Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI LA RADIO IAŞI 

Anul A
Duminica a 3-a de peste an

Is 8,23b-9,3; Ps 26; 1Cor 11,10-13.17; Mt 4,12-23

"Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare".

Iubiți credincioși, dragi radioascultători,

Evanghelia proclamată la această sfântă Liturghie ne prezintă începutul activității publice a lui Isus. Ne așteptam poate, ca Mesia să înceapă proclamarea evangheliei la Ierusalim, în centrul religios al iudaismului, nu la Cafarnaum, pe malul Mării Galileii.

De ce, oare, această alegere?

Evanghelistul Matei lasă să se înțeleagă că Ierusalimul era un oraș ce trebuie evitat pentru că nu ascultă glasul profeților. Acest răspuns ne este sugerat chiar de începutul fragmentului evanghelic ascultat: "În acel timp, auzind că Ioan a fost dat să fie închis, Isus a plecat în Galileea".

Un prim lucru foarte important la care trebuie să medităm serios este: atunci când omul refuză să asculte glasul lui Dumnezeu, Domnul se retrage, nu intră cu forța în viața nimănui pentru că ne respectă libertatea cu care ne-a înzestrat.

În zadar căuta Irod, cu puțin înainte ca Isus să fie răstignit să vadă vreo minune, pentru că ne spune evanghelistul Luca: "Irod i-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a dat niciun răspuns" (Lc 23,9).

Un alt răspuns îl putem găsi în cartea profetului Isaia, citat în evanghelia proclamată: "Pământ al lui Zabulon și pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor" (Mt 4,15).

Am putea spune că Galileea era loc de întâlnire pentru diferite popoare, religii și culturi. Alegerea Galileii, ca început al predicării evangheliei, ne arată că Isus dorește ca vestea cea bună să ajungă la toate popoarele. Evanghelia trebuie să ajungă la inima fiecărui om, indiferent cărui popor îi aparține.

Noi suntem obișnuiți să etichetăm oamenii în funcție de aspectele exterioare, pierzând din vedere acel spațiu interior foarte important, acel loc secret al inimii în care se trăiește suferința sau bucuria, întunericul sau lumina, exploatarea sau libertatea, moartea sau viața.

Se observă tot mai mult în cultura noastră un sentiment de fraternitate universală față de lumea animalelor, în timp ce atâția frați de-ai noștri, oameni, trăiesc la limita disperării. Și acestor oameni disprețuiți ca și celor considerați păgâni de pe malul Mării Galileii, Isus repetă și astăzi cuvintele: "Împărăția cerurilor este aproape". Isus reia predica lui Ioan Botezătorul care a fost întemnițat. "Împărăția lui Dumnezeu" era o expresie care permitea să se vorbească despre Dumnezeu fără a-i pronunța numele, căci pentru un israelit era atât de mare respectul față de transcendența și misterul lui Dumnezeu încât numele nu trebuia pronunțat. Așadar, prin mesajul său, Isus vrea să ne spună că "Dumnezeu este aproape". Prin urmare se impune convertirea, adică schimbarea radicală a mentalității, a inimii.

Când absolutul intră în viața omului, totul devine relativ. De aceea trebuie să imităm un alt mod de a judeca, aprecia, alege, având o nouă viziune asupra realității. Cu alte cuvinte, Isus vrea să spună celor care-l ascultă, oameni disprețuiți, descurajați, ca atâția din zilele noastre: Voi ați ales calea resemnării. Dați impresia că nu mai aveți nicio speranță. Dați impresia că viața voastră nu este decât suferință, neîmplinire și se îndreaptă spre moarte. Vouă, celor resemnați, vin să vă aduc un mesaj de speranță, o veste bună: există boală, dar există și vindecare, există moarte, dar există și viață, întâlnim obscuritatea atâtor situații, dar Dumnezeu le poate da sens, ne poate elibera de orice tristețe, întunericul poate fi învins pentru că răsare o lumină mare, este lumina împărăției lui Dumnezeu care este deja în mijlocul vostru. Există un Dumnezeu care iubește viața și a venit pe pământ pentru a ne reda sensul profund de a trăi și de a ne bucura de viață. Așadar: "Convertiți-vă: s-a apropiat împărăția cerurilor".

De această capacitate de convertire dau dovada exemplară frații: Petru și Andrei, Iacob și Ioan, care lasă toate și-l urmează pe Isus atunci când aud chemarea: "Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni" (v.19). "Pescari de oameni" înseamnă că oamenii sunt naufragiați și trebuie aduși la viață, la un loc sigur.

Iubiți credincioși, dragi radioascultători,

Viața întreagă este un naufragiu, dacă nu ne lăsăm pescuiți de Cristos. Petru și Andrei, Iacob și Ioan, vor putea salva oamenii de la naufragiu pentru că ei mai întâi au fost salvați, cuceriți, fascinați de întâlnirea cu Mântuitorul și, "părăsindu-și năvoadele, l-au urmat" (4,20). Noi îl urmăm pe Isus? "A urma" a devenit pentru noi ceva negativ. Astăzi, a urma este perceput de mulți ca un lucru împotriva demnității, a libertății, a inteligenței. Chesterton spunea: "Când cineva încetează să mai creadă în Dumnezeu, în loc de a nu mai crede în nimic, crede în orice". Parafrazându-l, putem spune: când cineva încetează să-l urmeze pe Domnul în mod paradoxal, începe să urmeze orice, devenind dependent!

A-l urma pe Domnul înseamnă adevărata libertate pentru că înseamnă a urma evidența adevărului, înseamnă a urma adevărul iubirii. Și cine iubește cu adevărat este mereu liber.

Isus vine să ne facă și pe noi părtași la planul său măreț de mântuire. Trebuie să recunoaștem că noi de multe ori suntem mai degrabă obișnuiți cu diferite activități religioase, în loc să fim vestitori activi ai împărăției lui Dumnezeu.

Sfântul Paul, în lectura a doua pe care am ascultat-o, ne-a prezentat biserica din Corint divizată și care astfel nu-l putea predica pe Cristos. Aseară, în această catedrală s-a încheiat "Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor". Am meditat în cele opt zile chiar cuvintele sfântului Paul "oare a fost Cristos împărțit?"

Noi, creștinii, ca noul popor al lui Dumnezeu ar trebui să trăim iubirea, milostivirea, iertarea. Apostolatul la care suntem chemați nu trebuie să fie o întrecere orgolioasă pentru a vedea cine face mai mult, ci mai ales o viață nouă: viața carității, viața lui Dumnezeu în noi, în familie, în comunitate. Dacă apostolatul nu se naște din iubirea trăită atunci trudim în zadar, suntem sterili, nu vom aduce rod pentru că lucrăm fără Dumnezeu. Creștinii sunt chemați să-l urmeze pe Cristos și în el să se recunoască adevărate mădulare unii pentru alții. Este înțelepciunea crucii care ne eliberează: întunericul crucii devine începutul splendorii învierii și această experiență va face din noi un singur trup și un singur suflet.

Această experiență a trăit-o Edith Stein cea care a devenit sfânta Tereza Benedicta a Crucii. La Göttingen a cunoscut un tânăr profesor, Adolf Reinach, ajutorul lui Husserl, care a impresionat-o foarte mult prin bunătatea, finețea și gustul artistic, care se reflectau până și în locuința sa. Edith a devenit prietenă de familie, dar în anul 1917 prietenul ei a fost ucis în lupta din Flandra. Atunci, tânăra văduvă i-a cerut lui Edith s-o ajute la clasificarea scrierilor filozofice ale defunctului, în vederea unei publicări postume.

Edith a simțit o mare suferință la gândul că trebuia să se întoarcă în casa aceea pe care a cunoscut-o plină de frumusețe și de fericire, convinsă că ar fi găsit-o adâncită în doliu și în disperare. În schimb, a găsit o atmosferă de o pace de nespus, văzându-și prietena cu chipul marcat de durere, dar parcă transfigurat.

Să ascultăm de la ea povestea botezului pe care cei doi soți îl primiseră nu cu multe luni înainte dintr-un fel de impuls interior de a se grăbi: N-are importanță, să nu ne gândim la viitor; odată intrați în comuniune cu Cristos ne va conduce el unde vrea! Să intrăm în Biserică, nu mai pot aștepta!

Edith asculta acea povestire de dragoste și observa acea pace. Mărturisea mai târziu: "Aceea a fost prima mea întâlnire cu crucea, cu acea forță divină pe care ea o dă acelora care o poartă. Pentru întâia dată mi-a apărut în mod vizibil Biserica, născută din patima lui Cristos și învingătoare asupra morții. Chiar în acel moment necredința mea a cedat, ebraismul păli în ochii mei, pe când în inima mea se înălța lumina lui Cristos. Acesta este motivul pentru care, îmbrăcând haina carmelită, am dorit să adaug la numele meu pe acela al crucii".

26 ianuarie 2014

Pr. Petru Sescu


[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
543 accesări.


Alte predici pentru Duminica a 3-a de peste an:

Anul A
27 ianuarie 2008 - Pr. Felician Tiba
23 ianuarie 2011 - Pr. Cristinel Fodor
22 ianuarie 2017 - Pr. Iosif Iacob

[ Index predici și predicatori ]

 



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat