Anul B
Duminica a 16-a de peste an

Ier 23,1-6; Ps 22; Ef 2,13-18; Mc 6,30-34

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Ne aflăm în perioada de vară care oferă multora un prilej de pauză mai mare în cursul anului. Chiar şi aceia dintre noi care nu se află în drumul spre vacanţă încă, pot să simtă binevenita linişte. În unele întreprinderi se reduce activitatea, circulaţia pe străzi devine mai liniştită în oraş. Cine merge în vacanţă are şansa să se rupă cu totul de activităţile obişnuite, aşa cum erau şi mulţimile care îl ascultau pe Isus pe malul lacului, după cum am ascultat în evanghelia din această duminică. Dacă preferăm să mergem mereu cu motorul turat la capacitatea maximă, vom obosi mai devreme sau mai târziu. Forţele ne vor slăbi şi vom fi predispuşi îmbolnăvirii. Este ştiut faptul că acela care nu se poate opri pe el însuşi, la un moment dat nu mai poate fi oprit nici de alţii.

În editorialul de sfârşit de săptămână al Ziarului de Zürich din Elveţia, există o rubrică în care este redat de fiecare dată câte un interviu cu o echipă de oameni din economia elveţiană. Întrucât sunt adresate aceleaşi întrebări, pot fi foarte uşor comparate răspunsurile. Experţii în economie sunt întrebaţi despre modul personal în care gestionează şi coordonează firma lor, despre modul de conducere şi altele asemănătoare. În ultima parte a interviului apare însă insistent următoarea întrebare: "V-aţi putea închipui o viaţă trăită în mănăstire?". Răspunsurile la această întrebare trezesc de obicei cel mai mare interes. Există astfel unii care îşi pot închipui cum s-ar vedea într-o astfel de viaţă. Mulţi însă consideră viaţa de mănăstire ca o stare de linişte fără sfârşit şi de o pasivitate înspăimântătoare în care cu siguranţă nu s-ar putea regăsi deloc.

Plecând de la aceste consideraţii putem deduce că percepţia despre noi înşine reprezintă pentru mulţi oameni un motiv mai degrabă de îngrijorare şi de nelinişte. De aceea, aceştia preferă să nu caute momente de aşezare şi de linişte, caută mereu agitaţia şi zgomotul pentru a nu se afunda în abisul propriei singurătăţi.

Suntem îndreptăţiţi, aşadar, să ne întrebăm chiar şi noi creştinii: "Ce poate oare să producă această nelinişte şi teamă de sine?". Oare însăşi căutarea liniştii, lipsa distragerii atenţiei? Faptul că în tăcere avem prilejul să ne concentrăm asupra noastră? Sau ne temem să trăim experienţa propriei noastre fiinţe? Nu avem curajul să ne suportăm nici măcar pe noi înşine? Am reţinut, poate, cu plăcere, momentele în care unii ne-au apreciat şi ne-au oferit o imagine bună şi frumoasă despre noi înşine, dar am ascultat, de asemenea, cu dezgust, criticile şi dezaprecierea pe care ni le-au arătat alţii şi am rămas cumva într-o zonă a confuziei cu privire la noi înşine. Şi atunci e bine să ne întrebăm: "Avem noi curajul să ne acceptăm aşa cum suntem, cu o sumă de calităţi dar şi cu umbrele şi petele din caracterul şi viaţa noastră?".

Evanghelia acestei duminici ne aminteşte că şi Isus surprinde chiar în rândul apostolilor săi o astfel de tendinţă spre agitaţie şi nelinişte, deşi se întorceau la Isus, în sânul colegiului apostolilor unde povesteau câte au făcut. Constată evanghelistul Marcu: "Mulţi (dintre apostoli) veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce". Am spune noi astăzi, cu limbaj actualizat, că nici apostolii nu erau scutiţi de stres. Vesteau oamenilor cuvântul lui Dumnezeu şi se aflau într-o continuă acţiune. Pentru a nu deveni sclavii acţiunii, pentru a-şi aminti că transmit un mesaj în numele Domnului, pentru a-şi păstra imaginea lui Isus în sufletul lor şi a vorbi în numele lui, Isus îi adună pe apostoli şi le spune: "Veniţi deoparte, într-un loc retras şi odihniţi-vă puţin!".

Pe de altă parte, evanghelistul Marcu relatează şi constatarea lui Isus cu privire la oameni, la mulţimi: "Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor". Oamenii îl urmăresc şi îl caută. Doresc să fie în preajma Mântuitorului, aşteptând multe de la el. Isus observă nevoile lor. Le cunoaşte foarte bine. Cunoaşte mai ales pe fiecare în parte. De aceea, le vine în întâmpinare. Evanghelistul compară aici mulţimea de oameni cu o turmă care nu ştie încotro trebuie să se îndrepte, care hoinăreşte fără o orientare precisă pe drumuri. Isus oferă această orientare, mai mult chiar: el vrea să întărească pe cei rătăciţi atât sufleteşte cât şi trupeşte. Domnul invită pe oameni să găsească odihnă la el şi în el.

Îndrăznesc de aceea să afirm că aceasta este o veste bună de vacanţă şi nu numai, pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru cei care trec prin această viaţă fără un scop, fără o orientare. Timpul de retragere, de odihnă şi de reflexie ne ajută să vedem, să redescoperim ţelul vieţii noastre la lumina lui Dumnezeu.

Găsim atâtea exemple în vieţile sfinţilor prin care ne convingem încă o dată că liniştea şi reculegerea pot schimba vieţi. Sfântul Augustin, înainte de convertire, tânăr fiind şi alergând frenetic prin viaţă, intersectându-se cu o multitudine de idei filozofice şi cu moravurile lumii mondene, într-un moment de răgaz, neobişnuit de altfel până atunci, citeşte pasajul din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani: "Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri şi beţii, nu în necurăţii şi desfrâuri, nu în certuri şi invidii, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos". Acest moment de răgaz a devenit salvator, mântuitor pentru marele sfânt.

La fel putem rememora şi istoria convertirii sfântului Ignaţiu de Loyola, pe care Biserica îl comemorează în ultima zi a acestei luni. Alegând cariera militară, este grav rănit în bătălia de la Pamplona în 1521. Nevoit să petreacă mai mult timp în spital, nu găseşte decât două cărţi religioase (Viaţa lui Isus şi o Culegere a vieţii sfinţilor) pe care, citindu-le şi recitindu-le, ajunge să simtă o puternică chemare de a-l urma pe Domnul. Şi lista ar putea continua cu mulţi alţi sfinţi şi persoane pline de credinţă până în zilele noastre.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

În linişte se află puterea noastră. Clipele de odihnă şi de retragere nu sunt deloc întâmplătoare, în viziunea lui Isus. El însuşi se retrage deseori pentru a se ruga. Simte nevoia de comuniune cu Tatăl ceresc. Acele momente profunde îl orientează şi îl întăresc. În urma rugăciunii în tăcere săvârşeşte minunea înmulţirii pâinilor. Tot în urma rugăciunii din grădina Ghetsemani săvârşeşte actul suprem de mântuire prin acceptarea jertfei sale pe cruce din iubire faţă de noi, eliberându-ne de păcate.

În această perspectivă, suntem invitaţi să descoperim timpul de vacanţă ca pe un răgaz pentru noi înşine. Tocmai aceste momente şi oazele de linişte devin providenţiale. Oferta locurilor de refacere este extrem de variată: de la propriul nostru colţişor din camera noastră, de la balconul locuinţei noastre, până la piscurile semeţe ale munţilor sau malurile generoase ale mărilor. De la o carte bună, o plimbare benefică, la admirarea unei păsări în zbor, la concertul păsărelelor din pădure sau surprinderea în tihnă a unui răsărit sau apus de soare. Peste tot putem să regăsim prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu, dacă ne dăm răgazul, liniştea necesară.

Dacă stresul zilnic ne face uneori să ne întrebăm: "Unde este Dumnezeu acum?", "De ce nu intervine?", "De ce nu mă ajută?" , momentele de retragere şi de linişte ne fac să exclamăm cu psalmistul din liturgia de astăzi: "Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul".

Obosit de graba zilnică, de claxoane şi reproşuri, de programul extenuant şi de ritmul frenetic al vieţii de zi cu zi, creştinul este chemat să realizeze efemeritatea lumii şi să se retragă în discreţia ungherului său. Curăţindu-se de păcate prin spovadă, poate savura lumina, poate trăi în iubire, se poate dărui Creatorului. Despărţindu-se de imaginile răutăţii, el poate vedea gloria divină pe care o proclamă în rugăciuni. Dumnezeu vrea să fim faţă în faţă cu el, cel care ne luminează cu harul său. Liniştea vieţii poate fi găsită până şi în temniţă. Richard Wurmbrand mărturisea că toţi cei persecutaţi erau fericiţi că se puteau ruga şi nimeni nu le putea fura liniştea din suflet.

Dar această linişte nu înseamnă somnolenţă faţă de necazul aproapelui. Nu înseamnă să te retragi în colţul tău şi să nu îţi pese de ceilalţi. Biserica este locul în care descoperim sensul muncii dar şi sensul repaosului. Şi astăzi, într-o lume tot mai secularizată, dincolo de ceea ce deseori suntem tentaţi să credem, există tot mai mulţi oameni care caută pacea în Domnul. Mii de credincioşi polonezi s-au rugat recent la Cracovia în prezenţa preşedintelui ţării, cerându-i Domnului să fie Regele Poloniei şi să cârmuiască peste conducători şi peste toţi cetăţenii ţării. În Croaţia, în Slovacia, în ţara noastră dar şi în multe alte ţări se adună oameni în rugăciune şi adoraţie pentru a implora ocrotirea darului vieţii şi al familiei întemeiate de Dumnezeu. Oameni ai bisericii dar şi oameni de cultură, profesori, muncitori, sportivi, elevi şi studenţi, îl invocă pe Dumnezeu şi puterea Duhului Sfânt în diferite momente publice, conferinţe, competiţii sau chiar în situaţii atât de obişnuite. Aşadar oaze de linişte există peste tot. Depinde cine le caută. Depinde de noi să le descoperim şi să le folosim.

În acest spirit, vă doresc ca acest timp de vară să fie un timp reuşit din viaţa dumneavoastră, reuşit întrucât devine plin de sens cu Cristos care este pacea noastră, aşa cum ne indică sfântul apostol Paul în lectura a doua de astăzi. Acest timp să vă ajute să experimentaţi ceea ce Isus aşteaptă şi doreşte pentru fiecare dintre noi, după cum el însuşi ne spune: "Eu am venit ca ei să aibă viaţă şi să o aibă din belşug". Această viaţă să o alimentăm şi în clipele de repaos prin meditarea cuvântului lui Dumnezeu, printr-o descoperire mai profundă a lui Isus în Sfânta Euharistie şi prin mărturia de credinţă împărtăşită cu cei pe care îi avem în preajma noastră. Amin.

22 iulie 2018

Pr. Egidiu Condac

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
361 accesari.

Alte predici pentru Duminica a 16-a de peste an:

Anul B
23 iulie 2006 - Pr. Alois Bulai
19 iulie 2009 - Pr. Felix Roca
22 iulie 2012 - Pr. Claudiu Robu
19 iulie 2015 - Pr. Cristinel Fodor

[ Index predici şi predicatori ]