Anul B
Duminica a 6-a de peste an

Lev 13,1-2.45-46; Ps 31; 1Cor 10,31-11,1; Mc 1,40-45

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Când v-aţi rătăcit ultima dată? Cum staţi cu spiritul de orientare atunci când ajungeţi într-o localitate nouă sau într-un loc necunoscut? Pentru unii rătăcirea este partea vieţii de zi cu zi. Orientarea în timp şi în spaţiu, însă, nu e ceva înnăscut pentru fiecare om. Este un mare dar să ştii mereu în ce direcţie trebuie să mergi, să ştii mereu care e drumul corect atunci când eşti la o răscruce, când trebuie să faci o alegere. Oamenii orientaţi sunt cei care ajung mereu la destinaţie şi întotdeauna la timp.

Exemplul unui om orientat în viaţă ni-l oferă evanghelia acestei zile. Un lepros a venit la Isus. Şi s-a dus fix la ţintă. Şi a avut şi cuvintele potrivite: "Dacă vrei, poţi să mă cureţi". Şi am văzut, lui Isus i s-a făcut milă. Şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: "Vreau, curăţă-te!". Şi îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat. Unde ar fi putut merge acest om să găsească vindecare mai repede? Nicăieri. A fost cel mai orientat om din lume.

Lepra era considerată o formă de blestem a lui Dumnezeu, de o impuritate profundă. Leprosul trebuia să stea departe de toţi, nu putea să meargă la templu şi nicio altă funcţie divină nu putea aduce în alt loc. Departe de Dumnezeu şi departe de oameni, cu toate acestea, acel lepros nu se resemnează, nici cu boala, nici cu dispoziţiile, care fac din el un exclus. Pentru a ajunge la Isus nu s-a temut să încalce Legea şi intră în cetate şi, când l-a găsit, a căzut în faţa lui la pământ şi l-a rugat spunând: "Dacă vrei, poţi să mă cureţi". Tot ceea ce acest om, considerat impur, face şi spune, este expresie a credinţei sale. Recunoaşte puterea lui Isus. Este sigur că are puterea de a-l vindeca şi că totul depinde de voinţa sa. Această credinţă este forţa care i-a permis să încalce orice convenţie şi să caute întâlnirea cu Isus.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Implorarea leprosului arată că atunci când ne prezentăm la Isus nu e necesar să facem discursuri lungi. Sunt suficiente puţine cuvinte, cu condiţia ca ele să fie însoţite de încredere deplină în atotputernicia şi bunătatea lui Dumnezeu. A ne încredinţa voinţei lui Dumnezeu, înseamnă de fapt a ne încredinţa milostivirii sale infinite. Mai înainte de a ne arăta ce face, evanghelia ne prezintă reacţia lui Isus: i s-a făcut milă, fapt care indică mila lui Isus faţă de acest lepros. Primul lucru pe care Isus îl face nu constă în a-l vindeca imediat, ci în a fi atent faţă de situaţia acestui om. Isus nu e nepăsător faţă de situaţia persoanelor, se lasă înduioşat de starea lor, de dificultăţile lor de a trăi şi de dorinţa lor de viaţă. Toate aceste lucruri îl îndurerează pe Isus. Nu atotputernicia ne mântuieşte, ci mila, faptul că el simte tot răul nostru şi ne vindecă prin mila crucii. Isus atinge unul care nu trebuie atins. Ne arată aici că împărăţia lui Dumnezeu nu ţine cont de barierele dintre curat şi necurat, le depăşeşte. Nu există om care trebuie primit şi oameni care trebuie evitaţi, oameni apropiaţi şi oameni îndepărtaţi, oameni cu drepturi şi oameni fără drepturi. Toţi sunt iubiţi de Dumnezeu şi chemaţi la a practica evanghelia. Ceea ce-l interesează pe Isus, înainte de toate, observăm, nu e respectarea Legii, ci ca acest om să trăiască. Deci, ori Legea este în slujba vieţii omului, ori nu are nicio însemnătate.

În una din predicile sale, Sfântul Părinte, papa Francisc spunea: "De câte ori noi întâlnim un sărac care ne vine în întâmpinare, putem să fim şi generoşi, putem avea milă, însă de obicei nu-l atingem. Nu-i oferim moneda, poate chiar o aruncăm acolo, dar evităm să atingem. Şi uităm că acela este trupul lui Cristos. Isus ne învaţă să nu ne fie teamă să-l atingem pe cel sărac şi pe cel exclus, pentru că el este în acesta. Când ne apropiem cu tandreţe de cei care au nevoie de îngrijiri, purtăm speranţa şi zâmbetul lui Dumnezeu în contradicţiile lumii".

Misticul olandez Jean Louis Bok scria: "Dacă te afli în extaz şi fratele tău are nevoie de o cană cu apă, lasă extazul şi mergi să-i duci cana cu apă. Dumnezeu pe care îl găseşti în cel pe care îl ajuţi este mai sigur decât cel pe care îl laşi părăsind extazul".

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Celebrăm astăzi a XXVI-a Zi Mondială a Bolnavului. Lumea noastră uită uneori valoarea specială a timpului petrecut alături de patul bolnavului, pentru că oamenii sunt copleşiţi de grabă, de frenezia de a face, de a produce, şi, astfel, se uită dimensiunea gratuităţii, a îngrijirii, a-l lua asupra sa pe celălalt. În fond, în spatele acestei atitudini există adesea o credinţă lâncedă, care a uitat acel cuvânt al Domnului care spune: "Mie mi-aţi făcut".

Maica Tereza de Calcutta a părăsit catedra sa de geografie şi postul de directoare de liceu, pentru a se ocupa de bolnavii şi muribunzii culeşi de pe străzi. Ea le-a spus într-o zi măicuţelor care o însoţeau: "Voi aţi văzut că în timpul Liturghiei, preotul a atins trupul lui Cristos cu iubire şi gingăşie. Când atingeţi astăzi bolnavii, voi atingeţi trupul lui Cristos. Arătaţi-le aceeaşi iubire şi aceeaşi gingăşie".

O mână curată şi caldă întinsă să ajute un necunoscut, un pahar de apă bună şi proaspătă dăruit unui însetat, un leuţ greu dăruit discret cuiva care-l vede picat din cer, un cuvânt de bine unui străin venit de pe lună, o vizită la un bolnav uitat de lume, un telefon de încurajare dat unui nimeni, însingurat, din oferta gratis pe viaţă, un braţ pe care te poţi sprijini în momentele de slăbiciune, o rană bandajată făcută de un prieten, un scaun oferit celui ce stă în picioare, un pieton dus cu maşina acasă, o farfurie de mâncare, "mi-e mi-aţi făcut", spune Cristos.

Continuă în evanghelie prin cuvintele "Vreau, curăţă-te!" şi ele indică o imagine a unui Dumnezeu, nu care judecă, dar care se apropie şi care vindecă, care-şi oferă dragostea sa. Tu nu m-ai întrebat dacă vreau. Eu îţi răspund că vreau ca tu să trăieşti. Şi după ce l-a vindecat pe lepros, Isus îi porunceşte să nu vorbească despre acestea cu nimeni. "Mergi", îi spune, "arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei". Această dispoziţie a lui Isus arată cel puţin trei lucruri.

Primul: harul care acţionează în noi nu caută senzaţionalul, de obicei el se mişcă în mod discret şi fără zgomot, pentru a ne îngriji rănile noastre şi a ne conduce pe calea sfinţeniei; el lucrează modelând cu răbdare inima noastră după inima Domnului, aşa încât să-i asume tot mai mult gândurile şi sentimentele.

Al doilea: făcându-i pe preoţi să verifice oficial vindecarea şi celebrând o jertfă de ispăşire, leprosul este readmis în comunitatea credincioşilor şi în viaţa socială.

Şi, în sfârşit, prezentându-se preoţilor, leprosul le dă mărturie cu privire la Isus şi la autoritatea sa mesianică.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Forţa compasiunii cu care Isus l-a vindecat pe lepros a făcut ca să se deschidă la misiune credinţa acestui om. Era un exclus, acum este unul dintre noi. Mi-ar plăcea să avem şi noi o aşa inspiraţie ca a acestui om, în privinţa drumului şi a problemelor, să ştim să mergem la cel care ne oferă direct rezolvarea, nu doar idei sau variante. Mi-ar plăcea ca lumea întreagă să înţeleagă că drumul spre mai bine trece pe la Cristos, trece prin întâlnirea dintre om şi Dumnezeu, trece prin valorificarea sufletului şi a forţelor noastre interioare.

Aceasta este invitaţia zilei: să fim oameni orientaţi. Nu este greu. Dumnezeu ne stă alături. El ne arată ce trebuie să facem, cum trebuie să ne împodobim sufletul, cum ne putem curăţi. Ba, mai mult, chiar el este cel care ne curăţă. Să îndrăznim să ne apropiem de el, asemenea leprosului şi vom găsi vindecare, vom găsi drumul spre mai bine. Amin.

11 februarie 2018

Pr. Eugen Robu

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
493 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 6-a de peste an:

Anul B
15 februarie 2009 - Pr. Mihai Budău
12 februarie 2012 - Pr. Wilhelm Dancă
15 februarie 2015 - Pr. Marius Bereşoaie, FDP

[ Index predici şi predicatori ]