Adormirea Maicii Domnului

Ap 11,19a;12.1.3-6a.10ab; Ps 44; 1Cor 15,20-27; Lc 1,39-56

"Toate neamurile mă vor numi fericită,
căci mi-a făcut lucruri mari cel Atotputernic"

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Sărbătoarea ridicării la cer a Preacuratei Fecioare Maria este o zi de bucurie. Dumnezeu a învins. Viaţa a învins. S-a arătat că iubirea este mai puternică decât moartea. S-a arătat că Dumnezeu are adevărata forţă şi forţa lui este bunătate şi iubire.

Maria este ridicată la cer cu trupul şi cu sufletul. Cu trupul şi cu sufletul: şi pentru trup este loc în Dumnezeu. Cerul nu mai este pentru noi o sferă îndepărtată, necunoscută. În cer noi avem o mamă, şi mama lui Dumnezeu - mama Fiului lui Dumnezeu - este mama noastră. Însuşi Domnul a spus asta. A făcut din Sfânta Fecioară Maria mama noastră atunci când i-a spus discipolului, şi nouă tuturor: "Iată mama ta!". În cer avem o mamă. Cerul este deschis. Cerul are o inimă.

Am auzit în evanghelie imnul Magnificat, această mare poezie venită de pe buzele sau, mai mult, din inima Mariei, inspirată de Duhul Sfânt. În această cântare minunată se reflectă tot sufletul, toată personalitatea Mariei. Putem spune că această cântare este un portret, o adevărată icoană a Mariei, în care putem să o vedem aşa cum este ea.

Aş vrea să ne oprim la două aspecte din această mare cântare. Ea începe cu cuvântul magnificat, "sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul", adică îl proclamă mare pe Dumnezeu. Maria doreşte ca Dumnezeu să fie mare în lume, să fie mare în viaţa ei, să fie prezent între noi toţi. Nu-i este teamă că Dumnezeu poate să fie un concurent în viaţa noastră, că poate să ne ia ceva din libertatea noastră, din spaţiul nostru vital. Ea ştie că dacă Dumnezeu este mare, atunci şi noi suntem mari. Viaţa noastră nu este subjugată, dimpotrivă, este înălţată. Atunci devenim mari, când Dumnezeu este mare.

Sufletul meu îl preamăreşte, îl proclamă mare pe Dumnezeu! Vedeţi, nucleul păcatului strămoşesc se află tocmai în acest refuz de a-l proclama, de a-l preamări pe Dumnezeu. Ce au gândit primii noştri părinţi? Că Dumnezeu le ia ceva din libertatea lor, din viaţa lor, şi atunci au păcătuit, nu au ascultat.

Aşa s-a gândit şi în epoca modernă, în ultimele trei-patru secole; tot mai mult s-a gândit şi chiar s-a spus: Acest Dumnezeu nu ne lasă libertatea, strâmtează spaţiul vieţii noastre cu toate poruncile sale. Deci, Dumnezeu vrem să dispară, vrem să fim autonomi, vrem să fim independenţi, fără acest Dumnezeu noi înşine vom fi dumnezeu, făcând ceea ce vrem. Aceasta era şi gândirea fiului risipitor, care n-a înţeles că tocmai prin faptul de a fi în casa tatălui el era liber; a plecat în ţări îndepărtate, a consumat averea vieţii sale. La sfârşit, a înţeles că numai întorcându-se la casa tatălui va putea să fie liber cu adevărat.

Aşa s-a gândit în epoca modernă, că Dumnezeu trebuie să dispară, dar ia să privim noi în zilele noastre. Astăzi, omul secolului XXI îl preamăreşte pe Dumnezeu, îl proclamă pe Dumnezeu? Nu cumva şi astăzi există această tendinţă de a-l izola pe Dumnezeu, de a-l scoate pe Dumnezeu din viaţa noastră, din viaţa omului?

Numai dacă Dumnezeu este mare şi omul este mare. Cu Sfânta Fecioară Maria trebuie să înţelegem acest lucru, nu trebuie să ne îndepărtăm de Dumnezeu, ci să-l facem prezent pe Dumnezeu, să facem în aşa fel încât el să fie mare în viaţa noastră. Dacă Dumnezeu este prezent în viaţa noastră, dacă Dumnezeu este mare, atunci şi noi suntem mari.

Dumnezeu trebuie să fie prezent în viaţa publică şi în viaţa privată. În viaţa publică cum este prezent? A existat la un moment dat în Occident o tendinţă - care nu a dispărut - de a da la o parte crucifixul din edificiile publice. Asta înseamnă a-l izola pe Dumnezeu, asta înseamnă a-l scoate pe Dumnezeu din viaţa publică. Repet, dacă Dumnezeu este mare şi omul este mare!

Cum îi facem loc lui Dumnezeu în viaţa personală, în viaţa privată? În fiecare zi să-i dăm spaţiu, începând de dimineaţă, cu rugăciunea de dimineaţă, apoi, găsind peste zi timp pentru Dumnezeu. Noi nu pierdem niciodată timpul nostru liber, dacă-l oferim lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu intră în timpul nostru, atunci acest timp devine mai mare, mai amplu, mai bogat.

Şi a doua observaţie: această cântare a Mariei este în întregime originală. Dar la o examinare mai atentă, putem să vedem că această cântare este ca o ţesătură formată din foarte multe fire din Vechiul Testament, este o ţesătură formată din cuvântul lui Dumnezeu. Ce vreau să spun? Observăm că Sfânta Fecioară Maria era, ca să spuneam aşa, acasă în cuvântul lui Dumnezeu, trăia din cuvântul lui Dumnezeu, era pătrunsă de cuvântul lui Dumnezeu. În măsura în care vorbea cu cuvintele lui Dumnezeu, gândurile ei erau gândurile lui Dumnezeu, cuvintele ei erau cuvintele lui Dumnezeu. Era pătrunsă de lumina divină şi de aceea era aşa de splendidă, aşa de bună, aşa de strălucitoare - de iubire şi de bunătate. Sfânta Fecioară Maria trăieşte din cuvântul lui Dumnezeu şi este pătrunsă de cuvântul lui Dumnezeu.

Ce loc ocupă cuvântul lui Dumnezeu în viaţa noastră? Sfânta Fecioară Maria ne invită să cunoaştem cuvântul lui Dumnezeu, să iubim cuvântul lui Dumnezeu, să trăim cu cuvântul lui Dumnezeu. Şi putem face asta în moduri foarte diferite: citind Sfânta Scriptură, participând la Liturghie; liturgia Bisericii ne oferă în cursul anului Sfânta Scriptură, ne deschide în faţa ochilor toată Sfânta Scriptură. Nu numai atât. Mă gândesc şi la catehism: Catehismul Bisericii Catolice, care ne ajută să intrăm în marele templu al cuvântului lui Dumnezeu, ne face să iubim acest cuvânt asemenea Sfintei Fecioare Maria. În felul acesta, viaţa noastră devine luminoasă, avem criteriul pe baza căruia să judecăm fiecare eveniment, fiecare moment din viaţa noastră şi din viaţa lumii.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Sfânta Fecioară Maria este ridicată cu trupul şi sufletul în gloria cerului şi cu Dumnezeu şi în Dumnezeu ea este regina cerului şi a pământului. Este ea, oare, aşa de departe de noi? Tocmai pentru că este cu Dumnezeu şi în Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria este foarte aproape de fiecare dintre noi. Când era pe pământ putea să fie aproape numai de câteva persoane. Fiind acum în Dumnezeu - care este aproape de noi - Maria participă la această apropiere a lui Dumnezeu. Fiind în Dumnezeu şi cu Dumnezeu, ea este aproape de fiecare dintre noi, cunoaşte inima noastră, poate să asculte, să audă rugăciunile noastre, poate să ne ajute cu bunătatea sa maternă. Şi ne este dată, aşa cum ne-a spus Domnul, tocmai ca mamă; mamă căreia putem să ne adresăm în orice moment, ne ascultă mereu, este aproape de noi, şi fiind mamă a Fiului lui Dumnezeu este părtaşă de puterea Fiului, de bunătatea Fiului.

Astăzi, în sărbătoare ridicării la cer a Preacuratei Fecioare Maria, să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darul mamei şi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să găsim timp în fiecare zi drumul corect spre Isus.

Lăudat să fie Isus şi Maria!

15 august 2014

Pr. Mihai Pătraşcu

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
441 accesari.

Alte predici pentru Adormirea Maicii Domnului:

Anul A
15 august 2008 - Pr. Iosif Dorcu
15 august 2011 - Pr. Iosif Dorcu
15 august 2017 - Pr. Paul Budău

[ Index predici şi predicatori ]