este el, cât de îngăduitor, cât de iubitor şi dornic să ne aibă pe toţi în comuniunea sa.

Firmamentul cerului este plin de stele, de staruri care ne arată cele mai frumoase versiuni de vieţi umane. Un registru complet cât priveşte categoriile de vârstă şi de stare de viaţă: copii, tineri, adulţi, oameni în vârstă, călugări şi căsătoriţi, regi şi slujitori, analfabeţi şi învăţaţi. Acest lucru singur relevă adevărul că nu există condiţie umană, nu există profesie, nu există locaţie care să nu se preteze la sfinţenie, care să fie inadecvată sfinţeniei. Reţeta sfinţeniei, deşi are un fond unic - împlinirea voinţei lui Dumnezeu -, nu poate să fie una şi aceeaşi. Sfinţii sunt minunaţi în diversitatea lor.

Sărbătoarea de astăzi, vă spuneam, ne invită la un exerciţiu de admiraţie. Avem ce să admirăm. Însă, ne invită şi la un alt exerciţiu, un exerciţiu de imitaţie. Cu cât ni-i imaginăm pe sfinţi în sferele tot mai înalte, cu atât ne apar ei mai inimatibili, mai supraumani. Dar ei nu-şi doresc acest lucru, pentru că, la fel ca noi, n-au fost sculptaţi din virtuţi şi calităţi umane ireproşabile. În alcătuirea lor sufletească a încăput şi căderea, şi păcatul, şi lupta împotriva lui. Ei ne invită să găsim modalităţi de a ne inspira din vieţile lor. Dacă mulţi dintre ei au scris, au făcut-o din altruism, din iubire pentru noi, ca noi să învăţăm de la ei, din truda lor, din perseverenţa lor neclintită.

Fericirile despre care vorbeşte Isus în evanghelie nu se pot concentra toate într-un singur om. Unii se remarcă în blândeţe, alţii în dreptate, iarăşi alţii în milostivire sau în puritatea inimii. Noi în ce fericire ne-am regăsi? Care ni s-ar potrivi mai mult? Pentru care am lupta cu toate capacităţile şi puterile noastre? Ajutorul cărui sfânt l-am invoca şi cu care dintre ei ne-am face familiari? Aceşti experţi în ale vieţii, sfinţii, chiar sunt dispuşi să ne ajute. Sfânta Tereza a Pruncului Isus spunea că-şi va petrece cerul făcând bine pe pământ. Toţi ar subscrie acestei declaraţii făcute de mica floare a Carmelului. Să fim înţelepţi, aşadar, şi să recurgem la ajutorul lor.

Ce ar trebui să facem ca să ne asemănăm sfinţilor. O enumerare de exigenţe morale, maxime, ne-ar putea speria pe toţi şi ne-ar umple de un sentiment de nevrednicie şi neputinţă totală. Sfântul Francisc de Sales ne-ar linişti, însă, şi ne-ar lămuri că fiecare ar trebuie să-şi configureze sfinţenia în funcţie de circumstanţele vieţii lui, de datoriile care îi revin, îndeplinindu-le pe acestea ca pentru Dumnezeu. O mamă se sfinţeşte prin maternitatea pe care o exercită bine, fără a fi nevoită să vină la biserică zi de zi; un învăţător, în primul rând prin corectitudine şi amabilitate, fără rugăciuni îndelungi, proprii unei vieţi de călugăr; un student, prin studiul conştiincios şi decenţă comportamentală, nicidecum prin penitenţe şi abstinenţe exagerate; un soldat, prin ascultare de superiori, prin disciplină şi ordine, nu prin încercarea de a-i educa sau învăţa pe alţii, datorie care îl priveşte pe învăţător. Şi tot aşa. A fi sfânt înseamnă să faci ceea ce îţi revine în momentul de faţă, în modul cel mai bun posibil, cu conştiinţa împlinirii voinţei lui Dumnezeu.

Dragi ascultători, ne oferim astăzi posibilitate de a zăbovi în compania aleasă a sfinţilor. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru frumuseţea care transpare din vieţile acestor oameni atât de minunaţi, atât de agreabili, atât de exemplari. Îi rugăm ca harul pe care îl investeşte în noi să aducă rod, iar ceea ce el şi-a imaginat şi şi-a dorit cu privire la viaţa noastră, să ajungă la întâlnire. Îl mai rugăm pe Domnul să ne facă părtaşi după această viaţă de comuniunea negrăit de frumoasă a sfinţilor. Amin.

1 noiembrie 2021

Pr. Cristian Diac

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
16 accesări.

Alte predici pentru Toti Sfintii:

Anul B
1 noiembrie 2009 - Ep. Petru Gherghel
1 noiembrie 2012 - Ep. Aurel Percă
1 noiembrie 2015 - Pr. Alois Farţadi
1 noiembrie 2018 - Ep. Aurel Percă

[ Index predici şi predicatori ]