|
Anul A Fap 2,14a.36-41; Ps 22; 1Pt 2,20b-25; In 10,1-10 Iubiți credincioși, dragi radioascultători, În Biserica Catolică duminica a 4-a a Paștelui mai este numită duminica "Bunului Păstor". Numele acestei duminici este legat de conținutul evangheliei care ne prezintă imaginea păstorului ce își călăuzește și ocrotește turma sa. Păstorul despre care vorbește evanghelia este Isus mort și înviat pentru noi și pentru a noastră mântuire. El ne învață cum trebuie să fie relația cu semenii noștri, în familie, în parohie, în dieceză și într-un chip deosebit cum trebuie să își exercite responsabilitatea cei care au rolul de păstori sufletești. Cine învață în imagini pentru a înțelege bogatul și săracul, exegetul și începătorul, toți. Astfel, potrivit evangheliei, ca păstor Isus intră pe poarta staulului, nu sare gardul, își cunoaște fiecare oiță în parte și pe fiecare o cheamă pe nume. Apoi îți conduce oile la pășune și le păzește de dușmani. Ce înseamnă această grijă de păstor? Înseamnă iubire față de turmă. Așadar, evanghelia de azi ne spune că Isus este și rămâne bunul păstor. Prin iubirea lui față de noi își continuă lucrarea mântuitoare în lume și în Biserică. Ca să înțelegem mai bine cum se actualizează lucrarea mântuitoare a Celui Înviat vă invit să ne oprim atenția asupra a două realități despre care vorbește Isus astăzi. Mai întâi el ne spune "Eu sunt poarta". Este o afirmație surprinzătoare. Cum așa? Isus este poartă? Ce înseamnă asta? Noi știm, în general, ce este poarta și la ce servește. Poate fi utilă sau dăunătoare după cum este închisă sau deschisă. Poarta închisă poate fi împinsă ca să se deschidă sau oferă posibilitatea de a trece pragul dacă este deschisă, ori dă ocazia de a asculta ce se spune înăuntru curții sau înăuntrul casei, dacă ești foarte aproape de casă. Pe scurt, poarta înseamnă o deschidere într-un zid de nepătruns. Poarta oferă posibilitatea să nu rămânem imobilizați în fața unui perete închis. Poarta înseamnă trecere dintr-o parte într-alta. Ei bine, această perspectivă este asumată de Cristos, poarta oilor. Cei care refuză să asculte cuvântul lui Dumnezeu ajung să fie sclavi într-o lume închisă în sine. Știm care sunt zidurile de netrecut. Din când în când un zid impenetrabil pentru oameni se mai surpă de la sine. Altele se ridică din nou. Astfel încât, de la Berlin la Ierusalim, se simte mereu nevoia unui păstor blând și puternic care să devină, de la caz la caz, cuvânt, poartă, mântuire, conștiință critică. Să medităm această imagine fiindcă este plină de semnificații și motivații. Mai ales pentru cei care vor să găsească o legătură între noile și vechile generații în contextul promovării spiritului de comunitate. În contextul evangheliei de astăzi cuvântul poartă are o anumită legătură cu Psalmul 118, care este reluat de mai multe ori de Isus. "Aceasta este poarta Domnului, prin ea intră cei drepți", spune psalmistul. Vorbind despre sine și spunând că el este poarta, Isus arată că misiunea lui este aceea de a-l revela sau de al redescoperi lumii pe Tatăl, pe de o parte, iar pe de alta, că el este mijlocitorul necesar al mântuirii și al vieții. "Eu sunt poarta", spune evanghelia de astăzi. "Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune". Deci Isus este poarta care se deschide spre libertatea de mișcare ori de alegere a celei mai bune pășuni. Referința la hoții și tâlharii care au venit mai înainte de el, se referă nu la martorii mântuirii din Vechiul Testament, ci la toți cei care au abuzat de puterea de călăuză a poporului lui Dumnezeu sau, și-au asumat în mod nedrept și ilegitim această putere. Și în trecut, și în zilele noastre sensus fidei, simțul credinței poporului lui Dumnezeu demască acel caracter injust al pretențiilor falșilor eliberatori și minciuna ce se ascunde în spatele conducătorilor auto-instalați în funcție. Fără îndoială că toți aceștia sunt factor de ruină sau distrugere a comunității. Prin contrast, Isus este poarta care luminează calea ce duce spre viață, libertate, mântuire. Când auzim că Isus spune despre sine că el este poarta spre viață, pace, fericire, nu putem să nu ne gândim și la cuvintele psalmului 23 pe care le-am ascultat astăzi, cuvinte mereu valabile, nu doar pentru noi, cei din Iași sau din România: "Domnul e păstorul meu, chiar dacă ar fi să trec prin valea morții, nu mă tem de niciun rău. El mă conduce la pășuni verzi și ape liniștite". Chiar așa. Oare cum sună astăzi aceste cuvinte în urechile creștinilor din Irak, din Siria, din Egipt, ori din Libia? Vă aduce-ți aminte de anii de dinainte de 1989? Atunci trăiam într-un fel de dictatură ideologică. Astăzi într-o dictatură a relativismului moral, a materialismului. Să facem o comparație, așa cum l-am simțit noi pe Isus în anii dictaturii comuniste, așa îl simt astăzi sau îl simțim și noi din nou și ceilalți creștini persecutați din lume. Domnul înviat este poarta de acces spre libertate, spre o viață trăită în spiritul valorilor creștine. A doua afirmație importantă a lui Isus din evanghelia de azi este următoarea: "Eu am venit să aibă viață, și s-o aibă din belșug." Isus vorbește aici oare doar despre viața veșnică sau și despre viața prezentă? O legendă spaniolă spune că atunci când oamenii ajung la poarta raiului și bat la ușă ca să intre, sfântul Petru le iese în prag și îi întreabă pe fiecare în parte: "Spune-mi, te rog, te-ai folosit tu de toate bucuriile pământești pe care Dumnezeu, în bunătatea lui, ți le-a pus la îndemână cât ai fost pe pământ? Dacă cineva răspunde "Nu, nu m-am folosit", sfântul Petru clatină din cap cu tristețe și spune: "Vai, dragă prietene, nu pot să te las să intri, nu, chiar așa sub niciun chip. Cum crezi tu că ai putea să participi la bucuriile cerești câtă vreme nu ai fost în stare să te bucuri de bucuriile pământești. Sunt obligat să te trimit înapoi pe pământ, să înveți mai bine ce înseamnă bucuria". Și astăzi mulți creștini sunt ispitiți să-și trăiască propria credință punând accentul pe restricții și interdicții. Pentru mulți dintre noi viața prezentă este văzută ca un timp de încercare, ca o vale de lacrimi, valea morții, deci a tristeții. Dar această viziune limitată doar la interdicții și suferință descurajează bucuria de a trăi, bucuria de a fi viu acum și aici. E ca și cum am avea mereu datorii sau ceva care ne trage înapoi. Trăim viața prezentă ca și cum am păși mereu în vârful picioarelor cu multă atenție, teamă sau zgârcenie. Trebuie să existe o posibilitate să ne bucurăm de viață din plin și în același timp să fim cu adevărat credincioși devotați. Să nu uităm, a trăi din plin nu înseamnă să renunțăm la viață. Viața este un dar fragil. Fiecare moment al vieții este cu adevărat unic. Lucrul acesta ar trebuie să ne concentreze atenția asupra a ceea ce experimentăm acum. Dar, fiecare moment al vieții trece repede, zboară. Cât de repede curge râul vieții spre mare. Caracterul trecător face ca viața să fie periculoasă, chiar amară uneori, și, în același timp, prețioasă. Un proverb indian spune așa: "Nu ne bucurăm veșnic de viața aceasta, ci doar pentru scurtă vreme". Viața noastră seamănă cu gestul unuia care, după ce a stat mai mult la întuneric și în frig, iese puțin afară și se încălzește la soare. Domnul Isus Cristos, bunul păstor, vrea ca noi să avem viață. De aceea, să nu fim timizi sau fricoși. Să trăim tot ceea ce ne dă viața din plin, cu seninătate și bucurie, deoarece toate sunt daruri venite de la Dumnezeu. Viața este generoasă cu cei care o prind cu ambele mâini. Simpla existență sau viețuire nu este suficientă. Sfinții spun, dar nu numai ei, că suntem destinați să trăim, să fim pururi vii. Este cunoscut faptul că cei care au trăit viața din plin în ceasul morții arată prin felul lor de a fi că nu se simt înșelați. Isus a început lucrarea lui publică cu aceste cuvinte: "Credeți în evanghelie!" Iar evanghelia înseamnă "Eu am venit să aibă viață, și să o aibă din plin". Iubiți frați și surori în Cristos, mulți dintre noi am trăit experiența porților închise sau a ușilor zidite. Mă refer aici în primul rând la porțile închise de ideologiile caracterizate de frica libertății, cum au fost dictaturile naziste și cele comuniste și apoi la acele uși închise din cauza urii, a violenței, a indiferenței și a egoismului de multe feluri. Orice poartă închisă este simbol al diviziunii. Dar Isus înviat din morți trece prin orice fel de zid ș vine în mijlocul nostru, astăzi, acum și aici. Vine din nou, el este poarta și prin el ni se deschide drumul larg spre libertate și viață. El ne eliberează cu adevărat, fiindcă împrăștie întunericul din inimile noastre și ne descoperă adevărul. Vine cu noi și pentru noi pe drumurile istoriei noastre, dăruindu-și viața pentru noi. Ne eliberează de păcat și de moarte, ne ajută să vedem în aproapele chipul lui, chipul fratelui adevărat. Ne arată chipul Tatălui și devine pentru noi toți calea vieții adevărate, alianța iubirii. Amin. Cristos a înviat! 15 mai 2011 Pr. Wilhelm Dancă [ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ] Alte predici pentru Duminica a 4-a a Pastelui: Anul A [ Index predici și predicatori ]
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |