Anul A
Duminica a 12-a de peste an

Ier 20,10-13; Ps 68; Rom 5,12-15; Mt 10,26-33

Deci, nu vă temeţi!

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Cu câteva zile înainte, începând să mă pregătesc pentru predica din această dimineaţă, ştiind că voi fi în Iaşi celebrând sfânta Liturghie ce va fi transmisă prin intermediul postului de Radio Iaşi, citeam textele sfinte şi mă gândeam: "Ce aş putea spune astăzi celor care se află în catedrala «Adormirea Maicii Domnului» şi tuturor celor care stau acasă, ca în fiecare duminică, aproape de aparatele de radio, ascultând această sfântă Liturghie?". O teamă deosebită a cuprins inima şi mintea mea. A început să-mi fie din ce în ce mai greu să mă concentrez, iar ideile întârziau să apară.

Conştient de situaţie, mi-a căzut privirea pe o expresie care se repetă de trei ori în cadrul evangheliei de astăzi: "Nu vă temeţi!". Am început să mă întreb: "De ce îmi este teamă? Care sunt motivele pentru care ar trebui să fiu blocat de teamă?". Dar omul, de ce se teme? De ce ne blocăm de atâtea ori în viaţă? Iată o temă bună, pe care însuşi Isus ne-o aduce în atenţie în duminica aceasta.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Aş dori să vă întreb în această dimineaţă care este lucrul care vă înspăimântă cel mai mult în viaţă? Care sunt momentele în care teama, frica, paralizează orice acţiune a dumneavoastră? Astăzi, în acest moment, de ce vă este teamă?

Isus, după ce îşi alege doisprezece apostoli, aşa cum reiese din versetele precedente ale capitolului 10 din Evanghelia după sfântul Matei, de acolo de unde este luat fragmentul de astăzi, după ce îi face conştienţi cu privire la misiunea pe care o au de îndeplinit şi situaţiile dificile cu care se vor confrunta, le repetă de trei ori să nu se teamă.

Cele trei repetiţii subliniază foarte bine cele mai mari temeri ale omului.

Prima este teama de oameni. De aceea, Isus spune: "Nu vă temeţi de oameni".

A doua este teama de răul fizic şi de moarte. Şi de aceea Isus spune: "Nu vă temeţi de cei care ucid trupul".

Iar a treia este teama de a nu fi apărat, de a rămâne singur. Şi, de aceea, Isus spune: "Aşadar, nu vă temeţi", eu sunt cu voi, eu vă voi apăra, nu vă temeţi de oameni.

Vă invit să facem cunoştinţă cu teama care a pus stăpânire pe mine atunci când mă pregăteam pentru această predică şi teama care ne paralizează pe cei mai mulţi dintre noi. E o teamă care blochează pe cei mai mulţi oameni să acţioneze, să ia atitudine, să schimbe un lucru care nu este corect şi care ar fi în contradicţie cu mentalitatea lumii. Este aceeaşi teamă care îi paralizează pe creştini atunci când trebuie să dea mărturie despre Dumnezeu în faţa prietenilor, a vecinilor sau a străinilor. Teama de oameni - este cea mai comună şi cea mai des întâlnită.

Nu suntem departe de solemnitatea Sfintei Treimi, un Dumnezeu în trei persoane. În Dumnezeu, fundamental, este relaţia de iubire dintre cele trei persoane. Omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, este creat pentru comuniune, pentru dialog, pentru iubire. Omul are nevoie de o atmosferă plăcută şi caldă cu cei din jur.

La polul opus, Diavolul, cel care înseamnă "divizare", divizat în el însuşi, caută să dividă şi să învrăjbească omul împotriva omului şi pe om împotriva lui Dumnezeu. Cel Rău este cel care pune în inima omului teama - teama de a fi bârfit, teama de a fi criticat, teama de a fi exclus, teama de a fi arătat cu degetul, teama că cineva, cândva, ne va putea doborî cu puterea cuvântului, a glumelor de prost gust, teama de a fi arătaţi cu degetul, de a fi jigniţi sau înjuraţi.

Iar un om învăţat spunea: "Teama este principala sursă de superstiţii şi una din principalele surse de cruzime".

Omul, din teamă, este capabil să bârfească pentru a scăpa. Este capabil să lovească pentru a nu fi lovit. Este capabil să distrugă pentru a nu fi distrus - un lanţ, la a cărui continuitate se adaugă, cu fiecare act de teamă, o nouă za. Teama aduce după sine teamă şi ne ţine înlănţuiţi.

Când ne vom elibera? Oare de ce nu mai avem încredere unul în altul? De ce fraţii nu au încredere în fraţi, vecini în vecini, omul în om? Ne bârfim, ne jignim, ne urâm, ne facem rău - din teama de a nu fi noi aceia care ar trebui să suferim.

Un proverb francez spune aşa: "Cui îi este frică să sufere, suferă din pricina fricii".

O, cât de înţelept a fost Isus atunci când ne-a cerut să oprim tăvălugul fricii. Ai curaj! Nu-ţi fie frică, omule! Laudă-l pe cel care merită lăudat, încurajează-l pe cel care trebuie încurajat, susţine-l pe cel care trebuie susţinut! Schimbă lumea când mentalitatea nu este bună, chiar dacă pentru asta te expui riscului de a fi criticat, luat în râs, arătat cu degetul. Numai aşa vei fi liber, numai aşa vei fi încrezător, numai aşa inima ta va fi cuprinsă de seninătate şi vei avea curaj să dai mărturie despre credinţa ta în Dumnezeu. Totul va ieşi la iveală, pentru că Dumnezeu nu doarme niciodată. Ceea ce este ascuns, va fi strigat de pe acoperişuri. "Nu vă temeţi cei care ucid trupul!"

O întâmplare din una din misiunile noastre, mai exact în Maikona, spune că în Forole, o localitate din nordul Kenyei situată pe graniţa cu Etiopia, cu mulţi ani în urmă, un preot misionar încerca să ajute cele două triburi care locuiau în această localitate. Într-una din zile, a pornit spre Maikona pentru a face aprovizionarea cu cele necesare. Datorită faptului că între Maikona şi Forole există o distanţă care necesită o zi întreagă de călătorie cu maşina, părintele a plecat în prima zi şi urma să se întoarcă în ziua următoare. Peste noapte s-a iscat o neînţelegere între cele două triburi din localitate din cauza unei păşuni. Nu o păşune verde, aşa cum o întâlnim noi în România, ci o întindere mare de pietre vulcanice, sub care mai rămâne ceva iarbă uscată după sezonul ploios. Şeful de trib, de teamă să nu rămână oamenii săi fără mâncare, a hotărât ca cei din tribul advers să fie ucişi. Astfel, părintele, când a ajuns din nou în Forole, a trebuit să se confrunte cu imaginea cruntă a unei localităţi împânzite de oameni de toate vârstele, de la copiii cei mai mici până la adulţii cei mai în vârstă, ucişi din cauza fricii celuilalt trib de a rămâne fără hrană.

Frica de a nu avea ce mânca, de a nu avea cele necesare pentru viaţă, frica de a muri, a împins şi împinge oamenii la acte necugetate. Doar că acesta este un alt lanţ care subjugă. Celui care îi este frică, îi este frică de cel din urmă. Celui mic îi este frică de cel mai puternic. Omului îi este frică de cel care ar putea să-i facă răul şi caută să anticipeze toate situaţiile pentru a fi el primul care reacţionează. Unuia, îi este frică de fratele care ar putea să ia mai mult pământ decât el, de aceea îl loveşte sau îl dă în judecată. Altuia, îi este frică de faptul că cineva ar putea să-i ia locul de muncă sau să ia locul de frunte în clasă sau în societate, de aceea seamănă teamă în jurul său.

Dragii mei, ne este teamă şi semănăm teamă! Daţi-mi voie să cred că, cel care seamănă teamă, la rădăcina sa este un om fricos. Doar atunci când vom alunga teama aceasta necugetată de a suferi, de a anticipa suferinţa făcând pe altul să sufere, abia atunci vom avea o lume mai frumoasă.

Dragi copii, nu vă fie teamă de părinţii voştri, ci respectaţi-i, iubiţi-i, şi arătaţi-vă preţuirea voastră faţă de ei!

Dragi părinţi, nu vă fie teamă de copiii voştri, ci arătaţi-le iubirea, învăţaţi-i ce este bine şi ce este rău! Ajutaţi-i să treacă peste toate! Nu vă fie teamă să vă respectaţi, să fiţi buni unii cu alţii, să lăsaţi loc respectului şi admiraţiei, în locul fricii şi al temerilor. Temeţi-vă de cei care ar putea să ucidă trupul şi sufletul - sufletul, cel destinat pentru mântuire şi pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Şi aici, moartea înseamnă păcatul. Sufletul - ca suflu de viaţă care animă trupul. Şi aici, vorbim de omul lipsit de viaţă şi de curaj, datorită temerilor sale. Şi într-un caz şi în celălalt, vorbim despre un om care, deşi este în viaţă, el nu mai este viu, pe interiorul lui este mort - spiritual sau ca vivacitate.

Isus concluzionează. Deci, nu vă temeţi! Ştiu că de cele mai multe ori vă simţiţi singuri şi fără apărare, dar nu uitaţi că aceasta este viaţa şi temerea celui care nu crede în Dumnezeu. Ai cui ucenici sunteţi? Cine este cel care a învins răul şi moartea, aşa cum aţi ascultat în cea de-a doua lectură de astăzi? Oare nici acum nu înţelegeţi? Eu sunt învierea şi viaţa! Cel care dă mărturie despre mine în lume, şi eu voi da mărturie despre el. Dar, dincolo de toate, dragii mei, v-am ales apostoli ai mei, pentru că în voi zace acel curaj, care poate da mărturie împotriva oricărei temeri.

De ce îţi este teamă, dragul meu creştin, care te afli astăzi în catedrala din Iaşi? De ce ţi-e teamă, dragă ascultătorule aflat în apropierea aparatului de radio?

Dragii mei, nu am pretins şi nu pretind că sunt un om curajos. Am temerile mele, aşa cum fiecare dintre dumneavoastră are temerile sale. Dar trebuie să-mi repet în fiecare zi aceste cuvinte ale lui Isus: Deci, nu te teme şi nu semăna teamă! Ai curaj şi dă curaj celor din jur! Dă celorlalţi curajul credinţei. Este cea ce-mi doresc, este ceea ce vă doresc tuturor! Amin!

22 iunie 2014

Pr. Florin-Petru Sescu

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
499 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 12-a de peste an:

Anul A
22 iunie 2008 - Pr. Anton Farcaş
25 iunie 2017 - Pr. Iosif Antili

[ Index predici şi predicatori ]