Anul B
Duminica a 29-a de peste an

Is 53,10-11; Ps 32; Evr 4,14-16; Mc 10,35-45 (Mc 10,42-45)

A 89-a Zi Mondială a Misiunilor

"Între voi să nu fie aşa" (Mc 10,43)

Misiunea... să fie pasiune pentru Cristos şi pasiune pentru oameni (Papa Francisc)

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

A mai trecut un an şi mă bucur nespus de mult să celebrăm din nou împreună Ziua Mondială a Misiunilor aici, în catedrala din Iaşi, având alături de noi alţi şase seminarişti care au ales să meargă în misiune. La începutul predicii, daţi-mi voie să citez un pasaj din Mesajul Sfântului Părinte, papa Francisc, care să ne fie punct de pornire şi moto al acestei zile: "Misiunea este pasiune pentru Isus Cristos şi în acelaşi timp pasiune pentru oameni... în faţa lui Isus răstignit, recunoaştem măreţia iubirii sale şi în acelaşi timp percepem că acea iubire care porneşte din inima sa străpunsă se extinde... la întreaga omenire; simţim că El vrea să se folosească de noi pentru a ajunge tot mai aproape de toţi cei care îl caută."

Cu aproximativ 10 ani în urmă, un patron piemontez a decis pe neaşteptate să îşi închidă duminica magazinul său alimentar şi să renunţe o zi total la negoţ, pentru că îl împiedica să participe pe deplin la Sfânta Liturghie.

Uimiţi de hotărârea sa, câţiva l-au întrebat:
- Nu puteai să schimbi doar orarul în care să deschizi magazinul?
- Nu, a răspuns el, aici nu este vorba doar de orar; duminica va rămâne mereu închis magazinul, voi merge la Sfânta Liturghie şi voi fi mereu cu familia.
- Dar ce s-a întâmplat!?

Atunci a început să povestească: "Cu ceva timp în urmă un misionar din Africa a celebrat Sfânta Liturghie în sat şi, în timpul predicii, ne-a vorbit despre cum trăiesc viaţa de credinţă câteva comunităţi de creştini din Coasta de Fildeş: aceştia, întrucât preotul ajunge doar o dată pe lună, cu o zi înainte de Sfânta Liturghie se întâlnesc în faţa bisericii pentru a se împăca între ei. Nu doar o simplă strângere de mână, dată din obişnuinţă, dar o adevărată împăcare. Stând în cerc, catehetul întrebă: «De când am participat ultima oară la Sfânta Liturghie a fost vreo neînţelegere între noi? A fost cineva ofensat?». În acel moment sunt aduse în faţă toate problemele. Sunt ascultate motivele neînţelegerilor, sunt puse faţă în faţă, şi nimeni nu participă la Sfânta Liturghie până când pacea nu se întoarce în mijlocul lor. Ei au înţeles că Liturghia este un lucru serios şi nu se poate participa oricum. Pe când misionarul îmi vorbea, m-am simţit cuprins de ruşine. Pe aceeaşi stradă cu mine mai este un om cu un magazin alimentar. Nu am avut pace niciodată cu el, ne certam şi eram duşmani. Am ţinut duminica magazinul deschis pentru a-i face concurenţă, pentru a-l falimenta. Material nu aveam nevoie, căci Dumnezeu mi-a dat cele necesare. Aşadar, după Liturghie, i-am spus soţiei mele, am discutat şi am închis definitiv magazinul duminica. L-am închis pentru a putea participa pe deplin la Sfânta Liturghie".

Un patron piemontez înţelege că trebuie să schimbe ceva şi renunţă la puţinii bani pe care i-ar fi putut agonisi duminica pentru a putea merge liniştit şi împăcat la Liturghie. Nu-i lipsea şi nu-i va lipsi nimic niciodată, pentru că ce s-a agonisit prin muncă cinstită rămâne. În schimb, ceea ce s-a acumulat prin furt, forţă, şmecherie sau nedreptate (pentru că eşti descurcăreţ şi ştii cum să fentezi) nu va avea niciodată efectul de a mulţumi, de a linişti, de a face fericit cu adevărat. Banii, puterea şi succesul pe care le adunăm cu orice preţ vor fi motiv de ură, de dispreţ şi moarte, la fel cum a generat în ucenicii de astăzi acel sentiment de indignare. Vor veni probabil banii, ne vor secătui şi se vor duce când nu vom bănui şi asta ne va dărâma.

Întorcându-ne la munca misionară, ea este în dublu sens: misionarul merge să vestească celor care nu au auzit niciodată de Dumnezeu, şi se întoarce să vestească în ţara sa cum trăiesc oamenii care au auzit pentru întâia oară despre Dumnezeu. Şi unii şi alţii îl descoperă sau redescoperă pe Dumnezeu. Dumnezeu are nevoie de misionari care să-i manifeste faţa senină şi iubirea sa fără margini, are nevoie de oameni care să-i facă prezentă iubirea şi milostivirea.

"El vrea să se folosească de noi pentru a ajunge tot mai aproape de toţi..." erau cuvintele cu care am început predica mea. Acesta este Dumnezeul pe care-l căutăm, pe care-l întâlnim şi pe care-l îndrăgim, este Dumnezeul evangheliei de astăzi: un Dumnezeu al apropierii, al prieteniei şi al unităţii, nu al îndepărtării, nu al duşmăniei, nu al separării. "Între voi să nu fie aşa!" El este aproape de noi, el este cu noi, el este în noi, căci numai aşa se poate folosi de noi pentru a se apropia de ceilalţi. El a venit pentru a sluji şi continuă prin mine misiunea sa. Încă de la început Dumnezeu sădeşte în mine ceea ce este frumos, plăcut şi necesar pentru a-i căuta pe ceilalţi. El mă consacră încă de la botez pentru a fi instrument al evanghelizării şi se foloseşte de mine, de imaginea, cuvintele şi faptele mele pentru a-i întâlni pe ceilalţi. În acest punct mă opresc şi mă întreb: Dar... care este imaginea lui Dumnezeu pe care o oglindesc înaintea celorlalţi? Cum mă percep ceilalţi? Dacă ar trebui să mă întâlnesc astăzi cu un necreştin, care este imaginea pe care el o va putea percepe în mine? Pentru că nu pot afişa aroganţă, mândrie, plinătate de sine, nepăsare, delăsare şi apoi să pretind că Dumnezeul meu este un Dumnezeu al smereniei, al umilinţei, care s-a despuiat pe sine pentru a mă mântui, care din iubire s-a angajat să vină în lume, să trăiască împreună cu noi... Dacă este aşa, eu cred, dar nu trăiesc, eu ştiu, dar nu pun în practică... eu am un Dumnezeu care-mi place, care mă încântă, dar pe care nu prea vreau să-l urmez.

"Un copil bolnav de tuberculoză a chemat o soră la patul său, şi a întrebat-o:
- Soră toată în alb, tu ai o mamă încă?
- Da, este sănătoasă şi bine, mulţumesc pentru asta lui Dumnezeu.
- Ai încă surori?
- Am avut patru, dar cea mai în vârstă a murit cu un an în urmă.
- Ai şi fraţi?
- Da.
- Şi multe rude care te iubesc?...
- Multe... dar de ce te chinui să mă întrebi toate aceste lucruri?
- Pentru că, vezi tu, mă cuprinde emoţia când te văd lucrând atât de mult tu, care arăţi ca o doamnă... Cum!? Tu ai o mamă, surori, fraţi, rude şi atâţia prieteni. Viaţa ta, cred, ar fi fost atât de dulce şi plăcută în ţara ta... Spune-mi aşadar... pentru ce ai abandonat bucuria aceasta şi ai venit aici să suferi alături de noi? Spune-mi...
- Hai, hai, calmează-te... Vezi că ai început să tuşeşti. Îţi spun mai târziu numele Celui care mi-a spus să vin şi să am grijă de tine... Şi l-a sărutat pe frunte".

Există gesturi, ca un sărut pe frunte, care vorbesc mai mult decât orice cuvânt. Să ne rugăm pentru noi şi pentru toţi misionarii, să putem împlini în viaţa noastră astfel de gesturi. Nu să ne dorim locurile din faţă şi mărirea deşartă, ci bunătatea, bucuria şi armonia cu celălalt din care izvorăşte tot ceea ce este bun.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Mă întreb astăzi în mod personal, dar adresez şi o întrebare pentru fiecare: De ce îmi doresc cu nesaţ banii? De ce îmi doresc telefonul şi maşina cea mai bună? De ce îmi doresc locurile de frunte şi să domin peste ceilalţi, când Dumnezeu îmi cere doar să trăiesc demn? Ştiu că nu mi-a cerut să fiu sărac lipit pământului, ci să muncesc, pentru că tot el spune: din ceea ce aveţi, daţi şi celorlalţi...; dar nici să nu fac lucrul acesta în detrimentul altora.

Aş continua întrebările: Care este imaginea lui Dumnezeu care se oglindeşte în mine? Ce fel de om sunt şi cât de mult mi-am trăit misiunea de a-l vesti pe Dumnezeu care a venit să slujească? Îi ofer lui Dumnezeu slavă iar aproapelui un exemplu? Mă rog, mă spovedesc, mă împărtăşesc, sunt mai atent cu cei din jur şi le fac pe toate în smerenie? Dacă da, dacă ne străduim măcar să le facem pe toate acestea, chiar dacă nu am ajuns la plinătate, suntem pe drumul cel bun. Daţi-mi voie să îmi închei predica şi să vă las pe dumneavoastră să predicaţi în locul meu: acasă, pe stradă, la locul de muncă... peste tot pe unde vă va purta paşii Dumnezeu.

Numai aşa vom sta demn alături de Isus, poate nu chiar lângă tronul său, dar aproape de stânga şi dreapta tronului său. Mergeţi, aşadar, şi vestiţi tuturor că-l cunoaşteţi şi-l urmaţi pe adevăratul Dumnezeu. Amin.

18 octombrie 2015

Pr. Florin Petru Sescu

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
430 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 29-a de peste an:

Anul B
22 octombrie 2006 - Pr. Claudiu Iştoc
18 octombrie 2009 - Pr. Corneliu Berea, SVD
21 octombrie 2012 - Pr. Florin-Petru Sescu
21 octombrie 2018 - Pr. Florin-Petru Sescu
17 octombrie 2021 - Pr. Emil Dumea

[ Index predici şi predicatori ]