Anul A
Duminica a 28-a de peste an

Is 25,6-10a; Ps 22; Fil 4,12-14.19-20; Mt 22,1-14

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Sfânta Tereza a Pruncului Isus spunea: "Dacă aş fi preot, neîncetat aş fi predicat despre Preasfânta Fecioară Maria". Tocmai de aceea permite-ţi ca în această duminică din octombrie, în luna dedicată sfântului Rozariu, împreună să medităm, să aruncăm o privire, să ne entuziasmăm încă o dată de această bijuterie a credinţei noastre, de această comoară a credinţei noastre, de această legitimaţie a fiecărui creştin care este sfântul Rozariu, o rugăciune care cu siguranţă a dat speranţă, pace, bucurie şi credinţă atâtor şi atâtor persoane, atâtor şi atâtor popoare. Este o rugăciune, e adevărat veche, dar care rămâne mereu nouă, proaspătă, mereu actuală, o rugăciune care continuă să facă minuni, o rugăciune care ne apropie de Maria şi de Cristos.

Rugăciunea aceasta pe care o cunoaştem cu toţii îşi are rădăcinile în Evul Mediu. A îmbobocit în tăcerea şi contemplaţia mănăstirilor, pentru a trece mai apoi la întregul popor a lui Dumnezeu. Sigur că un rol important în prezentarea şi propagarea acestei rugăciuni o au călugării dominicani, deoarece i-a fost revelată, oarecum, sfântului Dominic.

Poetul francez Paul Claudel scria: "Vorbind despre Rozariu, putem spune că regina cerului parcă şi-a desprins coroana de pe frunte, pentru a o pune în mâinile noastre".

Sfinţii Părinţi papi, cărora le datorăm foarte mult în această privinţă, o recomandă în peste 20 de documente şi enciclice. Papa Ioan al XXIII-lea, papa cel bun cum era numit, spunea: "Locul Rozariului pentru preoţi este imediat după Liturghie şi Breviar şi pentru credincioşii noştri este imediat după primirea sfintei Împărtăşanii". Este arhicunoscut faptul că acest papă se ruga trei Rozarii pe zi şi dacă mai ţinem cont şi de agenda unui Sfânt Părinte, ne putem imagina ce efort mare era. Papa Paul al VI-lea care a murit în anul 1978, un papă îndrăgostit cu adevărat de Rozariu a afirmat: "Rozariul este o devoţiune care, prin Maria, ne poartă la Isus. De fapt, la capătul acestei lungi invocaţii adresate Mariei este Isus Cristos. Îi vorbim Mariei, ca să ajungem la Isus. Ea l-a purtat în lume şi tot ea, Maria, ne poartă la Isus". Rozariul este rugăciunea iubită şi recomandată chiar de sfânta Fecioară Maria şi cred că toţi vă amintiţi că la Lourdes şi la Fatima, Maria a apărut cu rozariul în mână şi a recomandat vizionarilor, din toată inima, să vorbească oamenilor despre importanţa acestei rugăciuni. Oare de ce este aşa de preţioasă? Pentru mai multe motive. Mai întâi, aşa cum spunea papa Paul al VI-lea, e o rugăciune care ne duce spre Isus şi toţi, de fapt, vrem să ajungem la Isus. Pe Isus îl găsim foarte adesea în preajma Mariei sau chiar în braţele Mariei.

În al doilea rând, Rozariul este o rugăciune aşa cum doreşte conciliul să fie rugăciunea creştină. Este o rugăciune cu adevărat biblică şi aceasta nu numai pentru faptul că aproape toate elementele din care este alcătuit: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie! sunt biblice, dar fiindcă Rozariul este o sinteză a evangheliei, este un rezumat al întregii istorii a mântuirii şi a lui Isus Cristos. În cele 20 de mistere se desfăşoară, se derulează lucrarea mântuirii noastre. Rugăciunea sfântului Rozariu, este rugăciunea poporului creştin, pentru oameni de cele mai variate condiţii şi dacă ne uităm în istorie, vom găsi cu Rozariul în mână papi, episcopi, simpli creştini, oameni politici, călugări şi oameni care sunt pe patul de suferinţă. Când eram vicar la Gherăeşti vizitam bolnavii la vinerea întâi şi îmi amintesc de o bătrânică ce nu mai vedea, nu mai putea face absolut nimic şi stătea la pat. Am ajuns la ea pe la ora 11.00 şi am întrebat-o: "Ce mai faceţi?" şi mi-a răspuns: "Ştiţi părinte, de azi dimineaţă m-am rugat deja şase Rozarii". Mi-am dat seama că pentru ea era totul, era viaţa ei. Printre mâinile acelea de acum bolnave, slabe, mai puteau să circule foarte frumos bobiţele Rozariului.

În al treilea rând este o rugăciune a păcii şi trebuie să spunem clar, la orice microfon, că Europa de astăzi datorează enorm de mult pacea, libertatea şi credinţa sa sfântului Rozariu. Era în anul 1571. Armatele otomane puneau în pericol Europa. Papa de atunci, Pius al V-lea, a cerut tuturor creştinilor de la Roma şi din Europa să apeleze la Maica Preasfântă, pentru victoria creştinilor. Aşa se face că în urma acestor rugăciuni fervente, europenii creştini i-au învins pe turci la Lepanto. Ziua victoriei de la Lepanto, 7 octombrie, a devenit sărbătoarea, pe care o avem şi astăzi, Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului. De atunci, această rugăciune a fost recomandată, în mod constant, de sfinţii papi, de sfinţii părinţi. Rozariul este una dintre cele mai frumoase, dar şi mai ocrotitoare rugăciuni. O scriitoare americană, într-o carte a sa povesteşte: "Bunicul meu era şeful unei mine. În fiecare dimineaţă el mergea la serviciu, pe jos, recitând Rozariul. În acel timp nu erau autobuze. Făcea cam jumătate de oră până la mină şi la fel şi la întoarcere. Îşi folosea timpul său pentru a se ruga. Într-o dimineaţă, după ce a mers destul de mult timp vorbind cu cineva, când să înceapă Rozariul şi-a dat seama că l-a uitat acasă. Ce să facă? Să continue drumul său sau să se întoarcă după rozariu? S-a decis repede. S-a întors acasă, iar apoi mai grăbit a mers spre mină. Dar, oricât s-a grăbit, tot a întârziat zece minute. Tovarăşii săi de lucru au trebuit să-l aştepte pentru că, fiind şeful minei, doar el avea cheia. Au deschis mina şi erau gata să coboare, când dintr-odată s-a auzit o bubuitură puternică. Toţi au rămas înmărmuriţi. S-a întâmplat ceva de groază. Muntele s-a prăbuşit. Slavă Domnului că niciun muncitor nu se afla în mină. După un prim control s-a constatat că blocuri enorme de rocă s-au prăbuşit în interior şi au blocat mai multe galerii. Dacă în acea zi bunicul, spune această scriitoare, nu ar fi întârziat, mulţi muncitori ar fi murit, desigur, şi bunicul. În această întâmplare toţi au recunoscut că au fost ocrotiţi de Dumnezeu şi de Maica sfântă. Când s-a întors acasă şi ne-a povestit, am început să tremur din toate încheieturile. De atunci, în familia noastră, Rozariul este la mare cinste. Trebuie să spun că mereu ne-a apărat de mai multe rele".

Dar să închei cu cel mai mare iubitor al Rozariului, cred eu, fericitul papă Ioan Paul al II-lea, care are o enciclică admirabilă, pe care aş recomanda-o fiecărui creştin să o citească, Rosarium Virginis Mariae. Aceasta vorbeşte în mod deosebit şi îndeamnă pe toţi creştinii să se apropie din nou de sfântul Rozariu. Şi iată, citez în încheiere din această enciclică. Spunea papa: "Iubiţi fraţi şi surori, o rugăciune atât de uşoară şi în acelaşi timp atât de bogată, merită cu adevărat să fie redescoperită de comunitatea creştină. Mă adresez îndeosebi vouă, iubiţi confraţi în episcopat, preoţi şi diaconi şi vouă tuturor creştinilor să experimentaţi personal frumuseţea Rozariului, să deveniţi promotori activi ai acestuia. Mă bazez şi pe voi, persoane consacrate chemate într-un mod special la a contempla chipul lui Cristos la şcoala Mariei. Privesc spre toţi, voi fraţi şi surori de orice condiţie socială, spre voi familii creştine, spre voi bolnavi şi bătrâni, spre voi tineri, luaţi din nou în mâini cu încredere Rozariul, redescoperindu-l în lumina Scripturii, în armonie cu liturgia, în contextul zilei de zi cu zi". Şi pentru că suntem în Anul Familiei, aş putea spune că în familiile în care se recită Rozariul, şi poate mulţi puteţi fi martori şi să dovediţi acest lucru, unde se recită Rozariul nu poate să nu fie pace, armonie şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi aş încheia spunând că noi, Biserica din Moldova, datorăm totul Rozariului. De ce? Pentru că în perioada de acum 100 de ani în urmă şi poate mai încoace, când nu aveam preoţi, când nu aveam Biblii, când lumea nu ştia să citească, în multe sate ale noastre, persoane evlavioase sau poate dascălul se rugau Rozariul. Nu era Liturghie, nu era Biblie, nu era Împărtăşanie, nu era preot, era doar Rozariul. De aceea cred că pentru noi toţi şi pentru mulţi dintre străbunii noştri, Rozariul a fost şi Liturghie şi rugăciune, a fost şi Împărtăşanie, a fost şi Biblie, a fost totul. Iată Rozariul, căruia îi datorăm atât de mult trebuie să fie din nou în mâinile noastre. Amin.

9 octombrie 2011

Pr. Iosif Dorcu

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
528 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 28-a de peste an:

Anul A
12 octombrie 2008 - Pr. Iosif Antili
12 octombrie 2014 - Pr. Daniel Iacobuţ
15 octombrie 2017 - Mons. Benone Farcaş

[ Index predici şi predicatori ]