Anul B
Botezul Domnului

Is 55,1-11; Ps Is 12; 1In 5,1-9; Mc 1,7-11

Iubiţi credincioşi,

Cu câteva zile în urmă am celebrat Epifania, manifestarea Domnului în faţa neamurilor reprezentate de cei trei magi care au mers să îl adore pe regele nou născut al iudeilor. În noaptea de Crăciun şi în ziua următoare am trăit cu bucurie momentele cele mai importante descrise de Evanghelii cu privire la evenimentul Naşterii Mântuitorului. Într-o atmosferă asemănătoare celebrăm astăzi Botezul Domnului, în ultima zi în care se intonează cântece de Crăciun. Am putea spune că Sărbătoarea Botezului Domnului este aproape ca şi Crăciunul. La fel ca şi în Noaptea Sfântă, cerul se deschide şi vocile cereşti vestesc întruparea lui Dumnezeu. Atunci păstorii erau anunţaţi de un înger, un mesager al lui Dumnezeu, că viaţa cea nouă a Mântuitorului s-a născut ca un copil mic într-o iesle. Acum, la botez, o voce, glasul lui Dumnezeu, vorbeşte din cer: "Tu eşti Fiul meu preaiubit, în tine mi-am găsit plăcerea" (Mc 1,11). În ambele cazuri mesajul este că Dumnezeu nu rămâne un Dumnezeu îndepărtat, ci intră în lumea noastră. El devine o persoană, unul dintre noi, unul ca şi noi, în afară de păcat. Poate că am auzit acest mesaj de multe ori - nu numai acum, de Crăciun - şi ne-am obişnuit atât de mult încât nu mai suntem conştienţi de ceea ce se întâmplă în adevăratul sens al cuvântului. Imaginea Botezului lui Isus ne luminează şi ne ajută spre a putea să celebrăm cu viaţa noastră misterul prezenţei lui Dumnezeu între noi şi în noi. Vă invit să aprofundăm cu mai multă atenţie fragmentul evangheliei şi să ascultăm ce mesaj de Crăciun vrea să ne transmită.

Vom medita 4 aspecte.

1. Botezul în Duhul Sfânt. Ce înseamnă?

Textul din Evanghelia după Sf. Marcu este atât de concis, încât uneori te lasă parcă fără prea multe explicaţii. Ce ar putea însemna că "El, [Isus] te va boteza cu Duhul Sfânt"? Cum ar putea fi explicat acest text, astfel încât fiecare credincios, indiferent de originea şi perspectiva lui, să beneficieze şi să tânjească după o viaţă mai deplină în Duhul lui Dumnezeu?

Care este aplicaţia pentru ascultătorii de astăzi, pentru creştinii postmodernităţii noastre? Ne poate fi de mare ajutor în lămurirea botezului, Ioan Botezătorul, care a avut o misiune unică şi irepetabilă de a pregăti oamenii pentru Isus. De ce? Pentru că tocmai când evreii, după ani îndelungaţi de aşteptare încep să se gândească şi să creadă că Dumnezeu nu mai trimite profeţi, deodată, din deşert, apare acest om pe nume Ioan. Iată cum îl descrie Evanghelistul Marcu pe Ioan Botezătorul: "Hainele lui erau ţesute din păr gros de cămilă şi purta o centură de piele în jurul taliei". Aceasta este o îmbrăcăminte foarte aspră, o haină foarte neobişnuită. Imaginaţi-vă că sunteţi în oraş şi vedeţi un bărbat pe stradă cu părul foarte lung, şi cu o barbă care arată ca şi cum nu a fost tunsă niciodată. Creează impresia că tocmai a ieşit din pădurile unor ţinuturi sălbatice, purtând un fel de salopetă decupată din piele de animal. Un personaj ciudat, despre care Evanghelia ne spune că este Sf. Ioan Botezătorul.

Ioan a crescut în casa unui preot care slujea la templu, Zaharia, aşa că ar fi fost mai degrabă de aşteptat să îmbrace cândva haine preoţeşti rafinate. Deci, de ce se îmbracă în păr de cămilă? Pentru că Ioan ştie că este profet. Şi nu un oarecare profet. Într-un anumit sens, este acel profet Ilie care va pregăti oamenii pentru ziua Domnului. Aşa că alege să se îmbrace exact ca vechiul profet Ilie. Odată ce a atras atenţia tuturor, le predică orientându-i spre o unică direcţie, spre un singur punct central: "Vine în curând cineva care este mai mare decât mine; atât de mare încât nici nu sunt demn să mă aplec ca un sclav şi să-i desfac curelele sandalelor" Aşadar mesajul său de bază era: pregăteşte-te pentru Isus şi pentru botezul său mai mare, în Duhul Sfânt, convertindu-te şi mărturisindu-ţi păcatele.

2. Ioan pregăteşte poporul şi se retrage

Atitudinea lui Ioan ne învaţă cum să procedăm pentru a-l urma pe Isus. Dacă privim lumea celebrităţilor astăzi, atunci când se premiază starurile de cinema, se organizează gale speciale cu mult fast, creându-se o atmosferă de sărbătoare impresionantă. Vedetele sunt nominalizate. Stelele sunt invitate pe un covor roşu.

Mass-media se mobilizează, încercând să ofere telespectatorilor acest spectacol festiv cu celebrităţi îmbrăcate în rochii şi costume de mii de Euro. Machiajul şi părul lor sunt realizate de profesionişti care participă din tribune satisfăcuţi pentru că au reuşit să-şi ofere serviciile şi să-şi facă cunoscut brandul lor prin aceşti mesageri vizionaţi de o lume întreagă. Totul se centrează pe vedetele premiate. Totul este astfel conceput încât lumea să reţină bine cine sunt ei, cine sunt vedetele scenei.

Revenind la mesajul evangheliei de astăzi observăm, în comparaţie cu ceea ce am prezentat înainte, că Ioan vine cu un contra-mesaj. Întregul său discurs se concentrează pe următoarele cuvinte: "Nu sunt eu acela". Cel care vine după mine este cel aşteptat, nu eu. El este mult mai mare decât mine pentru că eu te botez cu apă, dar el te va boteza cu Duhul Sfânt. Asta schimbă totul. Şi acest fapt este mântuitor. Eu te botez în râul Iordan, dar cel care vine te va boteza în prezenţa limpede şi clară a lui Dumnezeu însuşi. El te va schimba pe dinăuntru şi vei avea o nouă viaţă care curge în tine. Îţi place să fii umplut de puterea şi prezenţa lui Dumnezeu? Acesta este evenimentul principal.

3. Care să fie atitudinea noastră în faţa Domnului?

Ioan Botezătorul indică apoi o atitudine necesară pentru toţi în faţa celui care vine: "Convertirea şi pocăinţa sunt importante. Sunt o pregătire necesară în faţa celui care va veni şi va boteza cu Duh Sfânt. Când Ioan a predicat acest lucru, audienţa sa era încă pătrunsă de scrierile Vechiului Testament. Ei înţelegeau de ce o viaţă cufundată în Duhul lui Dumnezeu era tot ce îţi puteai dori şi tânji. Dar pentru noi ce înseamnă a trăi în Duhul Sfânt? Sfântul Apostol Paul în Scrisoarea către Romani 14,17 oferă un rezumat frumos al botezului în Duh: "Căci împărăţia lui Dumnezeu nu constă în mâncare şi băutură ci în dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt".

Deci ce presupune cu adevărat viaţa cu Dumnezeu? Este vorba de dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Dacă eşti botezat în Duhul Sfânt, poţi experimenta intim dreptatea, pacea şi bucuria.

4. A trăi în Duhul lui Dumnezeu înseamnă a simţi iubirea de fiică şi fiu al lui Dumnezeu Tatăl.

Apariţia publică a lui Isus începe cu botezul în râul Iordan. Iar primele cuvinte care i se spun sunt cuvintele Tatălui: "Acesta este fiul meu iubit". Această propoziţie conţine o mare promisiune şi confirmare. Este confirmat solemn că Isus este acceptat pe deplin şi necondiţionat de Tatăl. - Această acceptare de către Tatăl este mai presus de viaţa şi lucrarea lui Isus. Şi această conştiinţă de a fi Fiul iubit al Tatălui, de a fi acceptat pe deplin şi necondiţionat, această conştiinţă este profund înrădăcinată în persoana lui Isus.

Este o convingere care merge atât de departe în conştiinţa lui încât nici aparentul abandon al lui Dumnezeu pe cruce nu-l aruncă în disperare, ci el îşi găseşte puterea de a pune întreaga sa suferinţă şi agonie în mâinile Tatălui.

Iubiţi credincioşi

Nu este oare aceasta una dintre cele mai importante dorinţe interioare pe care le avem noi oamenii? Să fim primiţi, acceptaţi şi iubiţi? Dacă simt că sunt acceptat, iubit, atunci sunt fericit. Aceasta îmi redă energie, putere. Viaţa mea capătă un nou sens. Pot iubi, pot simţi adevărata bucurie a inimii. Dar oare e dificil de perceput iubirea lui Dumnezeu faţă de noi? Când avem un ambient plăcut, când copiii sunt înconjuraţi de iubirea părinţilor, când un bunic sau o bunică sunt bine primiţi şi înconjuraţi de grija şi atenţia copiilor şi nepoţilor, atunci se poate observa mult mai uşor iubirea lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră. Dar vai de cel care simte că nu este acceptat! Ce imagine îşi face oare despre iubirea lui Dumnezeu pe care nu o regăseşte în semeni, în cei apropiaţi?

Cineva poate avea tot ce-şi doreşte în viaţă: imagine bună, profesie de invidiat, bunăstare mai mult decât poate gestiona. Dar nu se simte acceptat, nu a cunoscut adevărata iubire sau a pierdut sensul bucuriei de a fi cu ceilalţi, rămânând singur în castelul bunăstării şi gloriei sale. Dacă cineva nu este acceptat, devine tensionat şi dur. Se retrage în sine.

Un medic pediatru povestea din experienţa sa cum a fost cooptat pentru a examina un grup de copii înainte de a începe şcoala. Pentru a le îndepărta timiditatea, el primea pe fiecare copil spunându-i prieteneşte: "Iată un copil drag!" Fiecare copil, fiind întâmpinat astfel, înfăţişa o figură bucuroasă. Dar la un moment dat a intrat un băieţel care, la auzul acestei constatări (Iată un copil drag) a început să clatine din cap a dezaprobare, spunând: "Nu, nu sunt un copil drag!" "Dar eu pot să văd asta la tine", a spus doctorul, "Nu!" a răspuns băiatul: "Eu sunt Sam cel rău!" Ne putem închipui oare de câte ori auzise aceasta înainte de a i se imprima atât de adânc în memoria sa? Un copil care abia îşi începea viaţa de şcolar pentru a învăţa să citească şi să scrie, deja învăţase să nu se suporte pe el şi să nu-i suporte nici pe ceilalţi!

Dacă revenim acum la atmosfera de iubire revărsată de Tatăl la Iordan asupra lui Isus, am fi tentaţi să spunem că e o adresare specială a lui Dumnezeu către Fiul său Preaiubit. Şi aşa este. Dar am putea să ne gândim şi mai departe, că această adresare a lui Dumnezeu se prelungeşte şi către mine... către tine... către noi?

Cuvântul Evangheliei de azi vrea să transmită un mesaj puternic fiecăruia dintre noi. Aici şi acum Dumnezeu spune: "Eşti fiul meu iubit, fiica mea iubită!" Vedeţi? Miezul credinţei noastre nu constă în interdicţii, în reguli şi convenţii ci în primul rând în faptul că permitem ca dragostea lui Dumnezeu să ne cuprindă, că lăsăm pe Dumnezeu să ne atingă şi să ne mişte. Şi odată ce am simţit iubirea Domnului vom transmite ca o reverberaţie această iubire către ceilalţi, ca răspuns la iubirea primită.

Atunci să ne întrebăm: Care este forţa iubirii lui Dumnezeu faţă de noi? Putem afla ceva despre puterea acestei iubiri de la un tânăr cuplu căsătorit care a dat mărturie despre o experienţă din propria viaţă. Tinerii au aşteptat cu nerăbdare primul lor copil. Dar s-a născut cu o dizabilitate. "Am fost foarte trişti la început", au spus părinţii. "Dar am descoperit treptat că ne iubeam foarte mult copilul. Este o iubire care creşte zi de zi. Depinde de noi să oferim copilului nostru tot ajutorul posibil. Privind acum viitorul său şi al nostru ne umplem de încredere şi bucurie".

Iată, iubiţi credincioşi, ce forţă le-a dat o astfel de acceptare din dragoste! Au primit cu încredere şi iubire copilul, ca şi dar făcut lor de Dumnezeu. Şi în fiecare zi simţeau acest lucru într-un mod nou.

Iată cum ne iubeşte Dumnezeu! Iată cum îşi găseşte plăcerea în fiecare creatură! Ce s-ar întâmpla dacă nu am fi capabili să descoperim iubirea lui Dumnezeu faţă de noi? Cât de trişti şi abătuţi am fi! Câte persoane am răni şi am desconsidera!

Dragi surori şi fraţi!

Fiecăruia dintre noi Dumnezeu îi spune: "Eşti copilul meu iubit, în care îmi găsesc plăcerea."

De aceea vă încredinţez pentru săptămâna următoare două misiuni concrete pe care să le experimentăm fiecare dintre noi.
1. Să descoperim botezul primit. Cum? Să admirăm în viaţa personală şi în ceilalţi cum lucrează Duhul lui Dumnezeu pe care l-am primit la Botez şi să-i mulţumim pentru experienţele pe care le vom avea.
2. Să descoperim Iubirea lui Dumnezeu. Cum? Să simţim prin tot ceea ce facem, în persoanele pe care le întâlnim şi în tot ceea ce ni se întâmplă, cum ne iubeşte Dumnezeu şi cum ne determină să ne comportăm cu iubire faţă de ceilalţi. Amin.

10 ianuarie 2021

Pr. Egidiu Condac
457 accesari.

Alte predici pentru Botezul Domnului:

Anul B
11 ianuarie 2009 - Pr. Ştefan Lupu
8 ianuarie 2012 - Pr. Vasile Petrişor
11 ianuarie 2015 - Ep. Petru Gherghel
7 ianuarie 2018 - Pr. Ştefan Lupu

[ Index predici şi predicatori ]