Anul B
Sfânta Familie: Isus, Maria şi Iosif

Gen 15,1-6;21,1-3; Evr 11,8.11-12.17-19; Lc 2,22-40

Iubiţi credincioşi, dragi familii, dragi radioascultători,

Astăzi celebrăm cu bucurie sărbătoarea Sfintei Familii din Nazaret, Maria Iosif şi pruncul Isus, o icoană vie pentru toate familiile noastre.

Biserica, cu înţelepciunea ei de mamă, a stabilit ca sărbătoarea Familiei din Nazaret să fie celebrată chiar în octava Naşterii Domnului, moment în care Dumnezeu Tatăl, împlinind planul său din veşnicie, îl trimite pe Fiul său în lume, prin lucrarea specială a Duhului Sfânt.

El, Fiul lui Dumnezeu, a ales să coboare pe pământ într-o familie, în sânul curat al unei tinere fecioare şi mamă, care să devină leagănul Vieţii şi izvorul fericirii şi mântuirii omului pe care Dumnezeu a voit să-l facă părtaş de iubirea sa veşnică..

Alegerea acestui timp pentru sărbătorirea Sfintei Familii din Nazaret nu este întâmplătoare, ci este expresia cea mai adâncă şi sfântă a realităţii acestei familii, care, aşa cum a voit-o Dumnezeu, trebuia să devină prototipul tuturor familiilor chemate să fie cu adevărat leagănul vieţii şi celula fundamentală a societăţii.

Ceea ce a voit Dumnezeu şi a orânduit în marea sa iubire, a fost confirmat prin coborârea Fiului său într-o familie pe care a sfinţit-o, ridicând-o la rangul de taină şi sacrament de mântuire. În acest proiect, coborârea pruncului divin în sânul Mariei a făcut ca această familie să devină un model, o icoană şi să fie un adevărat colţ de rai, o proiecţie a iubirii din Sfânta Treime, a familiei veşnice - Tată, Fiu şi Duh Sfânt.

Cele trei persoane, unite între ele cu o legătură de iubire veşnică, au ales să învrednicească această familie cu nobila şi sfânta misiune de a fi şi de a trăi pe acest pământ acelaşi legământ de iubire ca cel din sânul Sfintei Treimi.

În această lumină admirăm astăzi, în sărbătoarea Sfintei Familii din Nazaret, această operă sfântă a lui Dumnezeu care devine, pentru întreaga lume, cea mai reuşită şi perfectă oglindă a iubirii divine consfinţită de către Isus prin întruparea şi coborârea în sânul Mariei şi în casa din Nazaret.

Este bine de ştiut că familia din Nazaret în care a coborât însuşi Fiul lui Dumnezeu nu este din altă lume ci este o familie ca toate familiile de pe acest pământ. Pentru acesta nu trebuie să uităm că Maria şi Iosif au fost două persoane ca toate celelalte, din timpul lor, care, bucurându-se de aceleaşi calităţi şi trăind aceleaşi griji, s-au învrednicit ca să-l primească în casa lor pe însuşi Fiul lui Dumnezeu, Isus cel aşteptat de popoare.

El, Dumnezeu, îmbracă firea noastră omenească, devine om asemenea nouă, trăieşte ca oricare alt om pentru a putea ridica fiinţa omenească, adică omul, la marea demnitate divină, adică la condiţia şi calitatea de fiu a lui Dumnezeu.

Prin credinţa sa, Maria s-a făcut vrednică de a primi o asemenea chemare, iar Iosif prin ascultarea sa s-a dispus la o aşa de mare misiune, adică aceea de a-l ocroti pe prunc, de a-l pregăti la şcoala vieţii, de zi cu zi, pentru a reuşi astfel să-l transforme pe om, şi să-l ajute să devină, ca şi el, fiu a lui Dumnezeu.

El, Dumnezeu, devine om pentru a-l învrednici şi a-l ajuta ca omul să devină ca şi Dumnezeu, aşa cum ne învaţă sfântul Irineu şi cu el toată creştinătatea.

Lecturile pe care ni le propune Sfânta Liturghie din această sărbătoare vor să ne introducă, nu numai în misterul familiei din Nazaret, ci să ne facă să contemplăm şi la misterul oricărei familii, întemeiată pe legământul de iubire, încredinţat oamenilor de autorul vieţii şi de a fi izvorul adevăratei iubirii dintre oameni.

Evanghelia de azi vine să confirme planul lui Dumnezeu cu Maria şi Iosif care, bucurându-se de binecuvântarea Cerului, se grăbesc, să-l prezinte pe primul lor născut, pe pruncul Isus, Părintelui ceresc, după legea lui Moise.

La acest moment, au fost prezenţi bătrânul Simeon şi prorociţa Ana, care, inspiraţi de Duhul Sfânt l-au întâmpinat pe prunc cu mare bucurie, l-au luat în braţe, confirmând, astfel, împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu faţă de poporul său şi aşteptarea venirii lui Mesia, doritul poporului ales.

Maria şi Iosif, împlinind această prescriere din legea lui Moise şi acest plan din partea lui Dumnezeu, au dovedit că această datorie de a-l oferi lui Dumnezeu pe propriu lor fiu, se înscrie în marele proiect în care viaţa unui copil este dar ceresc ce coboară între oameni prin colaborarea părinţilor cu Dumnezeu, dătătorul vieţii şi al tuturor harurilor.

O sfântă şi nobilă recunoaştere şi mulţumire.

Biserica a mărturisit întotdeauna că familia din Nazaret, învrednicită şi aleasă de Dumnezeu pentru a-l primi pe Fiul său, a fost şi rămâne o adevărată lecţie pentru toate familiile lumii şi reprezintă un model de împlinire a voinţei lui Dumnezeu.

Aşa au văzut-o păstorii şi sfinţii Bisericii noastre, aşa o vede şi o prezintă Catehismul Bisericii Catolice, aşa o vedem şi o declarăm şi noi astăzi: o familie deschisă la voinţa lui Dumnezeu, o familie a lui Dumnezeu, o familie model - Sfânta Familie din Nazaret. Fără ea, Fiul lui Dumnezeu nu ar fi ajuns la noi.

Ne amintim cu toţii de pelerinajul fericitului papă Paul al VI-lea la Nazaret, din anul 1964. Cu acea fericită şi emoţionantă ocazie a făcut o declaraţie ce a îmbucurat întreaga lume, mai ales familiile creştine: "Nazaretul este un fel de şcoală. Cât de mult mi-aş dori să mă întorc în copilărie şi să merg la simpla, dar în acelaşi timp profunda scoală care este Nazaretul!". El, în cuvântul său memorabil , Paul al VI-lea a explicat că sunt trei lecţii pe care le putem învăţa din copilăria lui Cristos în casa din Nazaret:

1) În ea domneşte tăcerea. "Avem nevoie de această minunată stare de spirit", a spus papa, pentru a combate tensiunea şi zgomotul lumii.

2) În ea întâlnim o "comunitate a dragostei şi a împărtăşirii". Nazaretul serveşte drept "model pentru cum ar trebui să fie o familie, o atmosferă frumoasă, un cadrul perfect pentru educarea copiilor; "iar pentru această menire nu există un alt înlocuitor".

3) În ea găsim disciplina şi munca: căci în casa fiului unui umil tâmplar, învăţăm ce este munca şi disciplina pe care o presupune o asemenea misiune.

Ce frumos! Admirând un asemenea exemplu de iubire de trăire şi de viaţă, părinţii au ocazia fericită să-şi modeleze viaţa lor de familie după modelul acestei Sfinte Familii din Nazaret, o casă a tăcerii, a iubirii, o şcoală a disciplinei şi a muncii". (Paul al VI-lea, 1964)

Dacă părinţii vor privi la Sfânta Familie ca la un exemplu şi un adevărat model de trăire, ei vor învăţa mai uşor cum să trăiască sfinţenia şi cum să schimbe cultura în care omul de astăzi trăieşte şi munceşte.

Ne bucurăm să ştim că, moştenind învăţătura fericitului papă Paul al VI-lea despre rolul familiei din Nazaret, şi admirând, mai ales, ceea ce a făcut sfântul Ioan Paul al II-lea, Papa familiilor, prin toate catehezele sale, cât şi prin documentele sale pontificale, despre menirea şi chemarea familiei din zilele noastre, actualul Sfânt Părinte, Papa Francisc, conştient de demnitatea, misiunea, dar şi de greutăţile prin care trec familiile creştine, a convocat două sinoade ale episcopilor pentru a pătrunde şi mai mult în taina familiei şi a căsătoriei creştine. La încheierea celor două sinoade de analize şi studii, despre vocaţia părinţilor şi a familiei, el a oferit Bisericii şi lumii o nouă scrisoare apostolică post sinodală, Amoris laetitia, din 9 martie 2016, o comoară şi un ghid despre demnitatea şi vocaţia familiei de azi, despre încercările prin care trec părinţii si copiii zilelor noastre, propunându-ne tuturor, ca o imagine şi icoană exemplară Sfânta Familie din Nazaret - şi ne îndemnă să reflectăm mai profund asupra acestei taine a iubirii, comuniunii şi a vieţii.

Iubiţi credincioşi, dragi familii, dragi radioascultători,

Vă invit cu bucurie să păstrăm mereu privirea spre imaginea familiei din Nazaret, dar mai ales s-o facem astăzi, când celebrăm marea ei sărbătoare. Ochii noştri trebuie să se îndrepte, cu mare bucurie şi interes sfânt, spre icoana şi modelul tuturor familiilor, spre Maria, Iosif şi Pruncul Isus, pe care i-am întâlnit şi continuăm să-i întâlnim, în ieslea Betleemului, în această atmosferă de Crăciun.

Vă invit să ne unim cu Papa Francisc şi să dăm glas rugăciunii cu care el a încheiat ultimul Sinod al Episcopilor şi cu care pecetluieşte marea cartă a frumuseţii familiei şi bucuriei iubirii: Amoris laetitia. Iată textul acestei rugăciuni:

Isuse, Marie şi Iosife, în voi contemplăm splendoarea adevăratei iubiri, ne încredinţăm vouă cu încredere.

Sfântă Familie de la Nazaret, fă ca şi familiile noastre să fie locuri de comuniune şi cenacol de rugăciune, autentice şcoli ale evangheliei şi mici Biserici familiale.

Sfântă Familie de la Nazaret, fă ca toţi să devenim conştienţi de caracterul sacru şi inviolabil al familiei, de frumuseţea ei în planul lui Dumnezeu dar şi fericit exemplu pentru toţi.

Isuse, Marie şi Iosife, ascultaţi şi primiţi rugăciunea noastră fierbinte pentru toţi părinţii şi copii zilelor noastre.

Curaj, dragi familii, curaj şi încredere sfântă în mijlocirea şi ocrotirea sfintei familii din Nazaret: Maria, Iosif şi pruncul divin, Isus. Aşa să fie. Amin.

31 decembrie 2017

Ep. Petru Gherghel

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
421 accesari.

Alte predici pentru Sfânta Familie: Isus, Maria şi Iosif:

Anul B
28 decembrie 2008 - Ep. Petru Gherghel
28 decembrie 2014 - Ep. Aurel Percă

[ Index predici şi predicatori ]