Anul A
Duminica a 4-a din Advent

Is 35,1-6a.10; Ps 145; Iac 5,7-10; Mt 11,2-11

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Celebrăm astăzi duminica a patra din Advent, ultima duminică înainte de sărbătoarea naşterii Domnului. "Iată, vine Domnul, el este Împăratul măririi". Cu aceste cuvinte ale psalmului 23, liturgia Bisericii ne invită să-l întâmpinăm pe Domnul care vine.

Am încercat să trăim cât mai bine acest timp de pregătire, acest timp al dorinţei şi al aşteptării? Am fost conduşi de cuvântul dătător de speranţă al profetului Isaia? Am străbătut pustiul alături de Ioan Botezătorul, încercând să sporim foamea nostră spirituală? Am contemplat figura gingaşă a Fecioarei Maria, care se află în faţa celui mai mare mister al vieţii sale? Îl va naşte pe Isus, pe Fiul lui Dumnezeu.

Prima lectură de astăzi ne-a vorbit despre un eveniment decisiv din istoria poporului israelit. Pe la anul 735, î.d.Cr., situaţia devenea din ce în ce mai complicată, poporul era ameninţat din toate părţile de armate străine. Regele Ahaz, care domnea peste regatul lui Iuda, un rege foarte tânăr care s-a îndreptat cărea idolatrie, a început să tremure de spaimă. Profetul Isaia, însă, îi iese în întâmpinare şi-l provoacă, invitându-l să se întoarcă la Domnul şi să ceară un semn de la el. Dar regele, neîncrezător, refuză. Atunci profetul, denunţând lipsa lui de credinţă, pronunţă cuvintele profeţiei pe care am auzit-o în prima lectură: "Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, şi îi vor pune numele Emanuel". Acesta este momentul în care aşteptarea lui Mesia începe să devină mai conştientă, mai vie.

Şi profeţia lui Isaia depăşeşte contextul imediat în care a fost rostită, referindu-se în mod direct la venirea lui Mesia în lume. Ea, profeţia, îşi găseşte ecoul tocmai în textul evangheliei de astăzi. Evanghelistul Matei spune în finalul relatării sale: "Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice: Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi-i vor pune numele Emanuel, Dumnezeu cu noi".

Tot în evanghelie apare şi figura lui Iosif, definit ca om drept. Iosif, omul drept pentru că s-a deschis la planul misterios al lui Dumnezeu. Este drept pentru că recunoaşte lucrarea Duhului în viaţa sa. Este drept pentru că trăieşte din credinţă. El alege să respecte Legea, dar consideră că acest lucru nu trebuie să pună în pericol viaţa viitoarei sale soţii. Mai mult, este convins că respectarea Legii nu se poate transforma niciodată în dispreţ faţă de persoane. Iosif face această alegere încă înainte de visul în care i se arată mesagerul lui Dumnezeu, încă înainte de a primi de la Dumnezeu misiunea de tată purtător de grijă al lui Isus.

"Iată, vine Domnul, el este Împăratul măririi"

În preajma venirii lui Isus în lume, cu câteva zile înainte de sărbătoarea naşterii Domnului, ne întrebăm şi noi dacă, aşa cum s-a întâmplat şi cu Iosif, ne este de ajuns un vis pentru a ne convinge că planul lui Dumnezeu nu se aseamănă întotdeauna cu planul nostru. Ne întrebăm dacă este suficientă mărturia unui înger pentru a înţelege că rodnicia şi eficacitatea vin din altă parte şi nu de la noi. Suntem, oare, capabili ca asemenea Sfintei Fecioare Maria să primim şi să medităm în inima noastră cuvinte pe care, poate, nu le înţelegem? Nu cumva ascultarea noastră este o ascultare doar trupească, astfel încât, asemenea regelui Ahaz refuzăm semnele pe care Dumnezeu ni le trimite pentru a începe o viaţă nouă?

Sfântul apostol Paul, în a doua lectură de astăzi, care este începutul Scrisorii către Romani, insistă şi el asupra acestei dialectici dintre trup şi duh. El vorbeşte despre o naştere a lui Isus Cristos, născut după trup, spune apostolul, din descendenţa lui David. Dar ne vorbeşte şi despre o naştere spirituală, în duh. Isus a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu, cu putere, după duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Pe acest Isus, om-Dumnezeu, ne pregătim să-l întâmpinăm peste câteva zile. Pe acest Isus îl avem cu noi până la sfârşitul veacurilor. Pe acest Isus îl aşteptăm fiecare dintre noi la sfârşitul vieţii noastre. Să întâmpinăm, aşadar, naşterea Domnului cu inimile curate, să întâmpinăm naşterea Domnului cu bucurie, să credem în puterea lui Dumnezeu de a se naşte, să credem în puterea omului de a se renaşte, să credem că Dumnezeu este cu noi.

"Iată, vine Domnul, el este Împăratul măririi". Amin.

19 decembrie 2010

Pr. Eduard Soare

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
481 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 4-a din Advent:

Anul A
23 decembrie 2007 - Pr. Iosif Dorcu
22 decembrie 2013 - Pr. Claudiu Dumea
18 decembrie 2016 - Pr. Cristian Bîrnat

[ Index predici şi predicatori ]