Anul B
Duminica a 34-a de peste an. Cristos, Regele Universului

Dan 7,13-14; Ps 92,1ab;1c-2;5; Ap 1,5-8; In 18,33-37

Vrednic este mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria şi cinstea. Lui să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor.

Cristos, Regele Universului. În toate bisericile se organizează astăzi ore de adoraţie. În multe parohii, aceste momente de profundă închinare sunt organizate pe grupuri: copii, tineri, familii. Toate, pentru a aduce laudă şi mulţumire regelui Cristos.

Iubiţi credincioşi, dragi ascultători

Suntem în ultima duminică a anului bisericesc. Pe parcursul întregului an, care a început cu prima duminică din Advent şi se încheie cu sărbătoarea de astăzi, am pătruns mai adânc în misterul lui Cristos. În mod progresiv - în ritmul sărbătorilor şi al duminicilor de peste an - am fost chemaţi să descoperim chipul şi lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. L-am auzit învăţând şi făcând minuni. A vorbit în parabole, a vindecat bolnavi, a eliberat posedaţi, a răspuns fariseilor şi cărturarilor, i-a format pe ucenici.

Am putea avea impresia că îl cunoaştem bine pe acest Isus! Însă astăzi el ne descoperă întreaga statură a "persoanei" sale.

Îl contemplăm tronând deasupra întregii creaţii, având chipul plin de slavă şi de măreţie (aşa cum ne face să înţelegem lectura din Cartea lui Daniel 7,13-14: "Lui i s-au dat stăpânirea, slava şi domnia". "Cel dintâi născut din morţi, rege peste toţi regii pământului", s-a citit în lectura a doua. "Alfa şi omega, începutul şi sfârşitul... cel care este, cel care era şi cel care vine, cel atotputernic".

Pasajul din evanghelie ni-l prezintă pe Isus stând în faţa lui Pilat. Este cu puţin timp înainte de moartea sa. Este întrebat dacă este rege. Răspunsul? Da, sunt rege.

Isus, în faţa lui Pilat. Să ne imaginăm această scenă! Judecătorul şi acuzatul. Conducătorul armatei romane de ocupaţie, prefect al unuia dintre cele mai mari imperii care au stăpânit şi au marcat lumea, şi Fiul lui Dumnezeu, faţă în faţă.

Înaintea lui Pilat, Cristos este legat în lanţuri, desfigurat de lovituri, acoperit cu o zdreanţă: "Tu eşti rege?", întreabă Pilat. Dispreţ, ironie, sarcasm. Lumea lui Pilat şi lumea lui Cristos. Două împărăţii...

Dar ce fel de rege este Cristos? Se naşte într-un grajd în sărăcie, nu are soldaţi, este încoronat cu spini, intră în Ierusalim călare pe un măgăruş, moare pe cruce...

Care este puterea lui? De ce nu învinge, nu se impune în faţa tuturor prin minuni răsunătoare? De ce nu îşi arată toată slava divină pe care o are? Aceste întrebări şi le puneau contemporanii lui Isus, dar ni le punem şi noi astăzi.

De foarte multe ori, în evanghelii, Isus vorbeşte despre "împărăţia lui Dumnezeu". Predică evanghelia împărăţiei. O împărăţie diferită de acelea de pe pământ! Este ascunsă, ca un mic grăunte de muştar care devine un copac mare... ca o fărâmă de drojdie pe care o femeie o amestecă în aluat... ca bobul de grâu care moare în pământ, ca să aducă rod. Este asemenea unui mărgăritar, al unei comori. Trebuie căutată împărăţia.

Isus este "rege", da, dar în felul lui Dumnezeu: "Împărăţia mea nu este din lumea aceasta" (Ioan 18,36). O împărăţie fără armate, fără tancuri.

Isus a acţionat constant ca "suveran": i-a scos pe diavoli din oameni, a nimicit răul, a stăpânit marea în furie, a reînnoit învăţătura Legi iudaice cu o autoritate fără egal. Dar, în toate acestea, nu a supus pe nimeni cu forţa. Un rege care nu constrânge şi nu zdrobeşte pe nimeni ("Vrei să mă urmezi"... "Vreţi, oare, să plecaţi şi voi?", le spune apostolilor... "Dacă vrea cineva să vină după mine"...). El este acel "stăpân" care ne lasă cu totul "liberi" şi se lasă chiar dat în mâinile noastre pentru a primi loviturile noastre.

Dumnezeu nu-i constrânge pe oameni să creadă în el. "El face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni... peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi", peste cei ce nu cred şi peste cei care cred... (cf. Mt 5,43-48). El nu seamănă cu niciunul dintre regii de pe pământ.

Iată în ce constau diferenţele dintre împărăţia lui Cristos şi cea a lui Pilat şi a altor regi din această lume:

1. Celelalte împărăţii au graniţe teritoriale, împărăţia lui Cristos este universală, din ea fac parte oameni din toate naţiunile. Cristos este un rege fără graniţe.

2. Celelalte împărăţii vin şi se duc. Imperiul Roman, Imperiul Otoman au venit şi s-au dus la fel ca toate celelalte. Împărăţia lui Cristos este veşnică.

3. Celelalte împărăţii sunt susţinute de forţe militare; împărăţia lui Cristos este susţinută de puterea adevărului.

Unde putem găsi această împărăţie? Cum putem ajunge la ea?

Esenţa evangheliei este că Isus Cristos este regele, iar el a coborât la noi. Regalitatea sa se manifestă în slujire, în iubire, în dăruirea de sine, până la jertfirea propriei vieţi. El a venit să elibereze oamenii din sclavia păcatului şi să îi împace cu Dumnezeu.

Când înţelegem cum este regele Cristos nu putem decât să spunem: Îmi place un asemenea împărat. Lui vreau să mă supun.

Împărăţia începe acolo unde Cristos regele este lăsat să intre şi să domnească.

Vă amintiţi de tâlharul de pe cruce? El se uită la păcatele sale, recunoaşte nevinovăţia lui Isus şi-i adresează o rugăciune: "Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta!" (Lc 23,42). El intră în împărăţie.

"Convertiţi-vă, spune Isus, căci împărăţia lui Dumnezeu este aproape, este în mijlocul vostru, în inima voastră..."

Când punem în practică iubirea pentru aproapele, atunci facem loc stăpânirii lui Dumnezeu, şi împărăţia sa se realizează în mijlocul nostru.

Când cineva învaţă să domine patimile, să se stăpânească, să învingă puterile egoismului, să biruie păcatul şi răul, acolo împărăţia lui Dumnezeu creşte.

A-l cinsti pe Cristos, regele, înseamnă a "asculta glasul lui", a ne conforma viaţa personală, familială, profesională, socială, cu acest "glas".

Să luăm câteva exemple.

Era în timpul nazismului. Un ofiţer, unul dintre cei mai cruzi chinuitori ai creştinilor, care arestase şi bătuse pe mulţi, şedea la biroul său. Un băiat de 12 ani a intrat, ţinând în mână un buchet pentru soţia căpitanului. Băiatul i-a spus: "Domnule, părinţii mei sunt în închisoare. Astăzi este ziua de naştere a mamei. De fiecare dată în această zi i-am dăruit flori. Mama m-a învăţat să-i iubesc pe toţi şi să răsplătesc răul cu bine. De aceea m-am gândit să aduc flori pentru mama copiilor dumneavoastră. Va rog să-i daţi acest buchet". Ofiţerul a realizat că cel din faţa lui avea ceva ce el nu avea... Împărăţia era în inima acestui copil, dar a început să încolţească şi în inima lui. De atunci nu a mai putut tortura, nici nu şi-a mai putut menţine poziţia. În cele din urmă a fost închis şi el.

Unde este iertare acolo este împărăţia lui Dumnezeu... Cristos este rege...

Un alt exemplu.

La începutul celui de-al patrulea secol, Biserica încă nu avea libertate. În anul 304, împăratul Diocleţian a interzis creştinilor, sub pedeapsa cu moartea, să construiască biserici, să posede cărţile sfinte şi să se adune duminica pentru Liturghie. În Abitene (Africa de Nord), o mică localitate aflată în Tunisia de astăzi, 49 de creştini au fost surprinşi duminica în timp ce se rugau la Liturghie. Arestaţi, au fost duşi la Cartagina pentru a fi interogaţi. "Fără duminică nu putem trăi", a fost răspunsul lor. "Fără duminică, au întărit ei, ne-ar lipsi puterile pentru a înfrunta dificultăţile de fiecare zi şi am cădea sub povara lor". Toţi au fost martirizaţi. Ei erau cetăţeni ai împărăţiei.

Când, în zi de duminică, simţim nevoia de a sta împreună în contact cu Cristos cel înviat, când avem în noi foamea după Liturghie şi după ascultarea cuvântului, când ne este drag să ne rugăm, înseamnă că împărăţia lui Cristos îşi face loc în noi.

Un al treilea exemplu.

Maica Tereza. O femeie care s-a dus misionară în Calcutta. A văzut mizerie şi oameni murind în stradă. I-a adunat şi i-a pus în nişte hangare, pe rogojini, ca să moară omeneşte. A adunat apoi copiii abandonaţi şi s-a îngrijit de ei. Pe fetele care-şi vindeau trupul le-a scos din ghearele păcatului. Un ziarist, după ce a văzut şi a filmat totul, a întrebat-o cum de s-a apucat de toate acestea. "A fost dorul meu, gândul meu din tinereţe: să fac un lucru frumos pentru Domnul", a răspuns Maica Tereza.

Împărăţia lui Dumnezeu era acolo, în slujirea celorlalţi, iar Cristos era rege.

Iubiţi credincioşi, dragi ascultători,

Vestea bună este că regele vine la noi. În Cartea profetului Zaharia este notat: "Iată regele tău vine la tine..." A-i deschide inimile, casele, familiile, satele, comunităţile noastre, pentru a-i face loc lui, e începutul împărăţiei...

Sărbătoarea de astăzi este o invitaţie de a verifica dacă regele este Domnul, stăpânul nostru, o invitaţie de a verifica locul pe care îl ocupăm, de a ne întreba dacă ne aflăm în împărăţia lui, o ocazie de a ne reînnoi adeziunea faţă de regele nostru Cristos, supunerea şi iubirea noastră.

Suntem de viţă regală. Prin taina Botezului, am devenit mădulare ale acelui trup care îl are drept cap pe Cristos, un neam de împăraţi, cum scrie sfântul apostol Petru.

Cristos, Regele Universului, încheie şi încununează anul bisericesc. Îi mulţumim că ne-a chemat să facem parte dintre supuşii săi. Ne exprimăm bucuria că suntem cetăţeni ai împărăţiei lui Cristos. Îi înălţăm rugăciuni şi cântece de preamărire. Îi cerem puterea de a trăi ca adevăraţi cetăţeni ai împărăţiei sale. Amin.

22 noiembrie 2009

Pr. Cornel Cadar

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
430 accesări.

Alte predici pentru Cristos, Regele Universului:

Anul B
26 noiembrie 2006 - Pr. Gabriel Farcaş
25 noiembrie 2012 - Ep. Petru Gherghel
22 noiembrie 2015 - Pr. Iosif Dorcu
25 noiembrie 2018 - Pr. Petru-Sebastian Tamaş

[ Index predici şi predicatori ]