Anul B
Duminica a 6-a a Paştelui

Fap 10,25-26.34-35.44-48; Ps 97; 1In 4,7-10; In 15,9-17

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Cristos a înviat!

Suntem în Duminica a 6-a după înviere, iar cuvântul lui Dumnezeu care a fost proclamat şi pe care l-am primit în inimi, doreşte să ne întărească în drumul de credinţă, dar mai ales în relaţia noastră cu Dumnezeu. Învierea lui Isus Cristos este un eveniment pe care încă suntem chemaţi să-l retrăim în totalitatea misterului său, şi să beneficiem de tot ceea ce Cristos ne-a adus prin victoria sa asupra morţii, mai ales să avem parte de harul mântuirii.

În Isus Cristos Dumnezeu s-a revelat ca unul aproape de om, îndrăgostit de el, parcă nebun de iubire faţă de om. Dumnezeu de la crearea omului a dorit ca el să fie fericit, să beneficieze de fericirea de care se bucură îngerii din ceruri şi pentru aceasta, în ciuda faptului că omul l-a refuzat prin păcat şi-l abandonează deseori, el, Dumnezeu, îl caută pe om, pe orice om şi-i propune mereu darul mântuirii.

Încă din prima lectură înţelegem acest lucru; Isus Cristos prin moartea şi învierea sa a dus mântuirea întregii omenirii şi, deci, toţi suntem chemaţi la mântuire. Am ascultat cum Duhul Sfânt s-a revărsat şi asupra păgânilor, chiar înainte ca aceştia să primească botezul, semn că Dumnezeu parcă a grăbit botezul lor, a arătat că el este liber iar unde găseşte o inimă deschisă să-l primească, el merge. A fost un eveniment deosebit de frumos şi înălţător chiar şi pentru Petru şi toţi ceilalţi botezaţi prezenţi. Dumnezeu doreşte mântuirea tuturor iar Duhul Sfânt acţionează uneori contrar logicii noastre umane sau chiar religioase.

În a doua lectură apostolul Ioan sintetizează învăţătura lui Isus Cristos care devine şi misiunea discipolului său dar şi stilul de viaţă al fiecărui creştin: "Fraţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu!"(1In 4,7).

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Iubirea de care vorbeşte apostolul Ioan nu este doar acel sentiment pe care îl trăim când suntem în compania unei persoane dragi. Această iubire sau capacitate de iubire este darul lui Dumnezeu, este iubirea teologală. În primul rând înseamnă să ne lăsăm iubiţi de Dumnezeu, să lăsăm ca dragostea sa milostivă să pătrundă în noi pentru ca apoi să pătrundă prin noi în ceilalţi. Papa Francisc spunea într-un discurs: "Dumnezeu nu se va obosi niciodată să ne iubească şi să ne ierte, problema este că noi deseori obosim să-l iubim pe Dumnezeu, obosim să-i cerem iertare." (Angelus, 17 martie 2013).

Pe aceeaşi linie este şi textul evanghelic pe care l-am ascultat. Isus Cristos, vorbind discipolilor săi, îi învaţă esenţialul vieţii ca discipol. A-l urma pe Isus Cristos, adică a fi creştini înseamnă a trăi o relaţie profundă de iubire cu Dumnezeu. "Rămâneţi în iubirea mea!" le cere Isus discipolilor. Ce înseamnă, dacă nu să-l iubim şi să iubim după modelul iubirii sale care este modelul dragostei care se respiră în relaţia persoanelor divine din Preasfânta Treime! Când sfântul Ioan evanghelistul scrie textul evangheliei el are în faţă comunităţi de creştini care continuă pe drumul credinţei cu multe dificultăţi. El, după experienţa avută cu Isus, a înţeles că de foarte multe ori, cauza multor probleme în viaţa noastră este lipsa de iubire. Nu ştim sau, mai rău, nu vrem să iubim după modelul iubirii lui Cristos, iar apoi ne întrebăm de ce atâta dezbinare între oameni, între creştini. El a înţeles că soluţia pentru a rezolva conflictele, nemulţumirile şi toate problemele dintre oameni, mai ales dintre creştini, este dăruirea dragostei lui Dumnezeu pe care noi am primit-o la botez, iar ca discipoli ai lui Cristos suntem chemaţi să o trăim în relaţie cu oamenii.

Viaţa creştinului autentic, aşa cum spune Isus în evanghelie, este caracterizată de dăruire; dăruirea vieţii care înseamnă dăruirea iubirii. "Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13). Isus a făcut acest lucru, de aceea ne numeşte prieteni şi ne este prieten. El doreşte să redefinească relaţia noastră cu el, care să fie caracterizată de prietenie, deci o relaţie intimă şi încrezătoare.

A fi prieteni cu Isus înseamnă să creştem mai ales prin rugăciune, în dimensiunea lăuntrică a vieţii spirituale. Trăim într-o societate care ne face să credem că tot ceea ce contează este ceea ce se vede, lucrurile care stau la suprafaţă, exterioare şi superficiale. Dar ştim din propria noastră experienţă că omul are şi o viaţă interioară iar acest interior este la fel de important ca şi viaţa exterioară, chiar mult mai important. Acolo, în profunzimea vieţii interioare, locuieşte Dumnezeu, îl putem întâlni pe el şi ne putem întâlni cu noi înşine. Daţi timp pentru a sta în tăcere cu voi înşivă şi cu Dumnezeu. Opriţi-vă pentru un moment din frenezia vieţii cotidiene şi lăsaţi-vă iubiţi de Dumnezeu mai mult! Nu vă fie teamă ca din grupul de prieteni să facă parte şi Isus; sau dacă sunteţi singuri şi vă simţiţi uitaţi şi abandonaţi, Dumnezeu este aproape de voi, doreşte prietenia voastră, doreşte să vă iubească.

Această prietenie cu Isus se trăieşte mai ales în intimitatea tăcerii în care câteva cuvinte ajung pentru a spune multe. Atunci când ştim să stăm în tăcere în faţa lui Dumnezeu şi cu Dumnezeu primim multe, învăţăm multe şi cunoaştem multe. În primul rând îl lăsăm pe Isus să lucreze cu noi şi în noi; vom vedea pe parcurs şi roadele acestei munci. Spune Isus că vom aduce roade care vor rămâne. Roadele sunt mereu acele aspecte în viaţa noastră care îmbucură inima lui Dumnezeu şi viaţa celor din jurul nostru. Ne vom da seama că aducem roade dacă suntem cauza bucuriei şi fericirii celorlalţi. Scopul rodului este acesta: îmbucură, alimentează, ajută viaţa celuilalt. La fel şi voi. Fiţi cauza fericirii celorlalţi şi nu a nefericirii. Isus Cristos vă va ajuta în această misiune.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Iubirea nu este o opţiune printre altele, ea este unica opţiune în drumul mântuirii, este o urgenţă în zilele noastre.

Suntem în luna mai, luna închinată Fecioarei Maria, Măicuţa noastră. Ea este cu adevărat un model de iubire. Ea s-a lăsat iubită de Dumnezeu şi a răspuns iubirii lui Dumnezeu. Atunci când poate ne este greu sau chiar imposibil să apelăm la ea, deoarece ne va ajuta să-l putem iubi pe Dumnezeu şi să-i iubim pe fraţii noştri într-un mod cât mai perfect.

Să nu uităm cuvintele lui Isus care parcă ne imploră: "Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!" (In 15,17).

Cristos a înviat!

10 mai 2015

Pr. Augustin Folner

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
418 accesari.

Alte predici pentru Duminica a 6-a a Paştelui:

Anul B
21 mai 2006 - Pr. Wilhelm Dancă
17 mai 2009 - Pr. Iulian Tancău
13 mai 2012 - Pr. Eduard Patraşcu
6 mai 2018 - Pr. Daniel Iacobuţ

[ Index predici şi predicatori ]