Anul B
Duminica a 13-a de peste an

Înţ 1,13-15;2,23-24; Ps 29; 2Cor 8,7.9.13-15; Mc 5,21-43b

Lăudat să fie Isus Cristos!

În luna iunie a anului 2016, papa Francisc a fost într-o vizită apostolică în Armenia. La una dintre întâlnirile sale cu diferite categorii de persoane, organizatorii i-au prezentat suveranului pontif o doamnă în vârstă. Ea venise tocmai din Georgia, cu autobuzul, circa zece ore, special pentru a participa la Sfânta Liturghie şi a-l vedea pe urmaşul lui Petru. Papa Francisc a întrebat-o: "Ce v-a determinat să faceţi atât drum?". Ea a răspuns cu multă seninătate, sinceritate şi bucurie în suflet: "Credinţa, Sfinte Părinte!".

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Am venit şi noi în casa Domnului sau suntem în faţa aparatului de radio astăzi, în zi de duminică, pentru a alimenta credinţa noastră în Dumnezeu. Poate că nu am călătorit zece ore pentru a ajunge la biserică, asemenea acelei bătrâne din Georgia, dar, cu siguranţă, credinţa a fost imboldul pentru a ne întâlni din nou cu Domnul.

Evanghelia pe care am ascultat-o astăzi ne vorbeşte despre credinţa a două persoane din timpul lui Isus, o credinţă care le-a adus vindecare şi viaţă. Două miracole relatate, nu unul după altul, ci suprapuse, ca şi cum ar fi gândite împreună cu unele elemente în comun. Pare o istorie în mai multe acte. Este vorba de povestea binecunoscută a învierii fiicei lui Iair, precum şi vindecare femeii bolnave de doisprezece ani. Cine sunt cele două suflete vindecate şi ce au în comun, în afară de faptul că vindecarea a făcut-o acelaşi Isus şi a avut loc în aceeaşi zi?

Iair era un fruntaş al sinagogii, nu un anonim oarecare, un fariseu devotat lui Dumnezeu şi credinţei, probabil având o vârstă tânără, dacă ne gândim că fetiţa lui avea doisprezece ani. Acestui bărbat credincios i se naşte o fetiţă, o adevărată rază de lumină în căminul său. Toată grija, toată puterea şi priceperea, toate mijloacele de care dispunea Iair le-a investit ca să-şi crească fetiţa în credinţa cea adevărată, având un stil de viaţă sănătos şi respectând cu scrupulozitate toate rânduielile rabinice. Timp de doisprezece ani, Iair s-a străduit să-şi crească fetiţa într-o stare de deplină sănătate fizică şi spirituală. Dar, după aceşti ani, el îşi vede toate eforturile eşuând: la doisprezece ani, fetiţa lui Iair se îmbolnăveşte şi moare. Moare nu numai fetiţa, ci şi ceva dinlăuntrul său.

Femeia bolnavă era o anonimă. De doisprezece ani se chinuia cu o problemă de sănătate, pentru care îşi cheltuise întreaga agoniseală. A încercat orice tratament care i s-a sugerat, a umblat pe la toţi medicii de care auzise, dar totul fusese în zadar. Ajunsese în pragul disperării. Femeia avea o hemoragie fără leac şi zi de zi ea simţea cum viaţa i se stinge lent. Femeia anonimă, cu scurgeri de sânge, care se atinge de poala hainei lui Isus, se afla pe ultima treaptă a disperării. Părăsită de familie, exclusă din societate, alungată din templu, condamnată la moarte.

Aici se află punctul comun al celor două suflete. Deşi aveau probleme cu totul diferite, cei doi ajung, după cei epuizează toate posibilităţile omeneşti, să capituleze, după doisprezece ani. Şi când ei sunt gata să se prăbuşească în disperare, intervine Mântuitorul care le aduce vindecare şi viaţă.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Trei învăţături aş vrea să reţinem din evanghelia ascultată. După vindecarea miraculoasă a acestei femei, "Pe când mai vorbea încă, au venit la conducătorul sinagogii spunând: «Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?». Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: «Nu te teme, crede numai!»". "Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus". Despre ce cuvânt este vorba? Fetiţa a murit. E vorba de o tragedie.

Te întreb astăzi, creştinule: Poţi să nu ţii seama de nişte cuvinte care te frâng, poţi să nu ţii seama de nişte cuvinte care îţi strică reputaţia, poţi să nu ţii seama de cineva care - când nu eşti de faţă - te vorbeşte în fel şi chip, iar când se întâlneşte cu tine îţi dă mâna şi zâmbeşte? Poţi să nu ţii seama de acele cuvinte ale lui, poţi să nu te cerţi cu el, să nu îl chemi la fel, poţi tu, creştinule, să faci acest lucru? Evanghelia ne spune: Isus, fără să ţină seama de acele cuvinte.

Astăzi există o sensibilitate uluitoare cu privire la orgoliu, mândrie, ambiţie. "Cum îşi permite cineva să spună aşa sau aşa despre mine?" Biblia ne spune cum a rezolvat Isus această situaţie, când cuvintele au fost grele: nu a ţinut seama de ele. Nu lăsa ca răutăţile să aducă miros urât în sufletul tău, nu asculta cuvintele care te fac neiertător, neiubitor, duşmănos şi aspru. Fereşte-te să te laşi transformat în persoană care devine judecător al tuturor. "Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai!".

În al doilea rând, ne impresionează credinţa femeii care este vindecată şi credinţa tatălui fetei care este înviată. În ambele situaţii întâlnim o credinţă ieşită din comun. Atunci când nu vei mai avea soluţii, să ai credinţă. Când nu vei mai avea resurse, atunci când nu vei mai avea prieteni, când oamenii, prin faţă sau prin spate, te vor lovi, atunci când oamenii îţi vor spune verbal sau non-verbal "Nu mai eşti bine primit aici", tu să ai credinţă. Atât timp cât mai ai credinţă, Dumnezeu va fi de partea ta. Doisprezece ani să te fi luptat pentru ceva, dacă mai ai credinţă, Dumnezeu sigur nu te va părăsi. Şi va spune o singură vorbă, care va schimba istoria vieţii tale: "Ce mare har a primit prin credinţă, a cerut vindecarea de boala ei şi s-a întors acasă nu numai vindecată, dar şi mântuită".

Şi în al treilea rând: unde au dus Iair şi femeia bolnavă necazurile lor? În faţa Domnului. O învăţătură fundamentală desprindem din comportamentul celor două personaje. Nu încerca să-ţi duci problemele în valuri, în faţa unei sticle, căci citim în Cartea Proverbelor: "Nu te uita la vin, cum este el roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă e ca un şarpe, muşcă, şi ca o viperă împroaşcă venin". Sau versurile formaţiei Pasărea Colibri: "O, demon alcool, n-am amintiri, mi-e capul gol. Cine ar fi crezut că din om ajung neom? Lipsit de control, sclav la demonul alcool".

"Nu vei obţine nicio rezolvare. Nici în bârfă să nu-ţi duci necazurile tale, care de multe ori ucide fără vreo armă de război, zdrobind inimi şi ruinând vieţi. Nu vei rezolva nimic cedând atracţiei hipnotice a bârfei. Dimpotrivă, îţi vei agrava problemele. Doar în rugăciune îţi vei afla liniştea şi pacea interioară. Când un om se ridică din rugăciune, inima sa a devenit mai generoasă, s-a eliberat de egoism şi este doritoare să facă binele şi să împărtăşească viaţa cu alţii", spune papa Francisc, vorbind despre forţa rugăciunii.

În rugăciune, viaţa noastră se acordează cu voinţa divină, se modelează după ea. Este ceea ce a făcut Iair. I-a prezentat Domnului necazul său şi rugăciunea i-a fost ascultată. Este ceea ce a făcut această femeie bolnavă de doisprezece ani. Şi a fost vindecată şi mântuită.

Forţa credinţei este foarte mare, este o binecuvântare, este dar, este bucurie. Isus ne spune şi nouă astăzi: Nu te teme, credinţă să ai!

Lăudat să fie Isus Cristos!

1 iulie 2018

Pr. Cristian Bîrnat

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
593 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 13-a de peste an:

Anul B
2 iulie 2006 - Pr. Cornel Cadar
28 iunie 2009 - Pr. Petru Sescu
1 iulie 2012 - Pr. Iosif Dorcu
28 iunie 2015 - Pr. Eugen Robu

[ Index predici şi predicatori ]