Anul B
Duminica a 34-a de peste an. Cristos, Regele Universului

Dan 7,13-14; Ps 92,1ab;1c-2;5; Ap 1,5-8; In 18,33-37

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Avem astăzi solemnitatea lui Cristos, Regele Universului, o sărbătoare propusă de papa Pius al XI-lea, în anul 1925, ca un răspuns în faţa influenţelor pe care le exercitau curentele modernităţii asupra creştinilor catolici. A dorit ca în acele vremuri de multă confuzie ideologică, creştinii să ştie încotro să se îndrepte şi de cine să asculte, unde să găsească adevărul şi cum să-l aplice. A propus această sărbătoare pentru a le arăta tuturor oamenilor că Isus Cristos este adevărul care ar trebui să guverneze viaţa fiecărui om şi a fiecărei naţiuni.

Dumneavoastră aţi auzit şi ştiţi atâtea poveşti care încep cu: "era odată un rege". Astăzi, cei mai în vârstă nu mai cred astfel de poveşti, însă cred în continuare în poveştile care încep cu "va fi", va fi mai bine, vei fi fericit. Avem un fel de regi ai speranţelor, aşteptărilor şi viselor noastre pentru viitor. În mâinile lor ne punem viaţa, dar o mare parte dintre aceşti regi din viitor, mai devreme sau mai târziu, dezamăgesc. Mă gândesc aici la soţi, care în tinereţe se prezentau ca adevăraţi regi, ce promiteau fericire, bunăstare, siguranţă, iubire necondiţionată. Mă gândesc la atâţia angajatori care promit posibililor angajaţi nenumărate facilităţi. Mă gândesc la atâţia lideri, din toate domeniile, care promit, dar cu toate acestea, acele promisiuni rămân nişte poveşti. Nu mai credem în poveştile în care regele era personaj principal şi se refereau la trecut, dar sunt mulţi dintre noi care cred în poveştile care se referă la viitor şi încredinţează inima lor, speranţele, aşteptările lor unui astfel de "rege modern". Poveşti care se referă la trecut, poveşti care se referă la viitor. Mulţi cad victimă acestor poveşti. Dar sunt şi unii care nu mai au speranţă, încredere în nimic şi în nimeni, pentru că au fost dezamăgiţi de asemenea regi.

Spun cercetătorii, cei mai nefericiţi oameni sunt cei care nu au o persoană căreia să se dedice cu toată fiinţa, pentru care să merite să trăiască şi de care să se simtă cu adevărat iubiţi. Ei bine, sărbătoarea aceasta a lui Cristos, Regele Universului ne prezintă o persoană pentru care se merită să trăieşti şi chiar să mori, un rege care ne iubeşte atât de mult, încât îşi dă viaţa pentru noi, el nu va dezamăgi niciodată. E un rege altfel decât cei din trecut sau cei din viitor. Un rege nonconformist, un rege al paradoxurilor: un rege sărac, un rege care moare ucis de cei pe care i-a iubit, un rege non-violent. Dar, cu toate acestea, un rege care învinge, un rege care va avea ultimul cuvânt asupra istoriei. Pe el suntem invitaţi să îl alegem.

Un rege a dat un ospăţ. A pregătit tuturor o masă bogată, iar pe hol a pus la dispoziţie toate bogăţiile sale. După ospăţ a zis: "Priviţi toate bogăţiile mele, alegeţi lucrul cel mai de preţ, iar el va fi al vostru". Invitaţii au dat năvală spre bijuterii: brăţări, pietre preţioase, etc. Un copil îi spune regelui: "Este adevărat că pot lua cel mai de preţ lucru din această sală?". "Ce am spus, am spus", răspunde regele. Atunci copilul continuă: "Maiestate, eu te aleg pe tine!". La aceasta, de fapt, ar trebui să ne conducă sărbătoarea aceasta: la a ne da seama că din toate bogăţiile lumii, Isus e cel mai preţios şi merită să fie ales rege al inimilor noastre. Degeaba ai totul în lume, dacă nu-l ai pe Cristos.

Evanghelia de astăzi ne ajută să înţelegem ce anume îl recomandă pe Isus, pentru a fi ales rege, aspecte pe care să le asumăm şi noi apoi în vieţile noastre. Mă opresc la trei dintre ele.

Mai întâi este iubirea lui. "Tu eşti regale iudeilor?", îl întreabă Pilat pe Isus. Tu, care eşti un condamnat, legat şi judecat, chiar eşti regele iudeilor? Ce ai făcut? Întreaga evanghelie oferă răspuns acestor întrebări: a oferit pâine celor flămânzi, a dat un vin bun la nuntă, a vindecat pe cei gata să moară, a vindecat paralitici, a mers pe apă, a redat vedere orbilor şi viaţă morţilor. E condamnat la moarte de cei cărora le-a făcut atâta bine, dar el nu răspunde urii cu ură, ci cu blândeţe şi bunătate, cu iubire.

Dacă împărăţia sa ar fi din această lume servitorii săi ar fi luptat împotriva celor puternici ai acestei lumi, care au venit să-l aresteze. Ar fi putut cere 12 legiuni cereşti, o singură arcuire de sprânceană şi totul ar fi fost rezolvat. Dar nu. Isus nu face dreptate prin violenţă. În Ghetsemani Isus îi cere lui Petru să renunţe la violenţă. El transformă spada în plug şi lancea în seceră. Lupta împotriva răului este realizată cu arme opuse răului. E forţa celui care iubeşte mai mult. E forţa iubirii. Iar iubirea e mai puternică decât răul. Asta învăţăm de la aceste rege: răul se învinge întotdeauna iubind, făcând binele.

Martin Luther King, cel care a luptat paşnic pentru drepturile civile în America, scria pe când era închis în mod nedrept: "Celor mai înverşunaţi duşmani le spunem: ne vom ridica la înălţimea puterii voastre de a face rău cu puterea noastră de a suferi răul. Vom opune forţei voastre fizice forţa noastră sufletească. Faceţi-ne orice veţi vrea, noi tot vă vom iubi. Conştiinţa nu ne lasă să ne supunem legilor voastre nedrepte, fiindcă împotrivirea faţă de rău este o obligaţie la fel de mare ca şi facerea de bine. Aruncaţi-ne în închisori şi noi tot vă vom iubi... Băteţi-ne şi lăsaţi-ne aproape morţi, iar noi tot vă vom iubi... Într-o bună zi vom câştiga libertatea, dar nu numai pentru noi. Vă vom atinge inima şi conştiinţa şi în final vă vom câştiga pe voi înşivă, astfel încât victoria noastră să fie dublă". Şi a reuşit. Înţelegeţi ce înseamnă aceasta? Nu are răul atâta putere câtă are iubirea. Acesta e Isus în care noi credem, acesta e creştinismul, aceasta e esenţa evangheliei: să lupţi împotriva răului iubind, făcând binele. Ce spune Isus? "Iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută" (Mt 5,44). Care e atitudinea ta, creştinule, faţă de cei care ţi-au făcut rău? Regele Isus a învins răul făcând binele. Tu...???

O a doua caracteristică a regelui Isus e aceea că el vrea libertatea poporului său. Îl vrea pe om liber. El nu este un patron care ţine omul în sclavie. La un moment dat Isus îl întreabă pe Pilat: "De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?". În sensul imediat, întrebarea înseamnă: din ce parte vine acuza, de la el sau de la alţii? În sens mai profund, Pilat este invitat să se mai gândească la cele spuse şi să judece cu mintea lui. Eşti liber atunci când gândeşti cu mintea ta. De câte ori nu gândim cu mintea altuia, ne asumăm idei, fapte pe care le fac alţii, doar pentru că le fac alţii, pentru a nu rămâne singuri? Ori aceasta este sclavie, dependenţă de o persoană, de un grup de oameni. Sărbătoarea aceasta este o chemare la libertate. La libertatea de a alege binele.

Isus Rege pune definitiv în criză orice sistem social, educaţional, politic ce se bazează pe opresiune. Nu ai dreptul să te ridici pe spinarea celuilalt, nu ai dreptul să calci pe cadavre doar pentru ca ţie să îţi fie bine, nu ai dreptul să te foloseşti de om ca de un obiect, iar când se învecheşte să îl arunci, nu ai dreptul să te foloseşte de funcţia şi puterea ta ca de un paravan la umbra căruia să-ţi urmăreşti propriul interes. Nu întâmplător, sărbătoarea Cristos Rege a fost instituită în secolul al XX-lea, un secol al marilor sisteme totalitare. Regalitatea lui Isus are o relevanţă extraordinară: respinge orice formă de dominare a omului asupra omului.

În al treilea rând, acest rege mărturiseşte adevărul. La întrebarea dacă este rege, Isus îi răspunde lui Pilat: "Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr". Acest rege, Isus, ne spune cine suntem noi cu adevărat. Ne arată adevărul fundamental, acela că suntem copiii iubiţi ai lui Dumnezeu. Şi este interesant, Isus nu impune adevărul niciodată. El nu e un kamikaze sinucigaş, dar unul care îşi dă viaţa pentru fraţi, pentru cei care îl ucid, pentru a trezi în ei adevărul iubirii.

Şi spune mai departe: "Oricine este din adevăr ascultă glasul meu". Pilat e chemat, asemenea tuturor, să iasă din minciună şi să asculte vocea celui care este adevărul. Adevărul are un glas, cu care ne cheamă, e glasul conştiinţei, glasul adevărului din noi. Există o practică în spiritualitatea creştină, numită "examenul de conştiinţă". Creştinii buni, seară de seară, se aşază în faţa propriei conştiinţe. Nu ştiu dacă dumneavoastră obişnuiţi să faceţi asta. Seară de seară, să stai faţă în faţă cu adevărul din tine şi să asculţi glasul conştiinţei. Găsim aici invitaţia de a ne aşeza mai des faţă în faţă cu adevărul din noi.

Iată, aşadar, regele de asumat şi de imitat: un rege care învinge răul iubind, un rege care ne vrea liberi, un rege care ne spune adevărul.

Un copil de rege, privind pe fereastra palatului, a văzut în stradă mai mulţi copii jucându-se. A voit să meargă şi el să se joace. Tatăl nu era de acord. Dar ştiţi cum sunt copiii: "Hai, tată, lasă-mă!". Datorită insistenţelor, inima tatălui a cedat şi i-a permis să meargă. Înainte de a părăsi palatul pentru a ieşi în stradă, a ţinut să-i spună fiului câteva lucruri. "Fiule, vei vedea că în stradă copiii vorbesc urât, tu să nu faci aşa, pentru că tu eşti fiu de rege; vei vedea că în stradă copiii se bat, se ceartă, tu să nu faci aşa, pentru că tu eşti fiu de rege; vei vedea că în stradă copiii învaţă să spună minciuni, dar tu să nu minţi niciodată, şi asta pentru că toţi să ştie al cui eşti tu, ca toţi să ştie că eşti fiu de rege, ca toţi să te recunoască după cum te comporţi". Astăzi, după Sfânta Liturghie, Dumnezeu ne lasă şi pe noi să ieşim în mijlocul lumii. Acelaşi lucru ni-l repetă şi nouă: Fiul meu, în lume, vei vedea oamenii care mint, dar tu să nu minţi; vei vedea oameni care fură, dar tu să nu furi, vei vedea oameni care înjură, dar tu să nu înjuri, vei vedea oameni care îi jignesc pe ceilalţi, dar tu să nu faci aşa; vei vedea oameni care îi domină şi îi calcă în picioare pe oameni, dar tu să nu faci aşa, pentru ca toţi să ştie cine este Tatăl tău, pentru că toţi să ştie că eşti pui de rege. Acesta-i mesajul pe care ni-l lasă Isus astăzi: creştinule eşti pui de rege, comportă-te în aşa fel încât toţi să înţeleagă al cui eşti, ca toţi să ştie cine e tatăl tău, cine e regele tău. Amin.

25 noiembrie 2018

Pr. Petru-Sebastian Tamaş

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
450 accesări.

Alte predici pentru Cristos, Regele Universului:

Anul B
26 noiembrie 2006 - Pr. Gabriel Farcaş
22 noiembrie 2009 - Pr. Cornel Cadar
25 noiembrie 2012 - Ep. Petru Gherghel
22 noiembrie 2015 - Pr. Iosif Dorcu

[ Index predici şi predicatori ]