Anul A
Botezul Domnului

Is 42,1-4,6-7; Ps 28; Fap 10,34-38; Mt 3,13-17

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Astăzi celebrăm Botezul Domnului. Până acum l-am contemplat pe Isus cu ochii credinţei în sărăcia ieslei de la Betleem; am auzit despre îngeri care i-au cântat; am auzit despre păstori şi despre magi care au venit şi i s-au închinat; l-am însoţit la templul din Ierusalim, aici l-au recunoscut doi bătrâni: Simeon şi Ana; l-am văzut fugind în Egipt ca să scape de urmărirea lui Irod şi apoi întorcându-se.

Au trecut mai mulţi ani. Timp de aproape treizeci de ani a rămas la Nazaret, alături de Maria şi de Iosif, fiind cunoscut ca fiul dulgherului.

Astăzi, am auzit în evanghelie, Isus iese în lume, se duce la râul Iordan unde boteza Ioan şi se aşază în rând cu mulţimea păcătoşilor. Mulţi veneau la Ioan, din toate părţile, îşi recunoşteau păcatele şi promiteau că vor începe o viaţă nouă. Într-o zi ca aceasta Isus se amestecă în mulţime, ajunge în faţa lui Ioan. Acesta rămâne uimit: "Cum tu vii să te botez? Trebuie ca eu să fiu botezat de tine". "Lasă, spune Isus, pentru că trebuie să împlinim ceea ce este drept". Întrebările tocmai aceasta sunt: de ce se amestecă Isus cu mulţimea? de ce vine să primească botezul? avea el păcate? Nu. S-a născut curat dintr-o fecioară. Nu a fost găsit niciodată vreun păcat în el pentru că era Fiul lui Dumnezeu. De ce primeşte botezul de-a valma cu cei păcătoşi? Răspunsul? Pentru că acolo, la râul Iordan, el se solidarizează cu lumea păcătoasă, încă de acolo începe să poarte fărădelegile noastre pe care apoi avea să le ducă la cruce. Acolo, la râul Iordan se face una cu noi, păcătoşii. Botezul lui Isus este o anticipare morţii pe cruce semnificată de intrarea în apă şi a învierii sale sugerată de ieşirea din Iordan.

"Cerurile se deschid". Am ascultat repetându-se această expresie. Isus a văzut cerurile deschizându-se. Este interesantă această subliniere pentru că ştim cum în grădina paradisului după ce primii oameni au căzut în păcat cerurile s-au închis. Ei au fost alungaţi din paradis şi au fost puşi heruvimi cu săbii de foc să păzească. Rugăciunea Vechiului Testament era tocmai aceasta rostită de Isaia, pe care am ascultat-o în timpul Adventului: "O dacă ai deschide cerurile şi te-ai coborî, munţii s-ar topi ca ceara înaintea ta". Cerurile se deschid la botezul lui Isus şi rugăciunea aceea, dorul din Vechiul Testament, se împlineşte.

Apoi la botezul lui Isus se manifestă întreaga Sfântă Treime. Este glasul Tatălui care spune: "Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea". Este Duhul Sfânt care coboară sub chip de porumbel şi este el, Fiul lui Dumnezeu, care este botezat. Se descoperă Sfânta Treime.

Porumbelul este prezent în Vechiul Testament. Ne amintim că după potop un porumbel cu o ramură de măslin îi aduce vestea lui Noe că apele au început să scadă, că între cer şi pământ este din nou pace. La Botezul lui Isus coboară Duhul sub formă de porumbel ca să exprime acelaşi gând: este din nou pace între cer şi pământ.

Descoperind aceste semnificaţii ale botezului lui Isus, suntem chemaţi să ne gândim la Botezul nostru. Cerurile au început să se deschidă şi pentru noi când am fost botezaţi. Tatăl din ceruri ne-a spus aceleaşi cuvinte: "Acesta este fiul meu preaiubit". Am devenit copii ai lui Dumnezeu.

Atunci am fost purtaţi de părinţii şi naşii noştri. Crescând, am participat la botezurile altora şi am realizat ce s-a întâmplat la Botezul nostru: câte bogăţii am primit. Cuvintele şi simbolurile de la Botez ne vorbesc despre viaţa nouă pe care am primit-o. Naşii şi părinţii au fost invitaţi în numele nostru să se lepede de Satana şi să creadă. Am fost botezaţi în numele Sfintei Treimi. Am primit un nume, cei mai mulţi am primit un nume de sfânt prezent în calendar ca să înţelegem că noi înşine trebuie să ne sfinţim viaţa. Puţini am primit un nume la modă, de la televizor sau din ziar care nu sunt nume de sfinţi. S-a aprins o lumânare de la lumânarea pascală pe care au primit-o naşii şi părinţii cu invitaţia să menţină aprinsă flacăra credinţei în sufletul nostru. S-a pus peste nou o hăinuţă albă şi am fost invitaţi s-o păstrăm curată. Au trecut anii... Iată că azi, în ziua botezului lui Isus, suntem chemaţi să ne gândim la Botezul nostru, la haina de la Botez, la lepădarea de Satana, la flacăra credinţei, la decizia de a merge hotărâţi spre cerul lui Dumnezeu.

Anul acesta este dedicat episcopului Anton Durcovici, a cărui beatificare, după cum s-a anunţat, va fi la 17 mai, ziua naşterii lui. A fost botezat în ziua de 21 mai 1888, în biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Bad Deutsch Altenburg (Austria), de preotul Josef Adolf Hall. Naşul de botez a fost F. Mittermaier. Mai târziu, în anul 1911, când şi-a terminat studiile la Roma, unul dintre superiorii lui avea să noteze: "A fost cinci ani exemplu prin purtare şi claritate, evlavie şi smerenie. Ţin să spun, că dacă va fi tot aşa ca preot cum a fost în colegiu, va fi o comoară în dieceza sa". În drum spre ţară, Durcovici a ţinut să treacă prin localitatea sa natală. Acolo a celebrat Liturghia. Imaginaţi-vă bucuria care l-a inundat atunci când a intrat în biserica în care a fost botezat. Aici şi-a hrănit sufletul şi după o săptămână s-a întors în ţară.

Mare dreptate are papa Francisc când insistă că este important să ne amintim de data Botezului nostru, de cei care ne-au purtat la Botez, de biserica în care am fost încreştinaţi. Iată ce a spus Sfântul Părinte la 13 noiembrie 2013: "Vă cunoaşteţi cu toţii data naşterii, nu-i aşa? Cu toţii sărbătoriţi ziua de naştere, zic bine? Toţi ne sărbătorim data de naştere. Dar o să vă întreb ceva ce v-am mai întrebat şi altă dată: câţi dintre voi sărbătoresc data Botezului? Să ridice mâna cei care o fac. Câţi dintre voi? Sunt puţini... nu sunt mulţi. (...) Da, sunt puţini (cei care sărbătoresc ziua Botezului). Dar să facem un lucru. Azi, când vă întoarceţi acasă, încercaţi să aflaţi când aţi fost botezaţi. Încercaţi, căci este a doua voastră zi de naştere; prima este aniversarea naşterii la viaţă; a doua este aniversarea naşterii pentru Biserică. Faceţi acest lucru. Este tema pentru acasă: aflaţi care este ziua în care aţi fost botezaţi".

Într-adevăr, iubiţi credincioşi, ziua Botezului e una dintre cele mai frumoase zile a vieţii unui om. Când o dată pe an sărbătorim ziua de naştere înţelegem când am venit la viaţa aceasta (toţi ne întreabă câţi ani avem). Când ne amintim de ziua Botezului înţelegem de ce ne-am născut. E o semnificaţie specială, realizăm de ce trăim pe acest pământ.

Evenimentul de azi e plin de semnificaţii. Isus, ieşit din apă, va începe slujirea sa de predicare a evangheliei, de chemare la convertire şi credinţă. Îl vom auzi în zilele următoare cum le spune oamenilor: "Împărăţia cerurilor este aproape de voi, convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie". Începe să-i întâlnească, să stea de vorbă cu ei, să-i cheme să intre în împărăţie, să părăsească acea cale largă şi să se îndrepte spre calea cea strâmtă. Va fi atent cu cei bolnavi, va sta la masă cu păcătoşii pentru a-i ridica la nivelul lui, va vorbi cu cărturarii şi fariseii, va face minuni şi în cele din urmă va fi dat la moarte. Odată cu botezul, Isus începe să ducă la împlinire misiunea sa, programul său de viaţă.

Ne gândim în acest sens că de multe ori noi, botezaţi fiind, mergem greu, nu avem mereu aceeaşi viaţă în credinţă. Care să fie cauza?

Alexandru Macedon a observat în Persia că trupele lui mergeau tot mai greu. Altădată străbăteau distanţe mari fără nicio dificultate, acum de-abia se târau. Împăratul şi-a zis că ceva nu e în ordine. A întrebat medicii: "Sunt bolnavi oamenii?" "Nu sunt bolnavi". "Sunt descurajaţi?" "Nu, dimpotrivă, moralul este ridicat". "Ce au de merg aşa greu?" Atunci i-a aliniat pe toţi şi a făcut inspecţia trupelor. Ce credeţi că a descoperit? Unii aveau buzunarele umflate cu lucruri, alţii aveau sânul plin cu tot felul de obiecte colectate. Erau şi dintre aceea care purtau câte o desagă în spate, cu lucruri. Era prada pe care ei au adunat-o pe traseu. Tot ce le-a plăcut au luat cu ei. Alexandru le-a zis: "Voi de asta sunteţi aici? Să adunaţi tot felul de nimicuri?" A dat apoi ordin: "Primul rând, trei paşi înainte marş. Tot ce aveţi, puneţi grămadă". Apoi a spus: "Daţi foc". În mijlocul murmurărilor şi cârtirilor a dat foc la tot ce îngreuna armata să meargă.

De ce nu mergem cu entuziasm în călătoria noastră spre cer? De ce ni se pare atât de greu drumul de a fi creştini? De ce simţim greutate când venim la Liturghie? De ce ne vine greu să ne rugăm? De ce suntem descurajaţi şi nu mai luptăm cu păcatul? Pentru că am adunat lucruri inutile, tot felul de nimicuri, suntem legaţi de poverile pe care le purtăm, ne-am tot legat inima de nimicuri care nu sunt de folos pentru mântuire... Iată ce ne ţine pe loc, iată de ce avem entuziasmul scăzut şi bucurie puţină. "Daţi la o parte orice piedică şi alergaţi cu stăruinţă în alergarea care vă stă înainte", spune autorul Scrisorii către Evrei.

Ziua aceasta, botezul Domnului, ne cheamă să ne eliberăm de poveri, să ne reînnoim făgăduinţele de la Botez, adică să ne lepădăm de Satana şi de toate faptele lui. Eliberaţi de poverile adunate, vom putea călători cu mai multă bucurie spre cerul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Astăzi ne gândim că cerurile s-au deschis, că s-a manifestat Sfânta Treime, că e pace între cer şi pământ. Ne gândim la Botezul nostru, la ce s-a întâmplat odinioară cu noi. Redescoperind Botezul, retrăindu-l, facem un nou început. Îi spunem Domnului că dorim să ne lepădăm de Satana să reîncepem lupta cu păcatul pentru a ne trăi Botezul. Şi nu uitaţi tema de astăzi pe care ne-o dă Sfântul Părinte: căutaţi să întrebaţi cu privire la data propriului Botez. Aşa cum cunoaştem data naşterii, trebuie să cunoaştem şi data Botezului, pentru că este o zi de sărbătoare. Amin

12 ianuarie 2014

Pr. Cornel Cadar

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
609 accesări.

Alte predici pentru Botezul Domnului:

Anul A
13 ianuarie 2008 - Pr. Alois Hîrja
9 ianuarie 2011 - Ep. Aurel Percă
8 ianuarie 2017 - Pr. Cristian Bîrnat

[ Index predici şi predicatori ]